4,181 matches
-
Schimbarea terminației substantivelor și adjectivelor este numită „declinare”, iar cea a verbelor, „conjugare”. Există cinci declinări ale substantivelor și patru conjugări ale verbelor. Cele șase cazuri ale substantivului sunt nominativ (folosit pentru subiecte), genitiv (arată posesia), dativ (complemente indirecte), acuzativ (complemente directe), ablativ (folosit cu câteva prepoziții) și vocativ (folosit pentru adresare). În plus, pentru unele substantive există cazul locativ folosit pentru a arăta un loc (înlocuit de obicei cu ablativul), dar acest împrumut de la indoeuropeni este de găsit doar pentru
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
fi exprimați după cum urmează: codice 30 = codice 31, și codice 32 = codice 33. Uneori, se adaugă și operatorul pentru a da o "expresie regulată generalizată"; aici "R" se potrivește cu șirurile de caractere peste Σ* care nu se potrivesc cu "R". În principiu, operatorul complement este redundant, deoarece rezultatul lui se poate obține cu ajutorul altor operatori. Cu toate acestea, procesul de calcul al unei astfel de reprezentări este complex, iar rezultatul poate necesita expresii de o dimensiune care este mai mare. Expresiile regulate în acest
Expresie regulată () [Corola-website/Science/317028_a_318357]
-
cele două entități există acord în gen, număr și caz, ordinea lor este liberă. Topica joacă un rol în tipologia lingvistică sintactică a limbilor din mai multe puncte de vedere, dintre care unul este locul subiectului, al predicatului și al complementului direct al predicatului unele față de altele într-o propoziție enunțiativă, independentă sau principală, cu subiectul și complementul direct exprimate prin substantiv, care conține numai aceste trei părți, în care nu se acordă rolul de temă, respectiv de remă niciuneia dintre
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
rol în tipologia lingvistică sintactică a limbilor din mai multe puncte de vedere, dintre care unul este locul subiectului, al predicatului și al complementului direct al predicatului unele față de altele într-o propoziție enunțiativă, independentă sau principală, cu subiectul și complementul direct exprimate prin substantiv, care conține numai aceste trei părți, în care nu se acordă rolul de temă, respectiv de remă niciuneia dintre acestea și nu se scoate în evidență niciuna din ele. Asfel se disting șase tipuri de limbi
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
acordă rolul de temă, respectiv de remă niciuneia dintre acestea și nu se scoate în evidență niciuna din ele. Asfel se disting șase tipuri de limbi, desemnate prin siglele formate din inițialele cuvintelor englezești "subject" „subiect”, "verb" „verb” și "object" „complement direct”: SOV, SVO, VSO, VOS, OVS și OSV. Româna, de exemplu, este din acest punct de vedere o limbă SVO. Există diverse studii privitoare la includerea limbilor în aceste tipuri și la clasamentul tipurilor referitor la numărul de limbi pe
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
adjectiv cu funcție de nume predicativ ("Suzanne est bonne en mathématiques mais elle l’est moins en physique" „Suzanne este bună la matematică, dar e mai puțin bună la fizică”), un verb la infinitiv sau un grup al acestuia cu funcție de complement direct ("Elle a demandé au serveur de lui apporter le menu" „(Ea) i-a cerut chelnerului să-i aducă meniul” → "Elle le lui a demandé" „I-a cerut asta”), ori o propoziție completivă directă: "Quand arrivez-vous? Dites-le-nous au plus vite
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
dânsa / dânsei", "dânșii / dânșilor", "dânsele / dânselor". Maghiara bunăoară este o limbă în care sunt și mai multe pronume personale, existând două categorii. Una cuprinde cele exact corespunzătoare celor din limbile indoeuropene, dar care îndeplinesc numai funcțiile de subiect și de complement direct. Pentru exprimarea celorlalte tipuri de complemente se folosesc pronume personale formate de la sufixele formatoare de complemente adăugate la substantive. Pentru a forma pronume personale, la aceste sufixe se adaugă așa-numitele sufixe personale care corespund desinențelor verbale. Astfel sunt
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
bunăoară este o limbă în care sunt și mai multe pronume personale, existând două categorii. Una cuprinde cele exact corespunzătoare celor din limbile indoeuropene, dar care îndeplinesc numai funcțiile de subiect și de complement direct. Pentru exprimarea celorlalte tipuri de complemente se folosesc pronume personale formate de la sufixele formatoare de complemente adăugate la substantive. Pentru a forma pronume personale, la aceste sufixe se adaugă așa-numitele sufixe personale care corespund desinențelor verbale. Astfel sunt de exemplu "nekem" „mie”, "tőled" „de la tine
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
pronume personale, existând două categorii. Una cuprinde cele exact corespunzătoare celor din limbile indoeuropene, dar care îndeplinesc numai funcțiile de subiect și de complement direct. Pentru exprimarea celorlalte tipuri de complemente se folosesc pronume personale formate de la sufixele formatoare de complemente adăugate la substantive. Pentru a forma pronume personale, la aceste sufixe se adaugă așa-numitele sufixe personale care corespund desinențelor verbale. Astfel sunt de exemplu "nekem" „mie”, "tőled" „de la tine”, "hozzánk" „la noi”. În această categorie intră și pronume personale
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
la persoana I și a II-a acesta fiind pronumele personal, la persoana a III-a de asemenea, dacă nu este exprimat prin alt cuvânt. Exemple: Într-o limbă precum maghiara nu este necesară nici exprimarea prin pronume personal a complementului direct numit definit, atunci când nu se scoate în evidență, fiind exprimat de desinența verbului cu un asemenea complement, care este diferită de desinența sa atunci când nu are complement direct definit. De exemplu, arătând pe cineva interlocutorului, vorbitorul poate întreba: "Ismered
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
dacă nu este exprimat prin alt cuvânt. Exemple: Într-o limbă precum maghiara nu este necesară nici exprimarea prin pronume personal a complementului direct numit definit, atunci când nu se scoate în evidență, fiind exprimat de desinența verbului cu un asemenea complement, care este diferită de desinența sa atunci când nu are complement direct definit. De exemplu, arătând pe cineva interlocutorului, vorbitorul poate întreba: "Ismered?" „Îl/O cunoști?”.
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
limbă precum maghiara nu este necesară nici exprimarea prin pronume personal a complementului direct numit definit, atunci când nu se scoate în evidență, fiind exprimat de desinența verbului cu un asemenea complement, care este diferită de desinența sa atunci când nu are complement direct definit. De exemplu, arătând pe cineva interlocutorului, vorbitorul poate întreba: "Ismered?" „Îl/O cunoști?”.
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
că pronumele enclitice folosite ca obiectul unui verb să fie atașate la el, se aplică și la galică. Considerând că această limbă urmează și principiile legii lui Wackernagel, ceea ce nu permite cliticelor să fie puse înaintea cuvântului accentuat, verbul cu complemente exprimate cu ajutorul pronumelor a fost deseori mutat la începutul propoziției. Așa cum a fost și în irlandeză veche și galeză literară de azi, verbul a putut fi precedat cu o particulă figurantă care nu are sensul propriu, ci a fost folosită
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
în prepoziții este marcată cu ajutorul particulei clitice "jo", care este folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele de complement și pronumele disjunctive apar numai în forma unor infixe. Corpusul galic, compus din 843 inscripții pe bronz, pe plomb, pe piatră, pe unelte, pe arme și pe monede, a fost cules în patru volume sub titlu de "Colecția inscripțiilor galice
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
sau interjecții, când acestea sunt echivalente ale unei propoziții. Dacă după adverb/interjecție urmează o propoziție introdusă prin "că", virgula nu se mai folosește: Gerunziile și participiile verbale, cu sau fără determinant, așezate la începutul propoziției se despart prin virgulă: Complementele circumstanțiale așezate între subiect și predicat se izolează de obicei prin virgulă: Substantivele în cazul vocativ se separă de restul propoziției: Interjecțiile cu valoare de adresare directă se separă de restul propoziției: Alt rol important al virgulei este de a
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după o regentă care cuprinde un complement circumstanțial sau o propoziție circumstanțială, se despart prin virgulă Propozițiile cauzale se despart prin virgulă de regentă, indiferent de locul ocupat în frază Propozițiile finale se despart prin virgulă de regentă atunci când se află înaintea acesteia Propozițiile finale aflate după
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
lexical ("járkál „umblă de colo-colo”) sau/și să aibă un prefix (kirohan" „se năpustește afară”). Verbul factitiv exprimă faptul că subiectul persoană pune altă persoană să efectueze acțiunea. Din punct de vedere sintactic, agentul efectiv poate fi exrpimat printr-un complement cu sufixul "-val/-vel", care are sensul primordial „cu” ("Jolánnal fésültette a haját" „O punea pe Jolán să-i pieptene părul”) sau obiect: "Jolánt olvastatta egész órán" „A pus-o pe Jolán să citească în tot timpul orei de curs
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
voia să pară pregătit”, ambele cu traducerea literală „Studentul se arăta pregătit”. Verbul reciproc exprimă faptul că acțiunea pornește de la subiect și se răsfrânge asupra lui însuși, precum și asupra altcuiva în același timp. Acesta din urmă este exprimat printr-un complement cu sufixul "-val/-vel" ("Péter sakkozik a fiával" „Péter joacă șah cu fiul său”) sau este membru de subiect multiplu: "Apa és fia tegeződnek egymással" „Tatăl și fiul se tutuiesc”. Verbul reciproc poate avea un sufix propriu verbului reflexiv ("barátkozik
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
rare, subzistând doar în unele construcții, de obicei fără agent: "Megadatott neki, hogy még egyszer lássa a tengert" „I-a fost dat să mai vadă o dată marea”. Și mai rar se întâlnește verbul pasiv cu agent exprimat. Acesta este un complement cu postpoziția "által": "A vers a költő által olvastatik fel" „Poezia este citită de poet”. Fără să se considere că este vorba de diateza pasivă, în limba actuală există și perifraze verbale care exprimă pasivul, de exemplu una analogă cu
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
parte de animat sau inanimat: "álmodik" „visează”, "a szív dobog „inima bate”, "az óra ketyeg „ceasul ticăie”. Altele sunt apropiate de cele pasive (medio-pasive), exprimând ceea se întâmplă cu subiectul sub influența unui factor extern neexprimat sau exprimat cu un complement: "a ruha bolyhozódik (a mosástól)" „rochia se scămoșează (din cauza spălatului)”, "az ajtó (a szélben) becsukódik" „ușa se închide (din cauza vântului)”. Pe lângă verbe medii rădăcini ("fő", "nő" etc.) sunt și verbe derivate cu sufixe specifice acestei diateze, dar numai din adjective
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
Conjugarea nedefinită se mai folosește și în cazul verbului "szól" „a spune” ca predicat al unei propoziții incidente: "Esik az eső - szólt János" „Plouă - zise János”. În mod excepțional, conjugarea nedefinită se folosește și în cazul a două tipuri de complemente definite: Dacă un verb are mai multe obiecte, dintre care unele sunt definite, iar altele nedefinite, se alege conjugarea cerută de ultimul obiect: "A férjem csak a kedvenc lemezeit és egy számítógépet vitt magával" „Soțul meu și-a luat cu
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
verbelor tranzitive poate fi activ ("A hírt olvasva felkiáltott" „Citind știrea, a scos un strigăt”) sau pasiv: Megsózva kéred a sültkrumplit?" „Vrei cartofii prăjiți sărați?” Construcția gerunziului cu verbul "van" „a fi” corespunde construcției din română cu diateza pasivă fără complement de agent: "A kérdés meg van oldva" „Chestiunea este rezolvată”. van „a fi” Observații: megy „a merge” jön „a veni” Observație: Forma "jöjj" este folosită în registrul de limbă elevat. În registrul curent i se preferă "gyere". Alte verbe neregulate
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
sa” - pl. "házai „casele sale”. Dat fiind caracterul aglutinant al limbii maghiare, nu toți lingviștii sunt de acord cu noțiunile de caz gramatical și, prin urmare, de declinare aplicate acestei limbi. Dacă se iau în considerare toate sufixele formatoare de complemente din substantive, se ajunge la un număr de 34 de cazuri. Alți autori admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de acord asupra numărului de cazuri. În general se admit 17 asemenea desinențe (deci
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
desinența zero), delimitate de celelalte sufixe aplicabile substantivelor prin faptul că desinențele se pot adăuga nu numai la rădăcini, ci și după alte sufixe, cum sunt cel de plural și cele posesive. Cazurile sunt unul din mijloacele de a exprima complementele. Acestea sunt: Observații: Sufixele care formează complemente, dar nu sunt considerate desinențe, sunt următoarele: Există mari diferențe între modurile de exprimare a posesiei în maghiară față de cele din română. În limba maghiară nu există adjective posesive. Substantivul care exprimă obiectul
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
substantivelor prin faptul că desinențele se pot adăuga nu numai la rădăcini, ci și după alte sufixe, cum sunt cel de plural și cele posesive. Cazurile sunt unul din mijloacele de a exprima complementele. Acestea sunt: Observații: Sufixele care formează complemente, dar nu sunt considerate desinențe, sunt următoarele: Există mari diferențe între modurile de exprimare a posesiei în maghiară față de cele din română. În limba maghiară nu există adjective posesive. Substantivul care exprimă obiectul posedat primește sufixe specifice. Cele care conțin
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]