4,039 matches
-
și ceea ce nu înțelege. Aceste modificări pe care le suferă memoria duc la creșterea volumului conceptelor, a validării lor, dar și la creșterea calității operațiilor gândirii și a capacității de înțelegere. Consecința acestor modificări este dorința adolescenților de a fi culți, drept pentru care citesc foarte mult și sistematic literatură (clasică, modernă, contemporană), rețin nume de autori, idei, maxime, manifestă preferință pentru biografiile celebre. În același timp inteligența capătă amprente particulare prin conturarea subidentității culturale și a atașamentului față de valori. Tot
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
marcat viața socială, începând din secolul al XVIII-lea. Gheișele (ghei = artă, sha = persoană) creau o lume iluzorie a iubirii rafinate. Erau precum operele de artă în mișcare, forme stilizate ale frumuseții, reprezentau cultura națională, stilizau frumusețea, simbolizau erotismul. Femei culte și rafinate, gheișele dădeau de multe ori tonul în modă, întruchipau romantismul și ofereau modalități de evadare din cotidian. Ele deveneau prietene, confidente ale clienților importanți și bogați, se remarcau drept creatoare de atmosferă artistică elevată, mai rar, erau amante
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ale tatălui. Cleopatra a primit o educație aleasă, în spiritul tradiției grecești. Vorbea mai multe limbi: greaca, latina, egipteana, ebraica, araba, persana. Citea cărți din biblioteca palatului, întreținea cu ușurință conversații, avea cunoștințe din domeniile literaturii și științelor. Inteligentă și cultă, ea a câștigat aderența și simpatia poporului egiptean, contrar ostilității de a fi acceptată o femeie pe tron și, în plus, macedoneană grecoaică, pentru că și-a însușit perfect limba, a venerat zeitățile egiptene, s-a considerat și a convins că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dominației familiei Borgia, a și fost încarcerată la ordinul lui Cesare Borgia, și în perioada pontificatului papei Iuliu al II-lea (1503-1513). Seducătoarea curtezană a atras și a menținut interesul papei Alexandru al VI-lea Borgia, bărbaților bogați, influenți și culți prin frumusețe, eleganță, distincție și mod sofisticat de viață. Ambasadorii diferitelor țări o vizitau. Cultivată, învățase de la un cunoscut cărturar al timpului, Domenico Campani, să compună versuri, era și o excelentă muziciană. Avea toate calitățile să trezească și să mențină
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1923 soțul Henry a părăsit-o, ea a plecat de la Le Matin. Colette s-a căsătorit a treia oară, în 1935, cu Maurice Goudekel, negustor evreu de perle, cu șaisprezece ani mai tânăr ca ea, un om bogat, romantic și cult, un admirator al operelor ei. A scris și a publicat Pisica. În 1942, soțul ei, cu vina de a fi fost evreu, a fost arestat și eliberat cu ajutorul relațiilor ei. Talentata scriitoare s-a bucurat de prietenia unor celebrități ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o paloare fildeșie. Aceasta este Myriam Hayem, o evreică care știe ce așteaptă de la viață, manechin și vânzătoare într-un magazin, o femeie frumoasă, inteligentă, stranie. La sugestia prietenei comune, Myriam a acceptat o relație de prietenie cu un om cult și rafinat cum este infirmul artist. S-au plăcut reciproc, nu și-au făcut iluzii sentimentale, nu s-au gândit la o evoluție a relației lor. Ea a fost încântată să țină companie lui Henri, își dorea să vorbească cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
era și martorul dezamăgirilor, o consola, îi veghea somnul, o alina când era bolnavă. Fiammeta este o curtezană celebră, se află în registrele administrației și vizitarea ei presupunea costuri mari pe care nu și le permitea oricine. Frumoasă, inteligentă și cultă, în salonul ei se întâlneau, alături de oameni bogați, literați, filosofi și artiști plastici. În compania Fiammetei se aflau și poeți ca Pietro Aretino, autorul unor poezii inspirate din viața curtezanelor, sonete, considerate de unii vulgare, artiști ca Giulio Romano ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și curiozitate din cauza vălului, a fost și ținta ironiilor și batjocurii. Voalul stârnea curiozitatea, ascundea un mister. Lucia era mult mai relaxată în relațiile cu clienții, avea libertatea să-i aleagă, se antrena în conversații elevate cu cei inteligenți și culți. Pe de o parte, voalul a separat-o de lume, pe de altă parte, a apropiat-o de oameni, le-a stârnit curiozitatea, a creat în juru-i mister. Lucia se simțea răsplătită și stăpână pe viața ei, ducea un trai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bine decât să stai cu ochii pe ceas până la următoarea pauză de ceai dintr-o sală sinistră plină cu angajați... De ce nu? Lucrul la o firmă se aseamănă uneori cu prostituția... Autoarea (respectăm convenția) convinge cititorul că este inteligentă și cultă, convinge că are simțul umorului de la nuanțe fine, subtile până la cele grotești. Cu unii clienți poartă conversații ce dovedesc asimilări profunde din literatură și muzică ori interpretări științifice legate de diferite fapte și evenimente. Relatează, în trecere, că umblă prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
inițiatice, merg până acolo încât provoacă o stare de transă. Este cazul, în epoca lui Aristotel, Coribanților, acești preoți frigieni, posedați de zeu în cursul dansului lor sacru. Astăzi se pot observa asemenea experiențe în unele triburi africane, sau în cultul vaudou. Transa, urmată de o calmare, este atunci benefică. Tipul acesta de muzică, după părerea lui Aristotel, dozată cu grijă, eliberează, datorită posesiunii divine, milă și teamă, excitându-le. Asimilabilă unei cure, ea este cathartică. "Căci emoția care apare în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Între anii 1680 și 1715 are loc în gândirea franceză o criză care este semnul precursor al Revoluției 11. Se trece, în treizeci și cinci de ani, de la un ideal de ordine la refuzul autorității, de la o societate ierarhizată la visul egalitar. Cultului Antichității, supunerii în fața regulilor, profesate de Clasicism, li se substituie o dorință de libertate și de invenție al cărei simptom cel mai manifest este Cearta dintre Antici și Moderni (la Querelle des Anciens et des Modernes). Incompatibile cu idealurile Luminilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Craiova, 1975, Tivisoc și Tivismoc, postfața edit., Craiova, 1987; Războiul pentru Independență în viziunea populară, pref. edit., Craiova, 1976; Poezia în cătușe, pref. edit., postfață Nicolae Panea, Craiova, 1995. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, 1877 în literatura populară și în cea cultă, RL, 1977, 18; Ion Taloș, 1877 în folclor, ST, 1977, 5; Nicolae Bot, „Războiul pentru Independență în viziunea populară”, ST, 1977, 5; Rodica Florea, „Războiul pentru Independență în viziunea populară”, RITL, 1977, 3; C. Negreanu, „Ideea de dreptate și libertate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
Pentru Întreținerea ofrandelor din morminte, suveranii (pentru ei Înșiși, dar și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației. Cultul templier și cel funerar lucrează Împreună, amenințând vechiul stat monarhic centralizat și Înlocuind funcționarii curții, care În vechime Își schimbau mereu funcția și reședința, cu principi locali mai interesați să apere interesele locale ale provinciei sau cetății lor, decât pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Tiwat", zeul ciumei-Yarrixe "Yarri", și zeul Șanda, identificat de scribii hitiți cu zeul babilonian Mardukxe "Marduk". Mai sunt și numeroase nume de zei, mai ales În ritualurile luviene din cetățile ¾upeșna, Iștanuwa și Lallupiya, care nu au fost preluate În cultul hitit. De la componenta culturală hurrită 1 Își au originea: zeul furtuniixe "zeul furtunii", Teșup, soția sa, ¾epatxe "H~epat", zeul Îarrumaxe "S#arruma" și zeița Allanzuxe "Allanzu", fii lor; fratele lui Teșup, Tașmișuxe "Tașmișu"; zeița războiului și iubirii, Șaușka, venerată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Encyclopedia of Religion, New York, vol. VI, pp. 408-414. Hoffner, H.A. (1990), Hittite Myths, Atlanta. Houwink Ten Cate, Ph.H.J. (1969), „Hittite Royal Prayers”, În Numen, nr. XVI, pp. 81-98. Houwink Ten Cate, Ph.H.J. (1986), „Brief Comments on the Hittite Cult Calendar: The Outline of the «AN.TAH. SUMSAR » Festival”, În H.A. Hoffner, G.M. Beckman (coord.), Kanissuwar. A Tribute to Hans Gustav Güterbock on his 75th Birthday May 27, 1983, Chicago, pp. 95-110. Houwink Ten Cate, Ph.H.J. (1988), „Brief Comments
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
of the «AN.TAH. SUMSAR » Festival”, În H.A. Hoffner, G.M. Beckman (coord.), Kanissuwar. A Tribute to Hans Gustav Güterbock on his 75th Birthday May 27, 1983, Chicago, pp. 95-110. Houwink Ten Cate, Ph.H.J. (1988), „Brief Comments on the Hittite Cult Calendar. The main recension of the Outline of the nuntarriyashas Festival, especially Days 8-12 and 15-22”, În E. Neu-Ch. Rüster (coord.), Documentum Asiae Minoris Antiquae, Festschrift für Heinrich Otten zum 75. Geburtstag, Wiesbaden, pp. 167-194. Imparati, F. (1964), Le leggi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prières hittites, Louvain la Neuve. Lebrun, R. (1985), „Le zoomorphisme dans la religion hittite”, În L’animal, l’homme, le dieu dans le proche-orient ancien. Actes du Colloque de Cartigny 1981, Leuven, pp. 95-103. McMahon, G. (1991) The Hittite State Cult of the Tutelary Deities, Chicago. Masson, E. (1981), Le panthéon de Yazilikaya. Nouvelles Lectures, Paris. Masson, E. (1989), Les douze dieux de l’immortalité, Paris. Mellaart, J. (1967), Çatal Hüyük: A Neolithic Town in Anatolia, Londra. Mellaart, J. (1970), Excavations
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
H. (1989), „Die 1986 in Bogazköy gefundene Bronzetafel”, În IBS-VKS nr. 42, pp. 5-35. Otten, H. și Soucek, V. (1965), „Das Gelübde der Königin Puduhepa an die Göttin Lelwani”, În StBoT, nr. 1, Wiesbaden. Özguç, T. (1988), Inandiktepe. An Important Cult Center In The Old Hittite Period, Ankara. Özgüç, T. și Akok, M. (1958), Horoztepe. An Early Bronze Age Settlement and Cemetery, Ankara. Pecchioli Daddi, F. (1987), „Aspects du culte de la divinitéhattie Teteshapi”, În Hethitica, nr. VIII, pp. 361-379. Pecchioli Daddi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sanctuarului de către autoritățile locale În jurul anului 500 Î.Hr., poate cu ocazia unei importante sărbători legate de cultul lui Melqart. Ceea ce se cere de la un zeu nu e același lucru la nivel de devoțiune personală sau familială și la nivelul cultului colectiv public. În al doilea caz se cere protejarea regelui, a dinastiei și a comunității În ansamblul său, asigurarea păcii și prosperității, apărarea de dușmani externi, de calamitățile naturale. Pentru a obține toate aceste lucruri se atribuia divinității un cult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultului colectiv public. În al doilea caz se cere protejarea regelui, a dinastiei și a comunității În ansamblul său, asigurarea păcii și prosperității, apărarea de dușmani externi, de calamitățile naturale. Pentru a obține toate aceste lucruri se atribuia divinității un cult specific, administrat de preoți și sărbătorit În contexte solemne, precum templele urbane sau alte sanctuare publice. În acest tablou, exigențele individului dispăreau total sau parțial În fața nevoii sociale. Era așadar firesc ca individul să aleagă anumite căi de devoțiune personală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și MEE. Archi, A. (coord.) (1988), Eblaite Personal Names and Semitic Name-Giving, Roma. Cagni, L. (1988), „Offerte sacrificali e votive ad Ebla”, În H. Waetzoldt, H. Hauptmann (coord.), Wirtschaft und Gesellschaft von Ebla, Heidelberg, pp. 181-198. Fronzaroli, P. (1988), „Il culto dei re defunti in ARET3.178”, În Miscellanea Eblaitica, Florența, vol. I, pp. 1-33. Fronzaroli, P. (1989), Il culto degli Angubbu a Ebla”, În Miscellanea Eblaitica, Florența, vol. II, pp. 1-26. Krebernik, M. (1984), Die Beschwörungen aus Fara und Ebla
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
votive ad Ebla”, În H. Waetzoldt, H. Hauptmann (coord.), Wirtschaft und Gesellschaft von Ebla, Heidelberg, pp. 181-198. Fronzaroli, P. (1988), „Il culto dei re defunti in ARET3.178”, În Miscellanea Eblaitica, Florența, vol. I, pp. 1-33. Fronzaroli, P. (1989), Il culto degli Angubbu a Ebla”, În Miscellanea Eblaitica, Florența, vol. II, pp. 1-26. Krebernik, M. (1984), Die Beschwörungen aus Fara und Ebla, Hildesheini. Matthiae, P. (1986), „Sull’identità degli dei titolari dei templi paleosiriani di Ebla”, În Contributi e Materiali di
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
II, pp. 1-26. Krebernik, M. (1984), Die Beschwörungen aus Fara und Ebla, Hildesheini. Matthiae, P. (1986), „Sull’identità degli dei titolari dei templi paleosiriani di Ebla”, În Contributi e Materiali di Archeologia Orientale, nr. 1, pp. 335-362. Pettinato, G. (1979), „Culto ufficiale a Ebla durante il regno di Ibbi-Sipis”, În OA, nr. 18, pp. 85 sqq. Pettinato, G. et al. (1992), Il rituale per la successione al trono ad Ebla, Roma. Pettinato, G. și Waetzoldt, H. (1985), „Dagan in Ebla und
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Histoire et Archéologie, nr. 83, pp. 48-52. Xella, P. (1988), „Tradition und Innovation. Bemerkungen zum Pantheon von Ebla”, În H. Waetzoldt, H. Hauptmann (coord.), Wirtschaft und Gesellschaft von Ebla, Heidelberg, pp. 349-358. Mari și amoriți Durand, J.-M. (1985), „Le culte des bétyles en Syrie”, În Miscellanea Babylonica. Mélanges... M. Birot, Paris, pp. 79-84. Edzard, D.O. (1967), „Pantheon und Kult in Mari”, În J.-R. Kupper (coord.), La civilisation de Mari, Paris, pp. 51-71. Huffmon, H. (1965), Amorite Personal Names
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
of Hadad the Edomite”, in AA.VV., Egyptological Studies in Honor of P.A. Parker, Londra, pp. 122-135. Vriezen, Th.C, (1965), „The Edomite Divinity Qaus”, În Oudtestamentische Studië, nr. 25, pp. 330-354. Filisteni Baffi Guardata, F. (1988-1990), „I Filistei: il culto alla luce dei dati archeologici”, În Scienze dell’Antichità, nr. 3-4, pp. 181-189. Brug, J.F. (1985), A Literary and Archaelogical Study of the Philistines, Oxford. Delcor, M. (1964), „Jahwe et Dagon”, În VT, nr. 14, pp. 136-154. Dothan, T. (1982
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]