10,335 matches
-
Paulinus de Pella (p. 000), compusă de retor pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că se vindecase de o boală; de asemenea, douăzeci și opt de Discursuri (Dictiones) rostite cu ocazia unor sărbători religioase sau în școlile de retorică, unele dintre ele consacrate chiar unor subiecte din mitologia profană. b) Poezia Ennodius a compus și numeroase poezii. Printre ele, 151 de epigrame, dintre care unele sînt invective adresate unor persoane, iar altele sînt scrise, conform tradiției păgîne, pentru morminte, biserici, opere de artă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dogmatic care, la nivelul detaliilor, sînt mai interesante pentru istoria creștinismului decît pentru istoria literaturii creștine. Oricum, merită măcar să le amintim: de la papa Symmachus (498-514) ne-au rămas zece epistole (cf. PL 62, 49-80); Hormisdas (514-523) a scris foarte multe consacrate așa-numitei „schisme acaciene” (PL 63, 367-526); Felix al IV-lea (526-530) este autorul a patru scrisori (PL 65, 11-16); Ioan al II-lea (532-535) a scris cinci (PL 66, 11-26); Agapetus (535-536) e autorul a șapte epistole; cel mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nenumăratele detalii ale regulilor sale gramaticale. El condamnă acest tehnicism cînd e vorba nu numai de cuvintele lui Dumnezeu, ci și de scrierile Părinților Bisericii sau de propriile sale scrieri. în rest, sîntem departe de a avea un studiu serios consacrat stilului lui Grigorie, care este, poate, ultimul scriitor important din Occidentul latin. Fontaine subliniază persistența prozei ritmice în operele pontifului, osmoza cu stilul biblic, influența liturghiei romane și a oratoriei sacre, al cărei model se formase cu un secol în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
numit pe preotul antiohian Ioan Hrisostomul, obligîndu-l pe Teofil să-l hirotonisească, așa cum era obiceiul. Teofil a avut ocazia să se răzbune în timpul controverselor origeniste. Pînă în 399, Teofil fusese un admirator fervent al lui Origen. în epistola sa festivă consacrată Paștilui din acel an, el se declară partizan al tezei imaterialității Domnului și îi condamnă pe antropomorfiți, care, interpretînd ad litteram expresiile privind crearea ființei umane după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, îi atribuiau acestuia un corp cu formă umană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
astfel (IX-X). Și sacerdoțiul din Vechiul Testament este un simbol al lui Cristos, care face sacrificiul absolut (XI-XIII). Preceptele privind puritatea trebuie legate de absența păcatului, care trebuie să fie marca distinctivă a credincioșilor, purificați de Cristos (XIV-XVI). Cartea XVII e consacrată semnificației sărbătorilor, în special Paștilui. Opera, din care lipsește orice aluzie la polemica antinestoriană, a fost scrisă cu siguranță înainte de 429. E cunoscută și o traducere siriacă din secolul al VI-lea, inedită. Ca o continuare și o completare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
căderii și mîntuirii ființelor omenești și al funcției Legii în raport cu cele două momente. Și această operă a fost tradusă în siriacă în secolul al VI-lea, dar s-au păstrat doar fragmente ale respectivei versiuni. Comentarii continue sînt în schimb consacrate Lui Isaia, în cinci cărți (și acesta scris cu siguranță înainte de 429) și Celor doisprezece profeți minori. în prefețele celor două scrieri, Chiril recunoaște că alții au făcut acest lucru înaintea lui, însă speră să poată spune ceva nou și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Deuteronomul 32, celor patru cărți ale Regilor, Pildelor, Cîntării Cîntărilor, cărților lui Iov, Ieremia, Baruh, Iezechiel și Daniel, pentru care nu e atestată existența nici unui comentariu al lui Chiril; cele despre Iezechiel par să aibă corespondent în unele pasaje consacrate aceluiași profet, atribuite lui Chiril într-un manuscris armean din Biblioteca Bodleian din Oxford, însă această atribuire e falsă. Noul Testament Dintr-un vast Comentariu la Evanghelia după Ioan, în douăsprezece cărți, s-au păstrat cărțile I-VI (despre Ioan 1
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pierdută a împăratului. O parte, pentru că din scrierea lui Chiril nu s-au păstrat decît primele zece cărți, unde sînt respinse tezele din prima carte a operei lui Iulian; din cărțile 11-20 au rămas fragmente modeste în greacă și siriacă, consacrate combaterii cărții a doua din Contra galileenilor, și, așa cum am spus, nu se știe dacă au existat o a treia carte a operei lui Iulian și o a treia parte (10 cărți?) a scrierii lui Chiril. După o dedicație adresată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fragment, păstrat în latină în documentele de la Efes). Omilia 3, dedicată întrupării, a fost rostită la Alexandria după o predică a episcopului Pavel de Emesa; tot întruparea e și tema omiliei 15. Omiliile 8 și 12 fac parte din ciclul consacrat Evangheliei după Luca (cf. p. 000). Tocmai din cauza faimei omiliilor lui Chiril a apărut tendința de a-i atribui multe altele. Omilia 14, unde se vorbește despre ieșirea sufletului din corp, despre întoarcerea Domnului și judecata de apoi, e rezultatul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Synodicon contra Tragediei lui Irineu se găsește, în traducere latină, un fragment, cu siguranță autentic, dintr-o scrisoare a lui Teodot adresată unui călugăr pe nume Vitalis, care este îndemnat să se păzească de doctrina lui Nestorie. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor îi sînt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în PG 65 sînt reproduse 25 de omilii ale sale; la rîndul său, J.-F. Leroy a descoperit și a publicat altele; în CPG sînt enumerate 37, în afară de cele cu autenticitate îndoielnică și de cele false. în ultimele decenii, studiile consacrate corpusului de omilii atribuite lui Proclus s-au înmulțit (au fost publicate și texte noi și versiuni vechi), fără să se fi ajuns încă la un consens în această privință. în 1940, B. Marx propusese să-i fie atribuite lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
8. Flavian de Constantinopol Flavian, patriarh de Constantinopol din 446 pînă în 449, a fost destituit de conciliul de la Efes și a murit în exil la 11 august 449, în Lidia. Amintim două scrisori ale sale către papa Leon I, consacrate doctrinei lui Eutihie (sfîrșitul lui 448 - martie 449), cărora papa le-a răspuns prin expunerea doctrinală intitulată Tom către Flavian. Condamnat în 448, Eutihie l-a făcut pe Theodosius să-l suspecteze de erezie pe Flavian, care a trebuit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin florilegiile și catenariile exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriacă alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată înălțării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sînt importante pentru istoria liturghiei, deoarece întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică, fapt ce permite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a cerut convocarea unui conciliu. în 551, Iustinian a promulgat un alt edict, intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole, în care, după expunerea doctrinei trinitare opuse lui Arie și Sabellius, urma un paragraf mult mai amplu, consacrat problemei cristologice; era expusă aici doctrina neocalcedoniană referitoare la Cristos „alcătuit dintr-o natură și din cealaltă” (synthetos ex hekateras physeôs), argumentată cu pasaje din Sfinții Părinți, în special din Chiril, și erau condamnate pozițiile lui Nestorie și Eutihie. Urma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
serii de manuscrise exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera lui Ipatie. Există trei (din care două în latină) dedicate Psalmilor, insuficiente însă pentru a demonstra că Ipatie compusese un întreg comentariu al acestei cărți. Manuscrisele dintr-un catenar consacrat profeților minori conțin 95 de fragmente referitoare la acest grup de cărți (nu sînt reprezentați Agheu și Maleahi), distribuite în proporții diferite (de la un fragment pentru Avdie, la cîte 23 pentru Osea și Zaharia). Subiectele sînt introduse prin simpla formulă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor, avînd în vedere dezvoltarea semnificativă a anului liturgic, așa cum reiese din ciclul de omilii 4-8 rostite în Săptămîna Sfîntă, de marți pînă în Duminica Paștilui, sau din omilia 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Cincizecime, a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leonțiu îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai dinamice și să mențină trează atenția; de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
numele său s-au transmis și alte două scurte scrieri. Prima, învățătură și îndemn, este dedicată călugărilor, pentru a-i îndemna să nu caute să se purifice doar de viciile trupești, ci și de cele, mai ascunse, ale sufletului. Cealaltă, consacrată învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10, 25 (și urm.) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Palladius, începînd cu sosirea sa la Alexandria și cu întîlnirea cu prezbiterul Isidor, care se ocupă de camerele pentru oaspeți din biserica de acolo (cap. 1); acesta îl lasă în grija unui ascet teban, Dorotei (cap. 2); după cîteva capitole consacrate unor personaje din Alexandria, autorul trece la anahoreții de pe muntele Nitria (7-15), apoi la cei din deșertul Sceti (16-34); începînd cu cap. 35 ne mutăm în Palestina și Siria, însă cap. 38 se referă la Evagrie, care se găsea la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se înrudește cu viețile marilor asceți (Antonie și Pahomie) și cu apoftegmele. Stilul e simplu, viu, colocvial; în special capitolele despre pustia Nitriei sînt bogate în detalii concrete și colorate, izvorîte în mod evident din experiența directă a autorului. Partea consacrată deșertului Sceti e mai dramatică; regiunea era renumită pentru severitatea ascezei practicate acolo. Palladius povestește că la Sceti a fost atît de chinuit de patimi, încît s-a gîndit să renunțe la viața în deșert (cap. 23). Totodată, în această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care i-a vorbit despre Peristeria, o matroană contemporană cu ei, care s-a distins prin cumpătare, meditație și rugăciuni fierbinți, prin binefacerile în folosul săracilor și al călugărilor; în cinstea ei, autorul s-a hotărît să scrie un tratat consacrat virtuților de care a dat dovadă. în douăsprezece secțiuni (prima fiind chiar introducerea) se vorbește despre înfrînare, despre vanitate, despre lectură și despre rugăciune, despre folosirea bunurilor și despre grija față de ceilalți, în special față de săraci, despre renunțarea la propriile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Marta. în acest corpus intră și Discursul despre Albian, un elogiu într-un stil mai degrabă emfatic al unui călugăr care plecase de la Ancira la Ierusalim, pentru a se stabili apoi în pustia Nitriei. Trei manuscrise dintr-un catenar exegetic consacrat Cîntării Cîntărilor conțin comentarii ale acestei cărți semnate doar de doi autori: textul complet al Omiliilor despre Cîntarea Cîntărilor al lui Grigorie de Nyssa alternează cu acela, tot complet, al Comentariului la Cîntarea Cîntărilor al lui Nilus, care a putut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de tip antiohian) și nici într-una bazată pe alegorie (de tip alexandrin). Am semnalat faptul că acest Comentariu poate să aparțină foarte bine autorului care a scris și Peristeria. Unele fragmente atribuite lui Nilus se găsesc și în catenarii consacrate Ecclesiastului, Ieșirii și Cărților Regilor. Din corpusul lui Nilus mai face parte și o predică despre Luca 22, 36. în manuscrise se găsesc sub numele lui Nilus diverse scrieri care în alte ramuri ale tradiției sînt atribuite lui Evagrie Ponticul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o culegere de maxime pe diverse teme de viață spirituală, după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred indreptățiți prin faptele lor este tot o culegere de sentințe, care se încheie cu o expunere destul de lungă consacrată celei mai importante porunci, aceea a iubirii, care constă „în îndepărtarea de realitățile materiale și în tăcerea gîndurilor”; (3) Penitența: e necesară pînă la moarte, chiar și pentru cei puțini care au atins desăvîrșirea; (4) Botezul: răspunsuri la șaptesprezece întrebări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a exercitat o serioasă influență asupra tradiției mistice și teologice în general; faptul este prezentat pe larg (în așteptarea unor cercetări mai aprofundate) în a doua parte, datorată mai multor autori - în total 145 de coloane foarte dense! -, a articolului consacrat lui Dionisie în Dictionnaire de spiritualité, vol. III (cf. infra, bibliografia). Mai limitată, ca să spunem adevărul, a fost influența lui în Orient, unde existau deja izvoare clasice privitoare la viața spirituală și la mistică - să ne gîndim, de exemplu, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
textul ediției B. Cordier, Anvers, 1643, cu traducere latină; numeroase greșeli de tipar); la coloanele din PG se fac trimiteri în mod tradițional cînd se dau citate (în PG 4 se găsesc scoliile atribuite lui Maxim Mărturisitorul și diferite analize consacrate lui Dionisie). Acum există o nouă ediție critică: Corpus Dionysiacum, W. de Gruyter, Berlin, New York: I [Numele divine], ed. B.R. Suchla (PTS 33), 1990; II [celelalte tratate și scrisorile] ed. G. Heil și A.M. Ritter (PTS 36), 1991. în col
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]