5,380 matches
-
noaptea fumegoasă și goală te văzu pe tine copil ferit de semnificate și semnificanți într-un iglu de plăpumi, acea lume refugiu care cu lapte te nutri și victimă te crescu. Astfel soarta luă formă ca perlă în cochilie, în cuibul tău creșteai fără griji, recitând rugăciuni, jucându-te cu păpuși și mașinuțe, trăgând pisicile de coadă. Balta secunda fantezia ta de a naviga ca Sinbad și acea zână mută dincolo de gard pentru capre o dimineață de mai. Deja prezență anonimă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ispita n-a vrut să Te umbrească puținului risipă, pe drumul scurtăturii zborului? Nu Te durea mai mult nespovedirea de aripă? Abia când prăbușitu-Te-ai a treia oară spre mine ai privit. Nu cu aripa cerul meu se zboară căzutului din cuib, că zborul până-n Dumnezeu se-nvață, când Tatălui aduci răstignitorul, cu somn cu tot, ca pe copilul adormit în brață. Festivalul Internațional Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș (România), program-sinteză al celor 10 proiecte anuale cu caracter național și internațional ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Adrian Popescu Un cuib din ce-i făcut? E din nimicuri, Și întâmplări mărunte: din țărână, Frunze, culese de pe jos, un fir de lână, De la vreun miel, rășină - doi, trei picuri, Noroiul ce îl calci, lângă fântână. Și atuncea cum de stau, lipite bine
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
Și mierea, frământată de albine, La fel se-ncheagă, rod al gurii pline. Și El demult salivă pe un deget Luând, deschise ochii unui orb. Iar omul desluși la început doar umbre, Apoi pe semeni, ce păreau copaci, Cu, poate, cuiburi multe-n crengi. Ce aveau să-i bucure pe cei săraci, Și soarele aurind coloane sumbre. Cum de rezistă vechiul vis cu noul, Marea-și trimIte sarea înspre șesuri, Cum de se țes rețele de-nțelesuri, Poezia nu-i un
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
multe-n crengi. Ce aveau să-i bucure pe cei săraci, Și soarele aurind coloane sumbre. Cum de rezistă vechiul vis cu noul, Marea-și trimIte sarea înspre șesuri, Cum de se țes rețele de-nțelesuri, Poezia nu-i un cuib? Găsește oul, Fragil și cald, cu pete și eresuri... Săgeată sunt în tolba Ta, Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
trimIte sarea înspre șesuri, Cum de se țes rețele de-nțelesuri, Poezia nu-i un cuib? Găsește oul, Fragil și cald, cu pete și eresuri... Săgeată sunt în tolba Ta, Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
cald, cu pete și eresuri... Săgeată sunt în tolba Ta, Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am intrat julindu-mi rău genunchii, Copil, ce caută
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am intrat julindu-mi rău genunchii, Copil, ce caută un cuib de fragi, Și-mbrățișează crengile și trunchii, Îl rotunjesc. În golul celor dragi.
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își planteze cuiburile mici, Și-n foste hale, vezi, adesea, stoluri. dintr-o pădure numai fagi, Unde am intrat julindu-mi rău genunchii, Copil, ce caută un cuib de fragi, Și-mbrățișează crengile și trunchii, Îl rotunjesc. În golul celor dragi.
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și ascultă. în țara din care plecase păsărelele salutau răsăritul cu ciripitul lor gălăgios. Aici însă ascultă îndelung și, într-un târziu, desluși un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul magaziei. Aici și păsările ciripeau puțin, încet și calm. Până la urmă plecă într-o țară în care păsărelele încă mai ciripeau, broaștele mai orăcăiau, greierii mai țârâiau. Dar câinii împărțeau cu stăpânii
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și ascultă. în țara din care plecase păsărelele salutau răsăritul cu ciripitul lor gălăgios. Aici însă ascultă îndelung și, într-un târziu, desluși un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul magaziei. Aici și păsările ciripeau puțin, încet și calm. Până la urmă plecă într-o țară în care păsărelele încă mai ciripeau, broaștele mai orăcăiau, greierii mai țârâiau. Dar câinii împărțeau cu stăpânii casa și masa, iar celelalte animale
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
fără gust din farfuriile de plastic refugiat în toaleta rezervei în care e izolat de o săptămână întreagă. îl privesc prin crăpătura ușii și deși îl văd cum doarme cu cartea lui frank herbert pe piept (cartea și-a făcut cuib și clocește în mintea lui un alt mântuitor) știu că el e acum în vintrele mele îl port acolo ferindu-l de voi toți atât de mult îmi doresc să nu-l fi născut. (sf. Parascheva 2005) * * * motto: Ťera țărână
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
sa de un nou Socrate dar pân-atunci planeta-i pușcărie în care scriu cu unghia - pe ziduri. secretul e că Terra noastră-albastră face măceluri dar nu face riduri. DRUMUL hai să mergem sfântă mea femeie, să lăsăm copiii-n cuibul lor. le-am înscris cu unghia pe cheie că ne vom întoarce...newermor. știu c-ai pus bucate potrivite doar în saci că nu avem samari calea o vom face pasămite tot desculți pe uliți de coșmar. drumu-i lung, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
rară care mereu cârâie după mâncare; vine acum și în grădina noastră, lângă Montreal, iar alta pasăre iubita e robinul sau mierla de America, așa zisă my love. Este o pasare blândă și cu mult simt al familiei! Își face cuibul în mărul din curte și în fiecare an ne face probleme, căci un pui cade din cuib înainte de a fi capabil să zboare și atunci este mare zarva în ograda ca să-l apere de dușmani (pisică vecinului, pe care o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
iubita e robinul sau mierla de America, așa zisă my love. Este o pasare blândă și cu mult simt al familiei! Își face cuibul în mărul din curte și în fiecare an ne face probleme, căci un pui cade din cuib înainte de a fi capabil să zboare și atunci este mare zarva în ograda ca să-l apere de dușmani (pisică vecinului, pe care o fugărim neîncetat până recuperăm puiul). Iată că m-am îndepărtat de subiect. Tomy venea din zona franceză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
se tot încaieră precum fiarele pe o coamă abruptă... Suferința-i enormă, spun. Din ruinele ei m-am ridicat, fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund... Moartea e vie, e peste tot. În mijlocul vieții - aceeași suferință mare. . (Din volumul Orbita
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
abruptă... Suferința-i enormă, spun. Din ruinele ei m-am ridicat, fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund... Moartea e vie, e peste tot. În mijlocul vieții - aceeași suferință mare. . (Din volumul Orbita zeului, în lucru)
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub pași sclipătul zădărniciilor la malul negru al rîului ascunzînd lumina făgăduită legănată între vis și trezie luntrea așteaptă Păsări și fum lui Sorin Anca fumul împărătesc al pipei alcătuite călătoare cuiburi de ouă negre negru furând străluciri din tainele facerii la fiecare spart al văzduhului păsări albe își iau zborul din stingerea ouălor negre adieri de rai ar dărui fumul pipei de nu s'ar legăna în fereastră pasărea sinucigașe spânzurată
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
omul nemuncit. Încît cucoana, ce era și ea dintre cele tîrtoșe, zise șoferului: - Mînă înainte și să nu te uiți îndărăt. Și cum e Mercedesul lat în spate, își făcu loc cucoana pe lîngă leneș, așa ca o păsărică în cuibul ei. Și merseră înainte zile după zile și poate că mai merg și acum dacă nu s-o fi terminat benzina. Nașterea unei națiuni Într-o dimineață însorită de toamnă, prefectul de Napoca, Tiberius Agillus, se trezi bine dispus și
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
-ntâmplat Dincólo de ce-am scris chiar eu în carte? Nu vă mirați că mă vedeți cu voi, Cutremurat de tot ce se întâmplă, De parc-am dat și timpul înapoi Și-am coborât pistolul de la tâmplă?... Am încălzit un cuib de șerpi la sân Că noaptea-n somn mă tem de mușcătură? Dacă muream de tânăr, nu prea târziu, bătrân, în chip de îngeri șerpii mi-ar fi zburat din gură? Cu umbrele-n cohortă, pornind din vechiul sat, Luați
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
ești, în atriile casei, în suferință ca varga mă adâncesc într-un dâmb din irisul tău fixez acolo axa nopții clară: noaptea dintr-o mie de ani ți-am lăsat, pe nisipul de-afară, mașina de scris Secession și un cuib cu grafeme dintr-un idiom dispărut, 'nainte de '900, în marea dalmată mâine master Andru va duce, în New Zeeland, mesajul meu drept în cutia ta de scrisori de la marginea oceanului. maria din legendă sora mea seamănă cu tine, Katherine
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
pe veci de Tehnică. Măiastră De-ar fi Cîntarea mea, stăpînă-a firii, Lor, zeilor Mecanici, nu are cum să le poruncească. Cine privește? Cine să stea să mai privească?! Acum. Cînd totul e înregistrat, iar Musafirii S-au reîntors în cuibul lor de bălegar. Oh, întrebați-mă tot mai puține și mai rar! Căci ochii-mi se-mpăienjenesc, iar mîna care Struna o încorda tremură tot mai tare... Dar Glasul? Sfîrtecat de furia nepăsătoare A miliardelor de Aparate Fonatoare. Lumea Nouă
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
anotimp. Ei plămădiți au fost de mama lui Appolo, Reîntrupați Peoni cu nimb de-Olimp. De dor mă vindecă precum de-o boală, Cum doar Asklepios știa a vindeca. Dar cât de lungă este suferința Ce și-a găsit un cuib În ființa mea! Bujori oriunde-s pe planetă - Simbol de țări și de Împărăție: Hua Wang, peony, pivoine, botane... Pe lumea-aceasta-s leac de nebunie. Nașterea Prima zi solară după o lungă noapte Întemnițată În adâncul abisului. Dumnezeu se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
noi alianțe cu slujitorii luminii, cu hoardele migratoare, cu Pădurea și Austrul. Și să aduc la zi vechile mele tratate cu vrăbiile. Tratate din vremea când toate erau un ciripit și o bătaie de aripă. Când toate locuiau Într-un cuib: În mâna Domnului. Da, eu va trebui să mă pregătesc pentru lupta cea mare! Să-mi adun oștile și să ies În câmp, la bătaie. N-am nici o teamă, Domnul este cu mine! Deja Pădurea a pus pe fugă soldații
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
dintre două biserici... Calc pe urmele ei cu prințesa de mână. Cu lumina de mână. Sturzul cântă un lied, care trebuie să fie sufletul lui Iov, după ce și-a pierdut fiii. Chiar și toamna trece prin sufletul meu cu toate cuiburile. Cu toate vrăbiile pe care Domnul le Îngroapă În ramuri ca să Încolțească la primăvară. Copilăria, neînvinsa copilărie! Care cu sabia ei de lemn scurtează de cap balaurii nopții. Care mă ia și-acum de mână prin crâng: sunt fluturele, sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]