4,390 matches
-
asupra spectatorului care constată că filmul deja începe să treneze și că, deși arătos în fiecare cadru, nu impresionează. De aici încolo, ochiurile încep să se deșire pe măsură ce anii trec. Până când, mai spre zilele noastre, apariția Vanessei Redgrave, în rolul copilei de 13 ani de odinioară, ajunsă scriitor tocmai din dorința de a le oferi surorii ei și iubitului acesteia momentele de fericire pe care nu le-au avut, are aerul că e un omagiu adus actriței britanice. Și că e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
e cât se poate de transparent deja din al doilea poem al volumului, intitulat biblioteca: „niște cărți pe rafturi închipuim noi în bloc:/ fetele lăutarului din fanfara fostului Combinat/ de fire și fibre sintetice sunt sigur «Apolodor» ă...ț Iedera, copila peltică/ de asistentă, e «Micul prinț» ă...ț doctorul de la parter e ghidul/ «Cum să ajungi miliardar» comentat de Hagi Tudose ă...ț «Noi suntem români» cântăm de la opt dimineața,/ scăldați în sudori, toți cei din blocul E 1“. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
și nu o mitificare butaforică, à la Emil Botta, a „ghetoului galben“. Ea opune cartea, lumii, preferând să numească realitatea - ficțiune și să schițeze un gest de evadare din această minciună: „astfel, viața mea/ evadează din ficțiunea tatălui împungându-și/ copila cu sabia ninja a sexului său în erecție...“. Din ficțiunea obscenă a tatălui incestuos, poeta virează către realitatea lui Proust și Ingeborg Bachmann, firește, un liman mai confortabil pentru o sensibilitate nervoasă. Ultima patrie este o închisoare În cele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
fotografice. Ocupat cu gospodăria dar și cu afacerile de la cârciuma lui, căci așa pornise în viață, omul nu avusese timp de fotografii. Apoi, pentru vremea aceea, el era și un om „serios”, mult mai în vârstă decât soția sa, o copilă, ca să accepte a se „trage” în poză. —Domnule Doctor, l-a întrebat cineva, poate un reporter de la Radio, ce v-a dat mai multe satisfacții în viață, poezia ?, arta ?, muzica... ? — Familia!, i-a răspuns el, pustiit în gândurile sale, duse
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ca perfect, perfect, viitor, viitor anterior); * flexiunea 84 modificarea formei cuvintelor prin raportare la categoriile gramaticale; flexiunea reflectă planul paradigmatic al limbii; de exemplu, în paradigma cuvântului copil se regăsesc forme flexionare precum copii, un copil, copilului, copiilor, niște copii, copile! etc.; în funcție de existența sau nu a categoriilor gramaticale, respectiv de modificarea după formă a cuvintelor, se disting clase semantico-gramaticale/ părți de vorbire flexibile: substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul și unele elemente din clasa adverbului (cele care au categoria gramaticală
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (c) " Da' ce cauți prin aceste locuri, copilă, și cine ești? Cine să fiu, mătușă? Ia, o fată săracă, fără mamă și fără tată, pot zice" (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (d) "Dintre toți copiii, fata cea mai mare era mai tăcută și mai cu judecată
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ca acesta să rămână ascuns." Testul nr. 13 1. (1 p.) Alcătuiți patru enunțuri în care cuvântul și să aibă valori morfologice diferite. 2. (2 p.) Precizați valoarea morfologică și funcția sintactică a cuvintelor subliniate: Cucoșu-n depărtare intonă o fanfară!/ Copila cu grăbire din valuri iese-afară./ Ah! Unde-i e rochița și unde-al ei noroc?../ Ea vede sburătorul cu ochii mari de foc/Ce vine ș-o cuprinde cu brațele-ntr-o clipă;/Dar grabnic se aude un freamăt de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sentimentul covârșitor de dezrădăcinare al albilor colonizatori și existența tragică a negrilor ce nu pot depăși condiția de simple instrumente - ce-i drept, indispensabile - pe plantațiile acestora. Două universuri diametral opuse ce nu trăiesc pașnic decât dincolo de retina împăciuitoare a copilei a cărei voce, adesea critică mai ales la adresa „lumii albe“, ajunge până la noi într-un șir de povestiri cu adevărat impresionante. Fals excurs politic/plastic Critica literară a anului electoral Bogdan-Alexandru Stănescu Dragă Vasile, încerc să răspund ultimei tale epistole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
se întoarce "pe meleagul berii": Voi, ce mâhnire mi-aduceți, vrăjmași, De drum vă vedeți, din nord venetici. Vinul nu curge în hanuri pe-aici Decât pentru-ai Franței urmași. Vezi doar, gâtlejul de colb ni-i uscat Dă-ne, copilă, din vinul tău, Pe-al berii meleag ne-om întoarce îndat' Și soare-om purta în ulcică, la brâu. Nu-i vorbă, de vin pivnița-mi prisosește Dar dintre voi nimeni nu-l va zări Colo șesul mare de sânge
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
frumos înșiruite, Puse cu puțină minte, Ordonate, dichisite, Au alcătuit cuvinte. Ac și ață văd aici, O alună agățată Pe o creangă și-un arici. Câți de ,,a’’ vezi că se-arată? LITERA ,,A’’ ,, A’’ e prima din surate Și copile, ia aminte: Fără multă greutate, Se strecoară în cuvinte! Îl găsim în lac, în floare, În panere, în culoare Și, pe aripi călătoare, Îl aflăm și în cicoare. Și la bază avionul Are ,,a’’, dar și-n motoare; Capra, vaca
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
ale mele? Știe Moartea să-i împletească părul frumos și să-l împodobească cu flori? Știe să-i lege salba? Îi dă să bea când i-e sete". Și cade în genunchi implorând pământul să nu fie prea aspru cu copila ei. Apoi se duce la Radu, care urmează să se însoare, și-i spune: Moartea mi-a dezvăluit că fata mea va arde în mormânt în ziua nunții tale". Căci Moartea îi spusese asta. iar Radu îi dă bătrânei o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
vina lui că este rău, iar în dragostea sa părintească dă dovadă de blândețe și devotament. Ascultați-l când vrea să-și convingă fiul să nu moară de foame după ce jurase să ucidă balaurul: "Ți-e foame, ți-e sete, copile? Tată, setea mă arde ca un foc. Nu mă-ndoiesc, copile, că, fără să-ți rupi jurământul, ai putea să bei o picătură din sângele meu. Sângele meu e proaspăt încă, chiar dacă nu mai fierbe ca pe vremea când eram
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dovadă de blândețe și devotament. Ascultați-l când vrea să-și convingă fiul să nu moară de foame după ce jurase să ucidă balaurul: "Ți-e foame, ți-e sete, copile? Tată, setea mă arde ca un foc. Nu mă-ndoiesc, copile, că, fără să-ți rupi jurământul, ai putea să bei o picătură din sângele meu. Sângele meu e proaspăt încă, chiar dacă nu mai fierbe ca pe vremea când eram tânăr și mama ta mă iubea. Nu, răspunde Mihai, am jurat
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
termenilor și sentimentelor: "Arză-te focul, pădure, Ș-ai cădea sub o secure! Arde-ar lemnele din tine Cum arde inima-n mine. Că mă-nchin pe la icoane Cu ochii pe la cucoane, Și citesc, întorc la file Cu ochii pe la copile. Unde văd o fată mare, Rasa-mi tremură-n spinare" Crăciunul, Anul Nou, Paștile sunt prilejuri pentru spectacole, perindări ale copiilor care cântă purtând în vârful unui băț o stea luminoasă din hârtie lucioasă, urmați de magi și soldați romani
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în Joia Mare, a murit cerând apă: "Apă, apă de la Peleș!". Mama ei era în genunchi lângă ea și îi ținea mânuțele. A asistat la această nimicire a sentimentelor și bucuriilor ei. a închis ea însăși frumoșii ochi albaștri ai copilei și, fără nici o lacrimă, fără vreun reproș, le-a mulțumit medicilor pentru îngrijirile lor, dreaptă și împietrită. Spunea: "Dumnezeu a iubit-o pe copila mea chiar mai mult decât mine, de vreme ce a luat-o la el". Dacă a putut ceva
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
la această nimicire a sentimentelor și bucuriilor ei. a închis ea însăși frumoșii ochi albaștri ai copilei și, fără nici o lacrimă, fără vreun reproș, le-a mulțumit medicilor pentru îngrijirile lor, dreaptă și împietrită. Spunea: "Dumnezeu a iubit-o pe copila mea chiar mai mult decât mine, de vreme ce a luat-o la el". Dacă a putut ceva să aline această uriașă durere, a fost mai întâi credința, apoi emoția înduioșată a întregului popor român, atât de sensibil și de prompt în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Bucureștii și Cotrocenii și căruia îi spusese, la două luni după moarte: "M-ai legat tu, dulce nume, De-al tău mal tu m-ai legat De când doarme-aci-ngropat Ce-am avut mai drag pe lume"*. În 1989 i-a dedicat "copilei mele" o adevărată româncă deja! adaptarea legendelor românești. În această dedicație, amintirea este atât de recentă, de proaspătă, de vibrantă încât pare să fie a unei morți recente. Simplitatea este aici emoționantă și blândă: "Ai iubit prea mult acest pământ
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
le poate închipui pe drumul Paradisului unde-și va revedea fiica. Și iată, o revede: " Când văzui după un mirt o fetiță jucându-se cu o minge de zăpadă și alergând după o gazelă, era să-mi vie rău, căci copila asta era fata mea!... Ar fi trebuit să-i întind brațele, dar mă cuprinse o moleșeală așa de ciudată, o așa lipsă de voință, că nu putui să fac nici o mișcare și lăsai să treacă ființa asta scumpă, pe care
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
un asemenea text, cititorul va obține plăcere nu atât din afectele exprimate de adolescentă, care sunt inexistente, cât din caracterul tendențios al situației de voyeurism: o tânără inocentă (în epocă, o fată de unsprezece ani nu mai este chiar o copilă) care privește un bărbat masturbându-se. În orice caz, chiar dacă nu există o situație de voyeurism, chiar dacă nu există nici un actor focalizator, naratorul nu poate să se prezinte cu adevărat ca fiind complet străin de lumea pe care o înfățișează. Adoptă
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Oana, care și ea a plecat sau stă să plece în Italia. Răzvan e trist din cauza Oanei, care pare să urmeze drumul mamei. Și când, până la urmă, merge acasă la Oana ca să ceară numărul ei de mobil, o găsește pe copilă acasă, dar ea nu vrea să-i dea numărul. „Ești nesimțită!“, îi spune acru. „Tu ești nesimțit“, zice ea. „Marș!“, spune el ca un dur și pleacă. La finalul filmului, Răzvan merge să o sune de la un telefon cu cartelă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
busuioc, Busuioc de la fetiță, Să le sărut pe guriță.” „Bată-vă picioare moi, Că nu pot juca cu voi Că eu dau să vă-ndreptați, Voi mai tare vă strâmbați.” „Haida,fată, la ogor! -Ba, mamă, ochii mă dor! Hai, copilă, la jucat! -Stai, mamă, c-amuș mă gat!” „Câte fete sunt-n sat Pe toate le-am sărutat. Dacă mai ținea săpatul, Aș fi sărutat tot satul.” Trage-n struna cea mai groasă Să joace cele frumoase; Trage-n struna
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
amuș mă gat!” „Câte fete sunt-n sat Pe toate le-am sărutat. Dacă mai ținea săpatul, Aș fi sărutat tot satul.” Trage-n struna cea mai groasă Să joace cele frumoase; Trage-n struna cea subțire Să joace cele copile!” Fața casei nu-i bătută, Voia-n casă nu-i făcută; Fața casei s-o bătem, Voia-n casă s-o făcem!” Tot pe roate, pe schimbate Și cu stângul mai departe, Cu dreptul mai înapoi, C-așa-i jocul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
certa niciodată dar îți zâmbea spunându-ți poruncitor că urgența e grea. Cam așa era și doctorul Petru Borș, om trecut prin vremuri, cu o senectute fără umbre, căci avea cultură medicală așezată pe nevăzute rafturi în interioarele lui. „Măi copile, nu te grăbi să îmi spui că aici e o apendicită acută, acum nu știu câți ani am deschis un scriitor și avea diverticulită Meckel și nu numai eu, dar să-l întrebi și pe Marian (Ciurel) și pe doctorul Vintilă etc.
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
a noastră femeiască, o voi întreba direct pe fată. Și i se adresă tinerei: Spune-mi, Coca, tu ai fost vreodată la un medic ginecolog, adică ai avut vreodată contact sexual, sau vreo hârjoneală cu un băiat, așa din întâmplare? Copila izbucni în plâns și afirmă cu curaj: Nu, tanti, sunt fată mare. În vinerea următoare, cele două femei s-au întors cu avionul înapoi la București. Astăzi nu le mai știu nici numele, nici ce au devenit. Întâmplarea mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
următorii ani când veneam în concediu, mergeam pe străzi și simțeam cum eram urmărit insistent de perechile de ochi ascunși după perdelele ferestrelor sau printre scândurile gardurilor, de către persoanele curioase și-n special de către fetele pe care le lăsasem niște copile și acum erau fete mari de 18-20 de ani, sau cele de seama mea, care majoritatea erau măritate, unele cu copii și familii. Poate că unele dintre ele aveau o rază de regret că s-au măritat prea devreme, dealtfel
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]