7,569 matches
-
Își aminti ceva, se întoarse înapoi greoi, clefăind cu cizmele de cauciuc prin noroiul cleios ca o pastă galbenă și se îndreptă spre manivela barierei mecanice, dădu la o parte piedica și începu s-o învârtă. Odată cu aceasta cele două clopote care prevesteau sonor închiderea și deschiderea barierei începură să sune înalt și melodios. Ridica și cobora bariera ca fălcile unui foarfece uriaș iar sunetele acelea începură s-o învăluie asemenea clopotelor unei catedrale. Bătrânul ieși afară și strigă: „ A murit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și începu s-o învârtă. Odată cu aceasta cele două clopote care prevesteau sonor închiderea și deschiderea barierei începură să sune înalt și melodios. Ridica și cobora bariera ca fălcile unui foarfece uriaș iar sunetele acelea începură s-o învăluie asemenea clopotelor unei catedrale. Bătrânul ieși afară și strigă: „ A murit, auzi, a murit”. „Cine a murit se întrebă ea, nu mai are importanță, toți mor, săraca femeie, și apele acestea sunt atât de reci, va spune mâine oamenilor s-o caute
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
spune mâine oamenilor s-o caute și s-o scoată la mal, sunt prea reci apele”. Auzi ceva, ascultă cu luare aminte și deodată fu inundată de o bucurie imensă. De undeva din dreptul satului se auziră învăluitoare glasuri de clopote, plutind victorioase pe deasupra volburii apelor, împrăștiind noaptea, spărgând-o în țăndări. Dealul fără nume A utobuzul mare și hodorogit, înotând în fum negru și gros, cu miros de motorină arsă, îl lăsă, hăt, în valea vineție, străjuită de sălcii găunoase
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
frânt de la jumătate, care mai păstra încă un ghem de fire încolăcite din vechea rețea electrică a satului. De undeva din față și cam într-o latură, se auzi un lătrat răgușit de câine, care pentru el răsună ca dangătul clopotului unei așezări pentru un rătăcit într-o pădure nesfârșită. Se abătu spre partea de unde se auzea lătratul, știind acum precis că doar acolo ar putea să fie locuința celui pe care-l căuta el. De acum voia să nu se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
popi burtoși, pasibili de a plesni de atâta grăsime și bunăstare, nu am găsit încă rezolvarea. Însă pe ei se pare că nu-i preocupă problema asta. După veșmintele preoțești încrustate cu cristale Swarovski, a apărut în România, ce credeți, clopotul cibernetic. Se spune că la inventat un băimărean și deja a fost comandat de 40 de biserici. Clopotul nu pornește la comanda Celui de sus ci doar cu ajutorul unui cod transmis de un satelit. Nu-i chiar minune dumnezeiască, dar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ei se pare că nu-i preocupă problema asta. După veșmintele preoțești încrustate cu cristale Swarovski, a apărut în România, ce credeți, clopotul cibernetic. Se spune că la inventat un băimărean și deja a fost comandat de 40 de biserici. Clopotul nu pornește la comanda Celui de sus ci doar cu ajutorul unui cod transmis de un satelit. Nu-i chiar minune dumnezeiască, dar tot e ceva de prin înalturi. Aici nu a mai trebuit să-mi bat eu capul, fiindcă se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o părticică din țara asta pe care ei doreau s-o facă scrum. Muzica de Vivaldi pusă pentru vacile de lapte la ferma sa de la Târzii sună pentru copoșii cu dinții rânjiți de un sentiment vindicativ, atroce, exact ca niște clopote de înmormântare și de aceea scheaună de câte ori au prilejul ca niște căței unși sub coadă cu terebentină. Vezi cum tâlhari proveniți tot din rândul acelorași copoși se plâng în presa centrală că unul care-i zice pe actul său de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
modest, cuprinzând regula credinței și normele de a trăi”; De opere monachorum (Despre lucrarea monahilor) - cuprinde o carte scrisă la îndemnul episcopului Aurelius, pentru a clarifica situația monahilor; De catechizandis rudibus (Despre cum trebuie catehizați cei neinițiați) - „sună” ca un clopot viu, un clopot de trezire a sufletelor la viața în Hristos. Lucrarea pedagogică se remarcă prin stilul deosebit de alert și captivant, precum și prin căldura timbrului vocii, care răzbate prin carapacea cuvintelor scrise. F. Opere autobiografice și autocritice Confesiones (Mărturisirile). Între
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
credinței și normele de a trăi”; De opere monachorum (Despre lucrarea monahilor) - cuprinde o carte scrisă la îndemnul episcopului Aurelius, pentru a clarifica situația monahilor; De catechizandis rudibus (Despre cum trebuie catehizați cei neinițiați) - „sună” ca un clopot viu, un clopot de trezire a sufletelor la viața în Hristos. Lucrarea pedagogică se remarcă prin stilul deosebit de alert și captivant, precum și prin căldura timbrului vocii, care răzbate prin carapacea cuvintelor scrise. F. Opere autobiografice și autocritice Confesiones (Mărturisirile). Între anii 397-400, Fericitul
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
prea tîrziu. Plouă în piramida lui dom` Buraga!... Prof. Gheorghe Capșa Despre Costache Buraga Pe Costache Buraga l-am cunoscut mai întâi prin cuvânt aș spune, înainte de a-l vedea și m-a convins că omul după grai ca și clopotul după sunet îndată se cunoaște. După aceea când l-am văzut - vreau să menționez că cine mi-a atras atenția asupra personalității sale a fost cel care nu numai că l-a cunoscut, ci era în măsură să-i înțeleagă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
roșii, "boite roșii". Sumarul mobilier, în aceste condiții de conviețuire a alienaților, lipsite de orice activitate, era sărac și din necesitate (pentru a nu se întâmpla accidente). La geamuri existau "perdeluțe verzi". Din când în când, unul din cele 4 clopote chema, probabil, la masă. Este, la Golia, de altfel, o imixtiune mai profundă a spiritului monahal în orânduirea și viața bolnavilor. La Ospiciul Neamț nu găsim acest lucru, activitățile mănăstirii și ospiciului fiind, deși separate total, în general amicale, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mănăstirii și ospiciului fiind, deși separate total, în general amicale, dar paralele. Inventarul era, în general, sărac, destul de prost întreținut, rudimentar construit. Se găsesc, alături de iconițe, care reveneau cam una la trei paturi, unele obiecte inutile, cum ar fi 4 clopote, precum și obiecte sfărâmate (crivaturi și scaune), mărturisind atât agitația bolnavilor, cât și neglijența administrației. De altfel, despre incuria care exista la Golia, avem încă documente care atestă că bolnavii (femei) deranjau populația din vecinătatea ospiciului, de pe actuale străzi Golia, Independenței
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
spațiul noii biserici adăugite, pe latura de vest, cu zidărie din cărămidă. Masivitatea exagerată (ca lărgime-diametru, dar și ca grosime a zidurilor 90 cm) a turlei se justifică pentru timpul acela, astfel: a. era destinată a deveni clopotniță, cu 6 clopote, dintre care cel mai greu de aproximativ 4 tone; b. pentru a asigura prin echilibru structura de rezistență, precum și o estetică simetrică a corpului clădirii; c. prin graba mare și cheltuiala mică privind realizarea ei. Din cele de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
voievodul chemat din mormântul de la Putna tot de Eminescu, pentru a-i călăuzi, mântuitor, pe românii dintre Prut și Nistru: Ștefane Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În seama părinților, Clopotele să le tragă Zioa 'ntreagă, noaptea 'ntreagă, Doar s'a'ndura Dumnezeu Ca să-ți mântui neamul tău!321 Aceste versuri extraordinare, prin forță profetică, au fost recitate, la televiziunea publică, doar la Chișinău, nicicum la București, în anul Centenarului Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
între limite și nemărginit, sacralizând firea dar invocând tulburat moartea. Locul natal îl aprovizionează cu simbolisme, cu însemne ținând de pământ, de ape și văzduh, de unde dealul, casele, turmele, taurul, șerpii, mistrețul, cerbul, vulturii, berzele, fluturii; în ordine sonoră obsedează clopotele. Însă metaforele, alegoriile și celelalte sunt expresia "neputinței rostite pe de rost". Singură Muzica sugerează infinitul: "Îmi trebuie un milion de voci / ca să scufund această mare moartă / ce se trezește-n suferința mea..." Neliniștile solitarului copleșit de "obstacole", terorizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de claustrare e un dat etern: "O temniță e capul meu / ce-și pierdu cheile la începutul lumii" (Un gorgan de pământ). O stea-băiat și o stea-fată nasc planete iluzorii, tărâmuri pustii: "Iubita mea, iubita mea, noi, o stea dublă..." Clopote înalte vestesc ritmic Marea Trecere. După stingerea celui din urmă fiu, biblicul Iov începe să se convingă că "moartea de-acum / e singura lui tovărășie". Amintirea poetului (Nicolae Labiș) "împrăștiat pe străzile orașului" dă curs tristeții. Locuim în tragic, moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în cea mai bună formă se retrage într-un simbolic Turn (titlu al câtorva poeme); act inițiatic, o astfel de ascensio afirmă nevoia de perspective largi. "Fixat pe un centru (centru al lumii), turnul e un mit ascensional și, precum clopotul, traduce o energie solară generatoare" (Jean Chevalier, Alain Gheerbranat, Dictionnaire des symboles, 1982). Cezar Ivănescu se lasă în voia simbolismelor arhaice, cu solemnitățile lor semi-ermetice, drapându-se în călăuz știutor: Turnul se numea Turnul Prințului Fericit, Turnul Perfecțiunii Violate, Turnul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Spre a vedea mai bine / Când suntem departe..." (Metafora). Invocând (în linie eminesciană) triada Pământ, Istorie, Limbă, verbul vaticinar al tribunului operează aproape sacramental, în mari cadențe lirice. Concomitent, liricul se vrea un hermeneut semeț. Limba (în O mie de clopote) e un însemn capital al identității noastre: O mie de roze, o mie de zâmbete Din fiece cuvânt răsar, O mie de lacrimi, o mie de plânsete Ce-au devenit cleștar. În limba mea sunt toate florile, În limba mea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lacrimi, o mie de plânsete Ce-au devenit cleștar. În limba mea sunt toate florile, În limba mea sunt toate culorile, În limba mea sunt toate stelele, În limba mea sunt toate misterele! O mie de doine, o mie de clopote Se-aud în fiece cuvânt, O mie de inimi, o mie de tropote De cai domnești zburând. Tonul înalt convine aici elocinței de forum. Pe o materie identică se structurează texte multiple, bunăoară Ridică-te, Sunt, Inscripție pe stâlpul porții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
La creatorii reprezentativi, patria e, în esență, o triadă, Pământul, Neamul, Limba maternă, câteștrei sintetizate afectiv în formula de "casă străbună". Din unghiuri variate se manifestă concomitent o mitologie specifică la care participă codrul, apele, strămoșii, vatra, doina, biserici și clopote, ruini de demult, lacrima, cântecul și altele, cu funcții configuratoare. Toate acestea sugerează, într-un fel sau altul, implantarea într-o durată proprie, într-un orizont etnic distinct, cu însemne definitorii. A trăi într-un asemenea orizont spiritual e totuna
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe dinafară atât de tinereștile Liturghii, cât și o "Suită lirică, o laudatio al cărei destinatar era Enescu (1958), acesta văzut ca triumfător prin creație împotriva neantului. Se învecinează, în respectiva antologie de autor, texte din Parabola focului (1967), din Clopotul nins (1970) și din Secțiunea de aur (1973), din Lumea diafană (1977), precum și din Întâlnire în oglindă (1978) ori din Salonul olandez (1979); douăzeci și șapte de inedite (sub genericul Tăcerea și foșnetul) se adaugă retrospectivei de aproape trei sute de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la altul al stelelor". Timpul, spațiul, destinul se interferează pluriform într-o conștiință-oglindă: "Fugim prin oglinzi, chenare ale tainei (...) / Ca stinsele stele în ochii lui, celui ascuns" (Cu chipuri de ceară). În cadrul propriei convenții lirice, muzica, dansul, somnul, visul, oginda, clopotul, dar și focul (" Iluzie a tot ce-ar fi putut să fie, / Iluzie a tot ce nu va fi") și râurile ("în delir prorocind") inculcă ideea de simfonism spiritual. Toate converg într-o stare de imponderabil: timpul de "fum" curge
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu substrat metafizic, precum cele din Muzică și ceață de noiembrie, se destramă în ilimitat, în halouri cosmice, dincolo de tangibil: "Ce s-a-ntâmplat? întreabă marea, / Ce s-a-ntâmplat? mă-ntreabă vântul / Și surd repetă întrebarea / Cu mii de clopote pământul..." Muzica, paradigmă focalizantă, precede cuvântul. Poetul construiește cu ceea ce Romain Rolland înțelegea prin idei muzicale, "cu-ntretăieri de gânduri, de sunete"; instrumentația lui se sprijină pe acorduri de clavecin, de ceteră, de piane; tempo-ul e marcat de orologii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
noi șuieră trenuri albastre. Se duc în piatră. Se duc în noapte. Pe sub noi trec rotitoarele astre cu explozii rostite în șoapte. Pe sub noi puhoaiele negre în clocot. Se duc în Ereb. Se duc în uitare. Peste noi străveziul, giganticul clopot al cerului sună ca luna în mare. A căuta sensuri acolo unde totul pare lămurit e o îndeletnicire de hermeneut, nedisprețuitor de fantezii; modernul corăbier de sunete și-l asociază pe Orfeu, cu care, alături, contemplă (în felul unui Pillat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu Ofelia, iar Van Gogh (obsedat de "galben") ajunge cu "Ghitara trist zumzăind la Yucatan". Interrelații ca acestea, universalizante, intensifică unda lirică: privirile, mirate, se mută spontan de la Zoroastru la Semiramida și Garcia Lorca, de la renascentiști și Thomas Morus la "Clopotele de la Horezu". Pictură și fantezie sonoră ca mijloace de vehiculare a unor simboluri -, iată metoda acestui poet de cultură elevată; îl delectează la modul superior amintiri despre Shakespeare și Turner, despre Beethoven și Rimbaud, figuri monumentale întreținând iluzia solidarității spirituale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]