4,117 matches
-
alte persoane c] acestea nu ne vor ucide oricând cred c] ar putea obține un avantaj net din această, atunci relațiile sociale ar deveni incomensurabil mai dificile și viețile tuturor persoanelor, cu excepția celor mai puternice, ar fi în mod evident constrânse. O persoan] senzitiv] din punct de vedere moral va respecta dreptul la viat] tuturor formelor de existent] și va avea grij] s] evite producerea unor dureri sau a morții lipsite de folos asupra ființelor senzitive. Va respecta, de asemenea, drepturile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în manier] marxist], o bâz] economic] a avantajelor b]rbatului în cadrul familiei. Familia burghez] a fost conceput] pe bazele netransmisibile ale capitalismului: câștigul privat. Deoarece femeile burgheze erau excluse într-o societate capitalist] de la activitatea în sfera public], acestea erau constrânse s] se lege financiar de b]rbat. Atașamentul emoțional și personal aparent în joc în cadrul sexului marital se reduce în fapt la o serie de interacțiuni comerciale în care este vorba despre beneficii contractuale reciproce importante. În consecinț], retorica produselor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adoptat-o. Pe vremea când eram copil trebuia s] m] lupt cu diferențele dintre ceea ce se aștepta de la mine în calitate de bun chinez și ceea ce așteptau de la mine prietenii mei care nu erau chinezi. Nu numai c] ei nu p]reau constrânși de datorii care erau mai puțin riguroase în ceea ce privește onoarea cuvenit] p]rinților și numelui familiei, dar trebuia s] m] simt superior fâț] de ei din aceast] cauz]. Uneori le invidiam libertatea și aceasta mi-a sporit confuzia. Relativismul moral că
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar difer] de descriptiviști considerând c] exist] un înțeles suplimentar în înțelesul lor, cel prescriptiv sau evaluativ sau, la primii scriitori, cel emotiv care nu este determinat, ci exprim] prescripții, evalu]ri, atitudini la care consimțim f]r] a fi constrânși de condiții de adev]r. Kant spunea același lucru cu alte cuvinte când vorbea de autonomia voinței: „proprietatea pe care o are voința de a fi o lege în sine (independent de alt] proprietate aparținând obiectelor actului de voinț])” (Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
proprietatea pe care o are voința de a fi o lege în sine (independent de alt] proprietate aparținând obiectelor actului de voinț])” (Kant, 1785, BA87 = 440). Pentru a adopta o atitudine, evaluarea sau prescrierea este o funcție a voinței autonome, constrâns] numai de „potrivirea maximelor ei pentru crearea proprie a legii universale”, dup] Kant (1785, BA88 = 441 - vezi mai jos). Dup] ce am f]cut distincția între teoriile etice descriptiviste și cele nedescriptiviste în general, putem trece acum la subdivizarea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
altele și cu propriile noastre preferințe; problemă „altor minți” c]reia filosofii i-au acordat atât de mult] atenție; problemă dac] are sens s] m] imaginez pe mine ca fiind altcineva (aș fi tot eu?), si despre ce anume sunt constrâns s] spun în leg]tur] cu situația acelei persoane, când fac acest lucru (Hâre, 1981, capitolul 7 și referințe). O posibil] mișcare pentru cineva care caut] constrângeri necesare ale gândirii morale este de a spune c], dac] nu tratez persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doar o supoziție: unele dintre ele pot s] nu fie cele corecte. De exemplu, este corect s] gândești c] este legitim din punct de vedere moral s] m]nânci animale umane? Dac] ne îndoim c] predecesorii noștri au dreptate, suntem constrânși noi înșine s] gândim critic; dar chiar și atunci va fi la fel de bine s] fii umil și nu prea încrez]tor în sine. „Înțelepciunea vârstei” are o anumit] autoritate doar pentru c] este rezultatul gândirii foarte multor oameni în diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar putea fi plauzibil] pentru teiștii preg]titi s] se împace cu dilemă din Euthyphros. Depinzând de intuițiile pe care le-am putea avea despre Dumnezeu și moral], am putea accepta, pe de o parte, c] alegerile lui Dumnezeu sunt constrânse de moral] sau, pe de alt] parte, c] ceea ce ne surprinde ca fiind inacceptabil din punct de vedere moral ar putea fi ceva virtuos dac] l-ar porunci Dumnezeu. Au fost sugerate mai multe c]i pentru a face aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]toare, pentru c] nu ofer] posibilitatea suficient] pentru dezacord și argumentație rațional] privind etică. Încercarea final] a lui Rachels de a oferi o formulare adecvat] a subiectivismului este una în care sentimentele noastre individuale de aprobare sunt atat de constrânse de cerințele imparțialit]ții și ale caracterului rezonabil, încât rezultatul este greu de distins de noțiunea obiectiv] de motive pentru acțiune la care au ajuns Smith și Dancy. Mai mult, așa cum observa Rachels însuși, aceast] concluzie se apropie în privințe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
histrionică regie de urmașul lui Ghiță Dej, un Ceaușescu mai complicat și mai complexat decît înaintemergătorul lui, avînd în vedere duplicitatea proletar om de lume, preferată de personajul de joasă extracție. Urmașul lor, în linie directă, actualul prezident de republică, constrîns de cu totul alte conjuncturi, recurge la aceleași soluții duplicitare, dar care, prin surplus de șiretenie, depășesc de departe primitivismul celorlalți doi. Nerenunțînd (cum s-ar putea!) la vizitele de lucru pe magistralele socialismului, acesta trebuie să împace cumva ținuta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o recunosc, fiind aceștia beneficiarii republicii sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifica de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seara, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune! de proiectanții plombelor hidoase, burdușite cu clientela
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ideologic, ... investit cu o concepție despre lume care tinde să [îi] impună reprezentării un sens capabil să denatureze atât "realul" material, cât și "imaginarul" ["realul imaginar", Le Goff 14, n.n.]. Numai pentru că acționează cu forță asupra "realului", pe care îl constrânge să intre într-un cadru conceptual preconceput, ideologicul prezintă o oarecare înrudire cu imaginarul. (Le Goff 7) În încercarea de clarificare terminologică, Le Goff încheie comentariul cu un exemplu relativ ambiguu pentru demonstrația sa - pasajul din Roman de la Rose, în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dat fiind că simbolul se regăsește în cadrul imaginarului în calitatea sa de unitate de sens autonomă (cu semnificații determinate opozitiv și tocmai de aceea dezambiguizate) și de sub-componentă în structuri complexe. Ideologicul,2 despre care Le Goff notează că ar constrânge reprezentarea și gândirea intelectuală să deformeze realitatea, este asemănat ca metodă de operare cu imaginarul. Cred că aici rezidă o neclaritate ce i-ar putea crea noțiunii de imaginar o conotație negativă. El este, cum spuneam, rezultatul unui efort colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
structurile rezistenței cultural-religioase sârbești, athonite și bulgare, apoi cu nordul ucrainean, susținând, adesea cu mefiență, programul rusesc de translatio imperii, Țările Române au fost fie un corp politic străin, pentru o credință necreștină, care le extorca însă financiar și le constrângea uneori în exercitarea puterii, fie un corp spiritual străin, mai mult sau mai puțin incomod, față de puterile care nu au reușit să le asimileze nici cultural, nici teritorial. Nu a reușit catolicismul, deși a folosit ca argument latinitatea; nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
povestire sau legendă. Confuzia dintre mit și istorie începe să prindă contur, în cultura scrisă, încă din etapa cronicilor în slavonă și germană; imaginarul colectiv absoarbe faptul istoric, (re)povestit ca o legendă; ajunge să simbolizeze concretul și să-l constrângă în timp să se asemene trecutului exemplar. Mecanismul imaginativ de suprapunere a nucleului epic cu circulație orală peste evenimentul istoric este "perfecționat" cu ajutorul cronicilor redactate în slavonă în secolul XVI (de tipul lucrărilor lui Macarie, Eftimie și Azarie, clerici cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
viziunii "reale" a lui Iisus Christos din timpul Judecății de Apoi. În urma crizei provocate de Reformă (și care începuse în fapt să se manifeste încă din timpul creștinismului medieval), războaiele religioase și mai ales Războiul de 30 de ani au constrâns imaginarul mistic să se manifeste fie insurgent, la nivelul instituțiilor religioase marginale, fie la nivel individual, critic deopotrivă față de cele două mișcări religioase majore. Afirmarea noilor atitudini polemice, de grup sau în forme individuale, precum și devalorizarea bazelor confesionale tradiționale au
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
limite nu este cu putință în condițiile acceptării necondiționate a normelor gândirii justificatoare, constrângătoare; dar nici în disprețul acestora. Totuși, ele constituie "lumea vieții" umane, într-o primă (naturală) ipostază a sa. Ceea ce înseamnă, totuși, că scrutarea limitelor vieții omenești constrânse prin gândirea autonomă este posibilă și poate trece în act în anumite condiții. Care sunt acestea? Deocamdată poate fi formulată o regulă de metodă, ea însăși constrânsă formal și având un sens negativ: limitele despre care este vorba aici nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însele necondiționat "obiective", "evidente", "naturale" tocmai pe baza convențiilor instituite de gândirea autonomă. Desigur, acest fapt implică și gestul simplu al de-lăsării celui care gândește în voia gândirii, însă numai atunci când aceasta gândește despre sine; altminteri, tocmai gândirea trebuie constrânsă la o desfășurare în care hotărârea asupra căii de urmat o ia "gânditorul"; iar gânditorul acesta nu poate fi decât un om căruia îi este proprie o unitate de viață plină de făptuiri, rostiri și de gânduri despre ceea ce ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitate de semnificație, unificată prin sensul formal pe care îl capătă, îl păstrează și îl "aplică" în întregul orizont de existență umană, din momentul ivirii fenomenului formalizării logos-ului, adică al trecerii acestuia în "logică". Odată consumat acest eveniment, judecata constrânge gândirea, rostirea și făptuirea să intre în propriile sale "convenții", în virtutea deținerii privilegiului legăturii directe cu adevărul și, în urmare, în virtutea puterii sale de a exprima regulile de acreditare "publică" (în sens de re-cunoaștere) a oricărui gând, rostire, făptuire. De
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cel mai semnificativ. Cum știm, la un limbaj filosofic românesc se lucrează încă, chiar dacă între timp de la primii Cronicari până la ultimele traduceri din câțiva filosofi contemporani care au propus, în reconstrucțiile lor, veritabile reforme ale limbii în care au rostit, constrângându-i pe traducători să inițieze ei înșiși "reforme terminologice", semnificative fiind, de exemplu, traducerile din opera lui Hegel sau din cea a lui Heidegger s-au produs anumite evenimente cu sens propriu-zis filosofic. Am în vedere propunerile terminologice ale lui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterii nu sunt identice cu necunoașterea. Pe de altă parte, ideea tocmai formulată are ea însăși "natura" unui ideal (filosofic). Iar dacă acceptăm diferența dintre cele două idealuri și ea este limpede chiar la nivel strict nominal și formal suntem constrânși să admitem, mai departe, că filosofia s-a dezvăluit, la un moment dat, în două "forme", cea dintâi fiind dominată de idealul exprimat prin "a ști de ce știi ceea ce știi", cealaltă conformă idealului exprimat ca "recunoaștere a necunoașterii". A doua
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre o relație de corespondență, necesară în conceptul diferenței numite, totodată "regulă" prin care formalul este pus în cumpănă, fiindcă relația aceasta de corespondență aduce în aceeași unitate (a cunoștinței), pe lângă "forma logică" a judecății (la care am fost constrânși să revenim, odată stabilit sensul unui element a priori al analiticii și dialecticii), "semnul" despre ceva aflat în afara cercului strict formal al judecății, totodată pe însuși suportul formal al acesteia. O asemenea relație de corespondență a fost numită, tradițional, adevăr
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a avut o "intuiție" non-judicativă de toată lauda, atunci când a mărturisit că nu a putut intra în sistemul kantian fără presupoziția lucrului în sine, dar cu aceasta nu a putut rămâne acolo.143 A nu rămâne acolo înseamnă a fi constrâns să ieși de sub autoritatea judicativă a normelor kantiene de constituire fenomenală, dar chiar pe baza a ceea ce înseși aceste norme prescriu. De o parte, așadar, absența timpului din structura operațională a intelectului pur, atunci când acesta lucrează transcendental, nu empiric. Iar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
scoaterii la iveală ...", în genere, al predicației ca modalitate a acesteia etc.: doar în orizontul analiticii existențiale. Tocmai această relație, privilegiată la Heidegger, dintre predicație și actul- de-principiu "scoatere la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență", ne constrânge să dăm o atenție specială acestuia din urmă. Desigur, problematică este, și pentru acest caz (pentru această aplicație), sensul de evidență ("scoatere în evidență", "punere în evidență" etc.). Dar acesta nu poate reprezenta, deocamdată, un motiv de tematizare. Este însă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elementelor judicativului constitutiv 4.1. Posibilitatea unei reducții judicative a dictaturii judicativului la timp Toate elementele structurale din schema judicativului, expuse mai sus, țin de istoria acestuia, de modalitatea în care el a trecut în fel de fel de "forme", constrângând discursul (care motivează gânduri, rostiri, făptuiri) să intre el însuși în anumite tipare. Dar însăși istoria se justifică prin existența unor elemente originare, care funcționează în sens de acreditare (autorizare) a "evenimentelor sale"; ceea ce se află la început condiționează tot
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]