6,333 matches
-
Tot el este cel care a demonstrat, că pixelul albastru l-a împiedicat pe Băsescu să lovească pe copilul acela băgăreț de la Ploiești și că de fapt, băiatul este cel care i-a tras o falcă zdravănă, fix peste laba cuminte a lui Băsescu, ce era susținută în poziție de plesnire doar de către susnumitul pixel. Dar cele mai mari realizări ale savantului, plantat ca un păstârnac de import la Palatul Victoria, le are pe tărâmul educației românești și se poate ca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
flămând... Mama mă mângâia și-mi făcea cruce: ai visat urât. Liniștește-te, dormi! Ea nu știe că-l necăjim pe nebun. S-ar supăra prea tare. Ne-a povestit că îl cunoaște de când era mic și era un copil cuminte ca o fată și bețivul de Gheorghe Tofan l-a speriat cu pușca.Tata îl liniștea mereu. Mă întrebam cum . Și de ce mătușa nu chema un om mai voinic. Tata e un om obișnuit, dacă mi-l omoară? Așteptam cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai vorbim...Și semnează, acum cu negru în arial bond: sărutul :p. Săraca gospodină ce s-a mai năucit cu litera aceea : p. Hai, sărutul o fi un sărut simbolic, transmis de un inspector la stat gospodinelor care își așteaptă, cuminți, bărbații care se spetesc tot pe baricadele statului... dar :p să fie de la prietenesc, să fie de la prostesc (Doamne ferește!), că n-o fi de la pasional... Și iar privește vinovată spre haina lui bărbată-su din cuier care parcă prinsese viață
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să mai iasă, să schimbe vorbe dulci, măcar c-o florăreasă grasă... Dar, fiind toamnă întârziată, și florile au amorțit, iar omul nostru, singur, chiar s-a prăpădit, cu siguranță n-a murit. Gospodina ajunsese mult mai bine. Ea era cuminte, nu știa să-și facă prea multe profile dar nici nu vroia. Acum se emancipase, evoluase, nu prea mai stătea prin bucătărie (avea menajeră), nici nu-și mai ștergea lacrimile cu prosopul de bucătărie (parcă nu mai avea nici lacrimi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
asemănau de parcă au fost cioplite din trunchiuri gemene... Și totuși mâinile lor erau atat de aproape, iar spațiul respira a libertate și a gol, cum nu a mai mirosit niciodată...A cui mâna trebuia să încerce căutarea? Ele, sleitele, stăteau cuminți, odihnindu-se, de parcă cineva le-a încrustat adânc în palme cuvântul “interzis”. Se priveau neputincioase și vinovate, sfărâmându-și iluziile acelea care se îngrămădeau în colțul cel mai întunecat de vis dulceag risipit în coșmar sleit de zvârcolire.Și ea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fețele cu roua care nu se ia până la amiezi. Întind plasele și așteaptă să prindă fluturii mei, pe care i-a eliberat gura arsă de arșița zilelor trecute călare pe soarele-bulgăre aprins. Ele sunt aducătoarele de răvașe împrăștiate. Pierduții așteaptă, cuminți, semne albastre de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o pâlpâire ușoară deasupra sufletului, doar atât încât să îi vadă cutele acelea, adânc săpate de o cuminte așteptare. Apoi, vanitos din fire, își lua răcoarea de pe tâmplele ei arzânde, îndreptându-și trupul zidit cu mare migală spre alte femei cărora le închina viața lui searbădă, cu acel "ceva" sălbatic în privirile languroase de cuceritor al fortărețelor medievale
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mâncare cât ai clipi. łipenie însă. Și apoi de unde să știe acel cineva când ne întoarcem noi? „Crede și nu cerceta, spun Sfintele Scripturi” - mi-a venit atunci în minte. Ca urmare, m-am liniștit și am început să mănânc cuminte. După ce am terminat - nu se putea altfel - călugărul s-a arătat în pragul ușii privind la mine zâmbitor: Bogdaproste și sărut dreapta, sfințite! Să fie primit, dragule! Uite că ți-am adus și oala cu apă. Eu merg la sfânta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sunt singurul care poartă o dragoste necondiționată față de cei ce au pus sămânța acestei nații aici în răspântenea tuturor vânturilor! Hai totuși să amintim de ultima danie făcută către mănăstirea Trei Ierarhi! De m-aș opune n-ar fi lucru cuminte, așa că mai bine să amintesc că această danie ar fi cea din 24 iulie 1786, făcută de „Bălașa soție răposatului Andriiu”, care a miluit mănăstirea Trei Sfetitelor cu o dugheană și o pivniță de lemn, pentru a fi „grijită” după
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
somnul? Ca niciodată, somnul mi-a fost liniștit și fără vise. Atunci ești bun de treabă. Astăzi se anunță o zi călduroasă. Așa că o să pornim mai devreme spre iaz. Când soarele își arăta obrazul deasupra pădurii, noi ne așezam deja cuminți pe locurile noastre de pe malul iazului. Știu că arzi de nerăbdare să afli din ce pricină am mers aseară la stareț. Așa că am să-ți spun... Păi starețul a aflat - de la care alții, dacă nu de la lingăi - că eu am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îndelete. Am ieșit apoi afară, să stau de vorbă cu stelele, așa ca în copilărie... Asemenea desfătare n-o poți trăi decât într-un colț unde nu te poate supăra nici lumina unei lumânări măcar... Altfel... După ce m-am așezat cuminte pe iarbă, prima mea grijă a fost să găsesc Carul Mare, apoi Carul Mic și de aici înainte o joacă-i să descoperi Steaua Polară, steaua prin care trece osia lumii, cum obișnuia să spună profesorul meu de Astronomie... Am rămas
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în curtea mănăstirii a funcționat o Școală de croitorie și albituri a Reuniunii Femeilor Române... Dacă nu ți-i cu supărare, eu aș spune să încheiem discuția și să ne pregătim pentru masa de seară, așa cum stă bine unor oameni cuminți. Așa că hai să luăm drumul către chilii și acolo om mai vedea noi ce-i de făcut. Până să strâng eu lăicerul pe care am stat, bătrânul a rânduit toate la locul lor și s-a arătat gata de drum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și-a revenit din uitarea de sine, mi s-a adresat: Și mâine mai este o zi, fiule. Ai dreptate, părinte, dar mâine e o altă zi. Și sper să fie plină ca cea de astăzi. Acum însă singura treabă cuminte pe care o putem face e să mergem la culcare. Între timp, n-ar fi rău să te gândești ce am putea descâlci mâine... Noapte bună! Noapte bună, părinte! Ajuns în cămăruța mea, mi-am făcut rugăciunea și mam lungit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu fusesem controlată în chiloți, dar gențile îmi fuseseră verificate, deși nu se descoperise nimic incriminatoriu, iar tata și Helen plecaseră luându-și rămas-bun cu manifestări minime de afecțiune și tot atâtea lacrimi. î„Pentru numele lui Dumnezeu, să fii cuminte! O să trec duminica viitoare“, îmi spusese tata. „Pa, pa, nebuno! Să-mi croșetezi ceva drăguț“, îmi zisese Helen.) Urmărind mașina tatei care părăsea domeniul cu viteză extrem de redusă, m-am felicitat pentru calmul de care dădeam dovadă și pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke și, cel mai grav, faptul că în clipa aia mă aflam în patul lui. în mintea mea, am sărit în picioare, smulgându-mi părul din cap și urlând Cum am putut să fac așa ceva? însă, în realitate, am stat cuminte și liniștită, foarte atentă să nu-l trezesc pe Luke. Chiar foarte atentă. Odată cu lumina zilei, îmi veniseră mințile la cap și eram oripilată. Nu numai că mă culcasem cu unul din Bărbații Adevărați, dar nici măcar n-avusesem inspirația să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un rânjet care-i despica figura în două. Ce e așa de amuzant? Mă enervase. —Nimic. M-am decis să schimb subiectul. Ce-o să faci când o să ieși de-aici? l-am întrebat. —Cine știe? O să mă angajez, o să fiu cuminte. Nu se știe niciodată, mi-a răspuns el făcându-mi cu ochiul. S-ar putea chiar să mă mut la New York. Și odată ajuns acolo, o să-l caut pe Luke ăla și-o să-l pun la punct. Ochii mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e cel mai frumos vis al ei devenit realitate. Din scaunul șoferului, Randall mi-a cuprins umerii cu brațul, după care mi-a tras capul și mi l-a așezat într-o poziție ciudată pe umărul lui musculos. Am stat cuminte preț de câteva secunde foarte inconfortabile, până când Randall a trecut cu mașina printr-o groapă, iar eu m-am lovit cu tâmpla de el. M-am mutat la loc, în poziție dreaptă. — Am ajuns, a anunțat el după câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ascultă, nu vrei să asculți? Femeia aranja ceștile, tacâmurile în chiuvetă. Se mișca lent, fără plăcere. Șchiopăta discret pe stângul, se mișca greu, aplecată într-o parte. Dar revenise, se reașeză. Mâinile ei palide și grăsuțe stăteau din nou alături, cuminți, pe fața de masă imaculată. — Deci, au năvălit în apartamentul femeii. Și, ce crezi? Au dat foc, înțelegi? Au dat foc, dacă poți să-ți imaginezi. Fiindcă iubea animalele, auzi! Fiindcă avea pisici sau câini sau cine mai știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
conversația cu însoțitorul si păzitorul său, nu se aude. „Ne apropiem de capitală. Menționată documentar în secolul cincisprezece. Nod aerian, opt magistrale feroviare, nouă magistrale rutiere.“ Vocea crainicului nu oferă nici un semn de neliniște. Călătorii par calmați, capetele se realiniază, cuminți. „Limba romanică, familia indo-europeană. Portul maritim cel mai important este creditat cu 40 milioane tone pe an. Pe locul vechilor colonii grecești.“ Bătrânul se apleacă din nou spre umila ordonanță. Îi spune ceva, dar vocea nu se concretizează, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ți-a dat dom’ Marga tărie, că le are el pregătite cum trebuie pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cândva, scurt timp. Nu mai e, de mulți ani. Eu am cunoscut-o când lucra la radio. Nu te mai suci, frate, ce dracu’... fac haz cucoanele. Parc-ai fi un adolescent! Uite, îți dau toate informațiile, numai să stai cuminte. O cafenea selectă, ce naiba... mai e și pustiu, în seara asta, ne facem de râs. — Promit, promit, tovarășe Gafton, promit. Am înțepenit, gata. Ascult, atât, ascult. — E adorabilă, să știi. Generoasă, veselă. Plină de haz. Simplă, sinceră. Delicată, aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada, a intrat pe alee. Chipul avea o paloare lucioasă, ochii luminau sub fruntea perfectă și părul era lins cuminte spre tâmple. A trecut printre grupurile de melomani așteptând să intre la concert. Răspundea saluturilor printr-o tinerească fluturare a brațului, se grăbea spre intrare. S-a oprit, câteva clipe, în fața unui bărbat. O strigase, se pare. O conversație veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i umilească și mai tare, să-i trezească, să-i smulgă din somnolența în care așteptau, cuminți, mizerabila porție a supraviețuirii, trofeul supunerii surdomute. Domnilor, sunt absent, așa le-ar fi strigat. Între voi și totuși departe, reinventând coșmarul de altadata, ca să-l uit pe cel de acum. Să scap de plictiseală, domnilor, să scap de isteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bine, în fața mea... un domn, un adevărat domn. Figura prelungă de sud-american, leit Tavi... Mă prinsesem de bara scării, îl vedeam, din când în când, fragmentar, printre sacoșele, brațele și capetele pasagerilor de pe scară. Apoi, cobor să iau autobuzul. Aștept cuminte, ei bine, n-o să credeți, când urc în autobuzul aproape gol și dau să mă așez... închipuiți-vă, erau locuri libere, perforez biletul, dau să mă așez, nimeni nu vede pe nimeni, ei poftim, în fața mea, profilul canin, de rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poză cu femei tinere și dezbrăcate, în atitudini erotice provocatoare. Dată fiind firea animalului mascul, numai rareori astfel de imagini nu reușesc să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de făcut, Tom s-a așezat cuminte pe pat și a început să răsfoiască revistele. După un minut sau două, avea pantalonii și chiloții la glezne, își apucase mădularul cu mâna dreaptă și continua să întoarcă paginile colorate cu stânga; nu mai era decât o chestiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]