23,403 matches
-
picioare și se aud chiote de femei strivite, de se alege praful din reculegerea enoriașilor mai răbdători. Cînd se aude că se dă gratis de mîncare undeva se bulucește și cine n-are, dar și cine are. Amintiți-vă de celebrul ordin al lui Marian Vanghelie, acest general al micilor cu muștar: "Opriți grătarele, vorbește dl Geoană." În nu mai știu ce oraș din țară, unde lumea nu moare de foame, s-au călcat în picioare cetățeni bine îmbrăcați ca să prindă
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
M. H. Maxy, Margareta Sterian, Alexandru Ziffer, Marcel Iancu, Vasile Cazar ș.a., toți moderniști în mai mare ori în mai mică măsură. între artiștii români și evrei a existat o permanentă comunicare, o comuniune de aspirații artistice și umane. Astfel, celebra "fabulă" a lui Urmuz a fost tradusă în engleză de Miron Grindea, care a publicat-o în revista "Adam" în 1967, Ion Vinea îi dedica poemul Tuzla lui Marcel Iancu, Brâncuși le făcea portretul lui Fundoianu, Marcel Iancu, Stephan Roll
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
1999-2001). Vioara primă, Corina Belcea-Fischer s-a născut în România, a început studiile muzicale la Timișoara, a fost un timp în preajma profesorului Ștefan Gheorghiu, a câștigat concursul "Yehudi Menuhin", la Folkestone și a primit un loc la școala creată de celebrul violonist în Elveția. După trei ani, studiile ei au continuat în mod firesc, timp de alți șase ani, la Londra, la Colegiul Regal de Muzică. Această lungă perioadă de cultivare, mediul profesional și civilizația culturală a locului au modelat un
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
pentru o bună înțelegere a Eclecticii sunt volumele teoretice ale unor Guy Scarpetta (Elogiu cosmopolitismului) ori Pascale Casanova (Republica mondială a literelor). Iarăși probabil, emblema acestui demers are ceva din naturalețea oarecum postcolonială a afirmației lui Andrei Codrescu, din finalul celebrului său film, Road Scholar : "America e un lucru indian. Dar nu mai puțin un lucru românesc." Europa lui Decuble e latină. România lui, un pământ european. Abia după ce îi vom fi găsit astfel de piloni de interpretare ai unei atitudini
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
timpului. Unele sunt mărturisiri abuzive, fanteziste, căci Tiberiu, născut în 1911, când Liviu avea 26 de ani și se afla la Craiova, n-avea cum să cunoască (decât din auzite și cu unele răstălmăciri) amănunte despre copilăria fratelui său devenit celebru. Mărturisirile lui Tiberiu, aflat în permanentă dispută de moștenire cu Fanny, soția scriitorului, apoi cu Puia, câtă vreme acestea au trăit, dar și după aceea, au creat cele mai multe derute de detaliu în legătură cu biografia lui Liviu Rebreanu. Niculae Gheran citează cu
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
și ca voce, compoziția și improvizația - aceasta din urmă desfășurată într-un cadru bine conturat însă - asamblându-se ingenios. În prima piesă pe care a interpretat-o, un Lucru misterios, a spus e.e.cummings, a evocat arta și personalitatea celebrei dansatoare de cabaret, Joséphine Baker, pe care poetul E.E. Cummings o descrisese ca pe "un Lucru misterios, nici primitiv, nici civilizat, sau dincolo de timp, în sensul în care emoția este dincolo de aritmetică". Însăși apariția treptată a corpului gol al dansatoarei
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
fi talentul scriitoricesc incontestabil al autorului - narator, evocator, portretist -, mulțimea temelor - unele aride prin însăși natura lor - ar putea crea cititorului o stare de disconfort. Portretele sunt numeroase și se împletesc adesea cu evocarea. Mai întâi cele ale unor personalități celebre: Eugen Ionescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Al. Piru, Marin Sorescu, Marin Preda (savuroasele pagini care au făcut o adevărată carieră, fiind citate de atâția, în atâtea împrejurări); Mircea Eliade (cu umanismul mitic): "Eliade este un constructor și un om de sistem
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
perioada fuziunii celei mari a stilurilor francez și italian, este perioada în care a "domnit" literalmente în muzică acest geniu al culturii franceze care a fost François Couperin supranumit "Le Grand". Alături de sonatele sale de biserică, alături de una dintre secțiunile celebrului său ciclu "Leçons de Ténčbres" - soprana Isabelle Desrochers pătrunde sensul spiritual al muzicii fără a acorda importanța cuvenită dicției, au putut fi audiate dansuri de epocă - o fermecătoare chaconne, apoi lucrări de orgă în genul fanteziei instrumentale foarte gustate în
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
soprana Isabelle Desrochers pătrunde sensul spiritual al muzicii fără a acorda importanța cuvenită dicției, au putut fi audiate dansuri de epocă - o fermecătoare chaconne, apoi lucrări de orgă în genul fanteziei instrumentale foarte gustate în epocă, de asemenea lucrări ale celebrilor Marc Antoine Charpentier, Louis Marchand sau lucrări de cult datorate unor meșteri a căror faimă locală, mai mult sau mai puțin trecătoare, se cufundă într-un cvasianoninat neiertător. Conducătorilor artistici ai formației le-au stat alături muzicieni, precum Julian Behr
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
domeniul supus discuției era/este la fel de impalpabil. Senzația celui ce se încumetă să citească acest volum profund și pasionant, este de peisaj selenar, imuabil, în pofida modificării reperelor istorice. Moștenirea lui Paul Valéry, în planul cugetării asupra actului poetic, este incredibilă: celebrele Caiete, 261 la număr, însumează 26.600 de pagini, în ediția facsimilată, apărută în Franța, în 29 de volume. Este rodul unei cercetări obstinate, îndelungi, răstimp în care Paul Valéry nu a mai scris poezie, motiv, pentru unii, de a
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
încă n-ar fi nimic, fără delicata obligație a verdictului, în care destui văd puterea, și destui alții dezamăgirea: "tristețea de a urmări tipăriturile zilei e întrecută de și mai trista durere de a spune adevărul". Dar, pare-se, mai celebrul demon al teoriei este urmat de un demon al criticii, îmbăiat într-o licoare amară, care-i dă puteri, dincolo de dorința de a-l ucide a celor pe care, o vreme, îi locuiește: "autorii nemulțumiți - și cine ar avea imprudența
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
inamicul a pătruns în oraș și poate fi oricare dintre trecătorii grăbiți să ajungă la slujbă, însă regizorul inversează într-un fel rolurile: victima este un american de origine arabă și prezentatoarea unui cunoscut post de radio, nu atît de celebră însă pentru a declanșa un scandal mediatic. Răzbunarea apare ca justificabilă, nu și justificată în film, însă lipsită de satisfacție, procesul de conștiință al eroinei nu așază actele ei sub semnul unui beneficiu social, ci al unei suferințe maxime. Nu
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
ar părea că proza lui Istrati, scrisă între 1922 și 1934, prelungește un gen și o tematică în acel moment cam epuizate în literatura franceză. în același an 1923 în care a debutat Istrati murea de altfel Pierre Loti, scriitor celebru și pentru descrieri ale "haremurilor turcești contemporane", devenit în 1891, la numai 41 de ani, membru al Academiei Franceze, unde fusese ales cu 18 voturi contra niciunul pentru principalul său concurent, "naturalistul" émile Zola. Cum Istrati în franceză scria și
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
însă neapărat literare. Acum doi ani s-a tradus din germană, în cinci volume, Istoria Imperiului Otoman de Nicolae Iorga, cu o prefață de marele savant Halil Inalcik. Mai înainte, în 1998, fusese tradusă, din română (după ediția Hodoș,1876), celebra Istorie a creșterii și descreșterii Imperiului Otoman a lui Dimitrie Cantemir, devenită un best-seller, după spusele prof.univ.dr. Mihai Maxim, directorul ICR Dimitrie Cantemir - Istanbul. El însuși istoric și turcolog, îmi îngădui să cred că este cel mai eminent turcolog român
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
de ecoul noțiunilor introduse de neamț. Heidegger vorbește despre moarte cu aceeași impasibilitate cu care un anatomopatolog descrie aspectul unui cancer: cu o distanțare teoretică pe care știe să și-o sprijine pe o armătură conceptuală ce l-a făcut celebru. Iar cartea lui Cristian Ciocan, Moribundus sum: Heidegger și problema morții, este poate cea mai competentă analiză pe care un exeget heideggerian a dedicat-o modului în care filozoful german abordează tema morții. Judecată în întregul ei, cartea lui Cristian
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
diabolic" al călătoriilor "idilicei vacanțe de altădată"? La o privire superficială, s-ar părea că ar fi dorința de cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a trecerii grupurilor de turiști prin fața monumentelor celebre, prin sălile muzeelor unde ghizi cuprinși de plictis izbutesc a acorda abia "cîte o jumătate de minut operelor celebre și cîte un minut întreg capodoperelor". Și atunci despre ce ar fi vorba? Turistul, e de părere poeta, urmărește o neimplicare
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
cunoaștere. Reală, desigur, această dorință e însă brutal contrariată de viteza producătoare de convenționalism a trecerii grupurilor de turiști prin fața monumentelor celebre, prin sălile muzeelor unde ghizi cuprinși de plictis izbutesc a acorda abia "cîte o jumătate de minut operelor celebre și cîte un minut întreg capodoperelor". Și atunci despre ce ar fi vorba? Turistul, e de părere poeta, urmărește o neimplicare în lumea sa habituală, o evadare echivalată cu "starea edenică" a unui "spectator absolut" al unor aspecte ale realului
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
mare efort subiacent, funcționînd la cota înaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai uneia, e drept, celebre, dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
Grete Tartler "Estul rămâne est, vestul, vest"... spunea Kipling acum o sută de ani; "și niciodată nu se vor întâlni". Peste ani, celebrul său vers tot mai stârnește dispute. Probabil pentru a-și sublinia șocul în fața contrastelor, dar mai ales pentru a lupta cu o realitate care nu e a inimii sale, Gheorghe Mocuța a ales pentru noul său volum de versuri, călătorie
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
trasă pe ochi, șmecherește. în dreapta mitropolitului, cu un potcap grecesc pe cap camilafcă - Elefteriade îmi atrage atenția, în scrisoare, că băiețelul cu ceva ca o icoană în brațe este el, la opt ani - se zugrăvise acolo ca Velasquez, cu Meninele celebre. E un ulei de haz și de o expresie coloristică, rară... Pelerinul, tabloul suprarealist, are ceva din ce scrie criticul portughez Antonio Beata (1975): "Emoțiile grecului sunt o disciplinare a rațiunii, - adusă de rațiune". Este exact! Elefteriade face o artă
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
-se pe o pantă valorică descrescătoare) Alexandru Paleologu exclamă triumfalist, Avem un Hölderlin! Acest articol, reluat în volumul Simțul practic i-a atras și continuă să-i atragă multe ironii autorului său, fiind până azi unul dintre textele cele mai celebre și citate atunci când vine vorba de derapaje ale spiritului critic. Cu o dezarmantă lipsă de prudență, criticul se aruncă voluptos într-un bazin care, s-a dovedit în timp, conținea mult prea puțină apă. Chiar dacă volumul de debut al lui
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
dispunem de ansambluri camerale extinse, specializate în acest gen de muzică. Meritul realizatorilor îmi pare a fi cu atât mai important. Nu am putut lua parte la primul concert de stagiune al Orchestrei Naționale Radio, concert dedicat în întregime unor celebre pagini wagneriene. Specialist în domaniul literaturii muzicale ruse, în domeniul muzicii italiene de operă, dirijorul Alexandru Samoilă a atacat de această dată zona cu totul aparte a simfonismului romantic german de operă, de secol XIX. De această dată, la Opera
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
un semn nu numai de corectitudine informativă, ci și de cavalerism, id est de orgoliu. E aci o disociere tacită de G. Călinescu, care foarte rar își cita congenerii. O mustrare implicită adresată acestuia. Dintre poeziile lui Cârlova, "cea mai celebră este Ruinurile Târgoviștei, care a determinat pe Vl. Streinu să considere pe Cârlova unul din poeții monodiști, ca autor adică al unei singure poezii reținute de memoria cititorilor". Ori: Ideea poeziei este că tiranii se înspăimîntă la vederea ruinelor, expresie
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
trăia din sinecura demnă și luată în serios a masajului, a fost, până în aprilie 2006, un om în carne și oase. De aceasta ne asigură, în prefața cărții, Robert Șerban. Un asemenea Borges indigen, mai puțin norocos și mai puțin celebru, merita, desigur, o exploatare romanescă melodramatică. E un subiect greu perisabil, care aduce, pe cale naturală, cititori. Un clișeu care vinde bine, până la urmă, justificat și certificat de autenticitatea investigației. Numai că sensul în care își conduce cartea Cătălin Dorian Florescu
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
se pretinde a fi, cu de la sine putere, nimic. Nici roman, nici poveste, nici scrisoare, nici poem. Doar se dăruiește copilului încă nenăscut. Sub acest unghi al intenției și al indicațiilor de folosire, l-aș apropia - iertați-mi analogia - de celebra piesă a rapperului, și el celebru, 2 Pac. Citită la mai multe vârste sau cu mai multe precauții critice, cartea lui Cosmin Perța își scutură sau își adaugă de fiecare dată - ca un balaur de familie bună - câte-o piele
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]