3,977 matches
-
și dureri musculare. Reflexele tendinoase adânci sunt de asemenea afectate și de obicei sunt abolite sau diminuate; cu toate acestea, capacitatea senzitivă ale membrelor paralizate nu este afectată. Gradul paraliziei spinale depinde de regiunea afectată, care poate fi în zona cervicală, toracică, sau lombară. Virusul poate afecta mușchii de pe ambele părți ale corpului, dar cel mai adesea paralizia este asimetrică. Poate fi afectat orice membru sau combinație de membre : un braț, un picior sau ambele picioare sau ambele brațe. Paralizia este
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
sunt posibile și edemul pulmonar și șocul, care pot fi fatale. Aproximativ 19% din toate cazurile de poliomielită paralitică au atât simptome bulbare cât și spinale, aceasta se numește poliomielită respiratorie sau bulbospinală. Aici virusul afectează partea superioară a segmentului cervical al coloanei vertebrale (vertebra cervicală C3 până la vertebra C5), și are loc paralizia diafragmei toracice. Nervii critici afectați sunt nervul frenic, care acționează diafragma pentru a extinde plămânii, și cele care acționează mușchii necesari înghițirii. Prin distrugerea acestor nervi, această
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
și șocul, care pot fi fatale. Aproximativ 19% din toate cazurile de poliomielită paralitică au atât simptome bulbare cât și spinale, aceasta se numește poliomielită respiratorie sau bulbospinală. Aici virusul afectează partea superioară a segmentului cervical al coloanei vertebrale (vertebra cervicală C3 până la vertebra C5), și are loc paralizia diafragmei toracice. Nervii critici afectați sunt nervul frenic, care acționează diafragma pentru a extinde plămânii, și cele care acționează mușchii necesari înghițirii. Prin distrugerea acestor nervi, această formă de poliomielită afectează respirația
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
Arcurile branhiale sunt structuri primordiale embrionare la animalele vertebrate care participă la formarea unor structuri și organe ale regiunilor cefalică și cervicală. Regiunea branhială, deși temporară la embrioni, este extrem de importantă prin derivatele ei, contribuind la formarea: Arcul branhial I sau arcul mandibular, arcul visceral I, se formează din mezenchimul regiunii paracordale anterioare și a regiunii anterioare a rombencefalului și mezencefalului. În
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
ce constituie "fascia endotoracică". Aceasta umple golurile dintre peretele toracic și pleură și suspendă în același timp toate organele aflate în spațiul mediastinal, alcăttuind în dreptul cordului "pericardul fibros" și "ligamentul sternopericardic". La nivelul intrării pieptului ea se continuă în regiunea cervicală cu "fascia cervicală mijlocie". O parte a pereților sacilor pleurali învelesc organele în spațiul mediastinal sau între pleură și peretele toracic. Datorită acestei situații, fiecare sac pleural are seroasa împărțită în mai multe porțiuni și anume: o prțiune costală, o
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
endotoracică". Aceasta umple golurile dintre peretele toracic și pleură și suspendă în același timp toate organele aflate în spațiul mediastinal, alcăttuind în dreptul cordului "pericardul fibros" și "ligamentul sternopericardic". La nivelul intrării pieptului ea se continuă în regiunea cervicală cu "fascia cervicală mijlocie". O parte a pereților sacilor pleurali învelesc organele în spațiul mediastinal sau între pleură și peretele toracic. Datorită acestei situații, fiecare sac pleural are seroasa împărțită în mai multe porțiuni și anume: o prțiune costală, o porțiune diafragmatică, o
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
puternice și mai frecvente. Migrenele cu aură reprezintă un factor de risc pentru accidentul vascular cerebral dublând riscul. Pentru adulții tineri, pentru femeile care utilizează contraceptive hormonale și pentru fumători riscul crește mai mult. El pare asociat cu disecția arterelor cervicale. Migrenele fără aură nu constituie un factor. Relația cu problemele cardiace nu este concludentă, existând un singur studiu care susține asocierea dintre cele două. Cu toate acestea, la modul general, migrenele nu par să crească riscul de deces din pricina unui
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
un os în formă de potcoavă de cal situat în linia median anterioară a gâtului între bărbie și glanda tiroidă. În repaus, acesta se așază la nivelul bazei mandibulei în față, și la nivelul cea de a 3-a vertebre cervicale (C3), în spate. Spre deosebire de toate celelalte oase, osul hioid este distant articulat de altele prin mușchi sau ligamente. El este ancorat de mușchi din partea anterioară, posterioară și inferioară, ajutând la mișcarea limbii și la înghițire. El furnizează suport pentru mușchii
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
că laringele lor era coborât, astfel având capabilitățile necesare de a vorbi. Totuși, alți oameni de știință pretind că morfologia osului hioid nu este un indicator în poziția laringelui. Este necesar să fie luate în considerație baza craniului, mandibula, vertebrele cervicale și un plan de referință craniană. Din cauza din poziției sale, osul hioid nu este predispus la fracturi. Într-un caz de crimă, un os hioid fracturat indică sugrumarea sau ștrangularea. Totuși, acest lucru nu este valabil la copii și adolescenți
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
și uneori dureri rahidiene), deficit senzorial moderat (parestezii sau disestezii) și areflexie osteotendinoasă. Sunt posibile complicații vitale: tulburări cardiorespiratorii, pandisautonomia acută Young și Adams (hipo- sau hipertensiune arterială, tulburări ale ritmului cardiac, tulburări ale sudorației), tulburările de deglutiție. Atingerea rădăcinilor cervicale și craniene antrenează o paralizie respiratorie și poate fi necesară ventilația mecanică. Boala evoluează în trei faze. În prima fază, care durează în medie 12 zile (între 3 zile și 1 lună), apare o paralizie a membrelor inferioare, care se
Sindromul Guillain-Barré () [Corola-website/Science/336531_a_337860]
-
biceps. Între tendonul de inserție al mușchiului coracobrahial și mușchiul subscapular se găsește o bursa, numită bursa mușchiului coracobrahial ("Bursa musculi coracobrachialis"). Inervația este asigurată de nervul musculocutanat ("Nervus musculocutaneus"), ramură terminală a trunchiului secundar extern al plexului brahial (neuromerul cervical C—C). Este flexor al brațului, proiectându-l înainte. Este și un adductor slab al brațului. Luându-și punctul fix pe inserția humerală, coboară umărul și unghiul lateral al omoplatului readucându-l din basculă.
Mușchiul coracobrahial () [Corola-website/Science/331714_a_333043]
-
vaccinurile care previn infecția cu anumite tipuri de viruși papiloma uman. Vaccinurile disponibile protejează împotriva a două, patru sau nouă tipuri de HPV. Toate vaccinurile protejează cel puțin împotriva HPV 16 și 18, cauzele celui mai ridicat risc de cancer cervical. Se estimează că acestea pot preveni 70% din cazurile de cancer cervical, 80% din cazurile de cancer anal, 60% din cazurile de cancer cervical, 40% din cazurile de cancer vulvar, și, posibil, anumite tipuri de cancer al gurii. În plus
Vaccin HPV () [Corola-website/Science/335642_a_336971]
-
disponibile protejează împotriva a două, patru sau nouă tipuri de HPV. Toate vaccinurile protejează cel puțin împotriva HPV 16 și 18, cauzele celui mai ridicat risc de cancer cervical. Se estimează că acestea pot preveni 70% din cazurile de cancer cervical, 80% din cazurile de cancer anal, 60% din cazurile de cancer cervical, 40% din cazurile de cancer vulvar, și, posibil, anumite tipuri de cancer al gurii. În plus, acestea previn apariția anumitor negi genitali , oferind o protecție ridicată împotriva tipurilor
Vaccin HPV () [Corola-website/Science/335642_a_336971]
-
vaccinurile protejează cel puțin împotriva HPV 16 și 18, cauzele celui mai ridicat risc de cancer cervical. Se estimează că acestea pot preveni 70% din cazurile de cancer cervical, 80% din cazurile de cancer anal, 60% din cazurile de cancer cervical, 40% din cazurile de cancer vulvar, și, posibil, anumite tipuri de cancer al gurii. În plus, acestea previn apariția anumitor negi genitali , oferind o protecție ridicată împotriva tipurilor de HPV 4 și 9. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă vaccinurile
Vaccin HPV () [Corola-website/Science/335642_a_336971]
-
două sau mai multe doze de vaccin. Se recomandă vaccinarea fetelor cu vârstele cuprinse între nouă și treisprezece ani. Vaccinurile oferă protecție pentru cel puțin 8 ani. Însă, chiar și după vaccinare, este necesar un screening pentru a depista cancerul cervical.Vaccinarea unei mari părți ale populației poate fi în beneficiul celei rămase nevaccinate.Însă, vaccinul nu ajută persoanele deja infectate. Vaccinurile contra HPV-ului sunt foarte sigure. Durerea la nivelul injecției este prezentă la 80% dintre oameni.De asemenea, în
Vaccin HPV () [Corola-website/Science/335642_a_336971]
-
cu o nuanță roșcată sau gălbuie. Masculii au un guleraș de fire de păr măsliniu-roșiatic sau portocaliu-gălbui șters pe partea anterioară a gâtului. Această bandă colorată de peri aspri, care se extinde pe piept, este legată de o glandă cutanată cervicală. Este răspândit în Africa de Vest, Africa Centrală și vestul Africii de Est. Liliacul frugivor gulerat mic a fost găsit de-a lungul ecuatorului în următoarele țări: Angola, Camerun, Republica Centrafricană, Congo, Republica Democrată Congo, Coasta de Fildeș, Guineea Ecuatorială (Bioko), Gabon, Ghana, Guineea
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
Fața inferioară (plantară) a colului talusului" are un șanț adânc în partea sa medială, șanțul talusului ("Sulcus tali"). Șanțul talusului împreună cu șanțul calcaneului formează sinusul tarsului ("Sinus tarsi") în care se află ligamentul talocalcanean interosos ("Ligamentum talocalcaneum interosseum") și ligamentul cervical, aceste 2 ligamente se inseră pe fața inferioară a colului talusului. Pe partea medială a feței inferioare a colului, înaintea șanțului talusului se află fața articulară calcaneană mijlocie, care se articulează cu fața articulară talară mijlocie a calcaneului. "Fața medială
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
trohleea talusului și ocupă 1/3 din fața superioară a talusului și este limitată anterior de fața articulară naviculară de pe capul talusului și posterior de marginea anterioară a trohleei. Ea este mai lată decât lungă și este traversată de o creasta cervicală transversală (colierul transversal Farabeuf), care merge paralel cu fața articulară a capului talusului. Fața superioară a colului este neregulată, curbată medial, și prezintă, imediat înaintea șanțului trohleei, o depresiune mai mult sau mai puțin profundă concavă, numită fosa cribriformă, ciuruită
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fosa cribriformă, ciuruită de găuri vasculare, unde se așază partea anterioară a tibiei în mișcărilor de flexiune a gambei pe picior. Parte medială a feței superioare a colului este înclinată medial datorită rotirii capului talusului. Pe versantul posterior al crestei cervicală transversală se inseră capsula articulară a articulației talocrurale, iar pe versantul său anterior capsula articulară a articulației talocalcaneonaviculare și ligamentul talonavicular dorsal ("Ligamentum talonaviculare", sin. "Ligamentum talonaviculare dorsale"). Capsula articulației talocrurale se inseră aproape de fețele maleolare laterală și medială și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
oblic postero-anterior și medio-lateral este rugos, mai strâmt în partea lui medială și mai lărgit lateral. Șanțul talusului împreună cu șanțul calcaneului ("Sulcus calcanei") formează sinusul tarsului ("Sinus tarsi") în care se află ligamentul talocalcanean interosos ("Ligamentum talocalcaneum interosseum") și ligamentul cervical al sinusului tarsului. Fața inferioară (plantară) a corpului talusului este ocupată de fața articulară calcaneană posterioară ("Facies articularis calcanea posterior tali"), situată înapoia șanțului talusului. Ea este mult mai mare și mai alungită ca fața articulară calcaneană mijlocie. Această fașă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
talusului și fața articulară talară posterioară a calcaneului. Este o articulație plană (o dublă artrodie) sinovială de tip elipsoidal. Mijloace de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară și cinci ligamente: talocalcanean lateral, talocalcanean medial, talocalcanean posterior, talocalcanean interosos și cervical (interosos anterolateral). Suprafețele articulare sunt ovalare, cu axul oblic mare îndreptat înainte, lateral și în jos și sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin. Suprafața calcaneană (fața articulară talară posterioară a calcaneului) este convexă și are forma unui segment
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
contraceptive, scade acest risc. Între 2 și 5 procente din cazuri au legătură cu genele moștenite de la părinți. Cancerul endometrial este uneori menționat drept "cancer uterin", deși acesta este diferit de alte forme de cancer uterin, cum ar fi cancerul cervical, sarcomul uterin și boala trofoblastică. Cea mai frecventă tipologie de cancer endometrial este cea a carcinomul endometrioid, ce reprezintă peste 80% din cazuri. Cancerul endometrial este diagnosticat în general prin biopsie endometrială sau prin prelevarea de probe în timpul unei proceduri
Cancer endometrial () [Corola-website/Science/336396_a_337725]
-
cancerele endometriale au survenit la 320.000 de femei și au cauzat 76.000 de decese. Acest rezultat îl situează pe locul trei în topul celor mai comune cauze de deces provocate de cancer la femei, după ovarian și cel cervical. Acesta este mult mai comun în lumea dezvoltată și cel mai comun tip de cancer al tractului reproductiv feminin în țările dezvoltate. Numărul cazurilor de cancer endometrial a crescut în anumite țări între anii 1980 și 2010. Se consideră că
Cancer endometrial () [Corola-website/Science/336396_a_337725]
-
altul anterior, separate prin țesut adipos, uneori, printr-o bursa sinovială. Planul posterior aparține articulației subtalare, pe când cel anterior articulației talocalcaneonaviculare. Planul anterior întărește capsula articulară; acest plan se inserează sus în șanțul talusului și jos în șanțul calcaneului. Ligamentul cervical al sinusului tarsului (neomologat de Terminologia Anatomica), numit și "ligamentul talocalcanean extern", "ligamentul talocalcanean anterolateral", "ligamentul talocalcanean anterior", "ligamentul interosos anterolateral" este un ligament puternic și rezistent situat în segmentul anteromedial al sinusului tarsului. După unii autori el corespunde cu
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
dar acesta este întrucâtva îngreunat de elementul pământ de care aparține zodia, așa încât rezultă un temperament aproape placid, marcat de izbucniri colerice. În corpul uman, zodia Taurului guvernează gâtul, amigdalele, laringele și faringele, gura, limba, maxilarul inferior, glanda tiroidă, vertebrele cervicale, o parte a nervului optic și, împreună cu Pluto, organele genitale interne la femei, jugulara și carotida. Gustând peste măsură din plăcerile vieții, Taurii se îmbolnăvesc cel mai adesea de stomac (efectele supraalimentatiei), amigdalită pultacee, laringită, difterie, dar și boli genitale
Elemente necunoscute despre fiecare zodie în parte by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/104976_a_106268]