5,030 matches
-
omnis moriar deși sună elegiac, știu. Scrii eseu, scrii articole de presă, faci critică literară. Dar când vine demonul prozei pe la fereastră ce îi spui? Dar când vine demonul teatrului, să te întrebe pe când prima încercare dramatică, cum te scuzi? Demonul prozei (bântuie prin poduri sau subsoluri, nu se arată la fereastră) este inclus în demonul eseisticii, atâta câtă scriu. Personajele mele sunt incluse deja în poemele mele lungi din Fincler și din Folfa, cărțile care nu se regăsesc în antologia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dar când vine demonul prozei pe la fereastră ce îi spui? Dar când vine demonul teatrului, să te întrebe pe când prima încercare dramatică, cum te scuzi? Demonul prozei (bântuie prin poduri sau subsoluri, nu se arată la fereastră) este inclus în demonul eseisticii, atâta câtă scriu. Personajele mele sunt incluse deja în poemele mele lungi din Fincler și din Folfa, cărțile care nu se regăsesc în antologia recentă. Cândva, voi reveni asupra lor și voi scrie romanul de care vorbești, dar tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care îi compătimesc sincer. "Ce-ar zice Europa" e o replică de personaj caragialian și nu-mi pot reprima un anume reflex de respingere a întrebării. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar cu poezia? Cioran disprețuia, într-un eseu, literatura română, ca fiind "eminamente poetică", adică neserioasă, spunând că o literatură fără proză consistentă este profund... minoră. Ideea și poziționarea le-am regăsit, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cum se cuvine celorlalți din lumea largă și din "lumea bună" e un prilej de durere pentru noi și o situație defavorizantă pentru cei ce nu ne pot cunoaște literatura. În legătură cu prima parte a întrebării: tocmai că da, așa-zisul demon al prozei mi-e mereu în preajmă, altfel cum de atâtea texte ale mele se numesc Scurtă proză, atâta doar că exigențele prozei "lungi" mi se pari atât de severe în raport cu sărmanele mele înzestrări, încât nu sunt în stare să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
romanice. Multe nu sunt și aici e marele nenoroc, spre deosebire de limbile slave care exprimă mai multe țări și mai ales după destrămarea comunismului și mai multe. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar cu poezia? Cioran disprețuia, într-un eseu, literatura română, ca fiind "eminamente poetică", adică neserioasă, spunând că o literatură fără proză consistentă este profund... minoră. Ideea și poziționarea le-am regăsit, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ființă/Neființă, așa cum apare în "viziunea arheului eminescian" ("Principiul Ființei/Neființei, ca principiu al Identității, cu nume eminescian de Archaeus, ia în poezie chipuri de eroi lirici, purtători de ontos"). Se continuă prin identificarea unor atari "tipuri de eroi lirici" demonul, titanul ș.a., stabilindu-se trei categorii esențiale pentru creația lui Eminescu: eroi reflexivi ("vizionari onirici și magi, înțelepți ai lumilor"), eroi afectivi ("sensibilitatea emoțională a geniului, un geniu care trăiește intens și cu maximă tensiune lăuntrică o gamă variată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
oare un semn de schizofrenie faptul că el își făcea conștiincios datoria? Și că toți ceilalți, care lăsau lucrurile să băltească, erau perfect normali? Dr. C. Vlad vede în această strădanie și în acest angajament pozitiv în favoarea dezvoltării învățământului cum "demonul masochist și negativist din sufletul său îl silea să nu ție cont de realitate și să-și dărâme orice poziții care i-ar fi putut procura o viață mai omenească". Cu alte cuvinte, dacă ar fi stat binișor la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
România, grafiat în F: ție, dulce România. (În mod cert fuge de rima interioară ție-Românie; trebuie văzut dacă refuză și declinarea numelui propriu având în vedere o România abstractă, Romània, ca o interdicție a cenzurii)". Sau, la poezia Înger și demon: Edițiile mai noi au Am armat pământul ista, în loc de am urmat (provine de la Petru Creția, care într-un studiu separat arată că în manuscris u din urmat se poate citi a, și consideră că se potrivește înarmarea pământului cu activitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai noi au Am armat pământul ista, în loc de am urmat (provine de la Petru Creția, care într-un studiu separat arată că în manuscris u din urmat se poate citi a, și consideră că se potrivește înarmarea pământului cu activitatea de demon. Este aici și un semn: primele tipărituri eminesciene sunt refuzate, adesea nici nu se consultă, pentru fantezia la care invită manuscrisele poetului. Atragem atenția că Înger și Demon nu e nici pe departe cel mai greu poem eminescian pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
citi a, și consideră că se potrivește înarmarea pământului cu activitatea de demon. Este aici și un semn: primele tipărituri eminesciene sunt refuzate, adesea nici nu se consultă, pentru fantezia la care invită manuscrisele poetului. Atragem atenția că Înger și Demon nu e nici pe departe cel mai greu poem eminescian pentru un editor: locul acesta îl deține poemul Strigoii, cum se va vedea)" sau, pentru Luceafărul; Virgula după chip de lut (care apozitează: tu, chipule de lut) este prezentă încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ašvatthâman , cel răpus de Pândava, reprezentând Binele, este, de fapt, un antizeu, cu atribute malefice: Antaka (Moartea), Krodha (Mânia), Kâma (Pofta). Hathor, Marea Mamă reprezentată cu cap de vacă ținând între coarne discul solar devine Sekhet, leoaica feroce, când Seth (demonul acvatic ai cărui urmași iau forma crocodililor) îl ucide pe Osiris. în Biblie, mesajul e similar: Iisus a călcat capul șarpelui și a răpus balaurul. Ipostaza ofidiană care oripilează, balaurul din folclorul românesc, ce primește conotații meteorologice terifiante ( simbolismul furtunii
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
acvatic ai cărui urmași iau forma crocodililor) îl ucide pe Osiris. în Biblie, mesajul e similar: Iisus a călcat capul șarpelui și a răpus balaurul. Ipostaza ofidiană care oripilează, balaurul din folclorul românesc, ce primește conotații meteorologice terifiante ( simbolismul furtunii), demonii din Tehom, Leviatanul, amplifică reacția adversă din mediul de receptare ortodox. Tot astfel, domnitorii români realizau o resurecție politică urmată de o renaștere spirituală, atât a sinelui, cât și a neamului lor. Ctitorii „de la temelie” ai mănăstirii mitropolitane de la Curtea de Argeș
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
al zecelea Congres Național din 1973 s-a amintit că: În 1996 [...] președintele Mao arătase deja că ,,O mare dezordine de-a lungul teritoriului duce la o mare ordine. Și tot așa la șapte sau opt ani o dată. Monștrii și demonii vor ieși singuri la iveală. Determinați de natura propriei lor clase, ei sunt forțați să iasă la iveală." Realitatea vie a luptei de clasă a confirmat și va continua să confirme această lege obiectivă [...] pentru a consolida constant dictatura proletariatului
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
văzut Clujul și ne temem că de grija igrasiei ați petrecut mai mult În pat. Colaboratori: Emanoil Bucuța Ramiro Ortiz ștefan Nenițescu [...] Activitatea de scriitor a lui Emanoil Bucuța, cea poetică mai ales, nu-l Îndemna la nici o afectare sau demon stra ție de nici un fel. Era sfios ca un june debutant când Îmi punea pe masă, cu privirea Într-altă parte, versurile lui spre publicare În Ideea Europeană. Eu Însumi, care pe atunci mă pricepeam să dau prietenește brânci la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu maximă înflăcărare și păstrând cel mai strașnic secret, chestiunea profeției în sine: e posibil să vadă cineva, adică domnul Toma în cazul nostru, ceea ce spusese el că vede? Adică lupta din cer, dusă între armata îngerilor și cea a demonilor. Poate un om să vadă ce se întâmplă în cer? Și dacă poate, înseamnă că e fermecat? Eu înclinam să cred că domnul Toma nu vedea ceea ce spusese că vede, zicea doar așa, ca să se răzbune pe ăștia, care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o stare de spirit specială provocată de această etapă intermediară a pregătirii primei etape de doctorat, criza readaptării la Geneva, apartamentul acesta încă prea mare, prea alb și gol, dar cred că am înțeles mai bine că nu există alt "demon" mai distructiv decât cel al îndoielii. Akedie pentru începători. Îmi aduc aminte în aceste momente dificile (caut disperat de lucru pentru a supraviețui, nu am nicio sursă de venit) de cuvintele fostei mele profesoare de la Institutul European, doamna Victoria Curzon-Price
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cantoanele majoritar catolice din Elveția au păstrat tradiția "carnavalului" de dinainte de Paște, un fel de Lăsata Secului din România, ce se petrece în plină stradă, cu zgomot, surle și trâmbitze, măști fulehung (seamănă mult cu cele din Moldova, spaima de demonii munților este universală), dar și muzică tehno. Uneori cortegiul aduce mai mult cu o gay pride, urmele creștine ale sărbătorii s-au șters de mult. În ultima vreme, aceste "carnavaluri", cum le spun elvețienii, au devenit prilej de nesfârșite scandaluri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a anumitor funcționari agramați de la MAE din București, trimiși pe pile în misiune diplomatică? Steril, nu ajung la nici un rezultat. Nu mai știu ce să cred, mă întreb cine sunt, de unde vin și încotro mă îndrept etc. Mă încercă toți demonii exilului... Jean d'Ormesson, membru al Academiei Franceze, ne spune că virtuțile ("les vertus"), cum ar fi cinstea, onoarea, respectul față de cuvântului dat, duc mai degrabă la eșafod decât în vârful ierarhiei sociale, acolo unde teoretic ar trebui să fie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să mă joc pentru a fi pe linia corectitudinii politice. Mă întreb de unde vine această aversiune față de prostie și tendința de a regulariza viața oamenilor, fie ea și bine intenționată, ca în cazul de față. Cel mai simplu răspuns sunt demonii trecutului comunist în care am trăit, unde ți se spunea ce este bine și ce este rău încă de la naștere. Nu este însă suficient. Îmi aduc aminte perfect că pe la zece ani am primit cadou de "Moș Gerilă" un AK-47
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
franci doar pentru a face naveta de "documentare" timp de 10 luni între Geneva și Paris. Primul impuls, a fost să-i refuz. Dar asta ar însemna să mă las învins de cel mai mare pericol care mă paște aici, demonul resentimentului. Mi-ar face existența imposibilă. Al doilea sentiment, cel de neputință și umilință. Poate că însăși esența existenței mele din acest moment, dar și a multor studenți români din străinătate, a fost concentrată aici. Umilință + neputință = dependență ! Nu este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ușă oarecare înaintea unei doamne, nu am primit nici un refuz, nici un reproș. Din contră, mi s-a părut că citesc pe chipuri o undă de mulțumire. Poate că m-am înșelat, poate că nu. Iar sunt rupt în două de demonul nostalgiei. Am lipit cu grijă pe perete (este interzis să bați cuie într-un cămin canadian; o crimă, aproape...) o fotografie realizată de Anna K. , având ca subiect pădurea de lângă Ianca. De fapt, este vorba de o lizieră de protecție
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
apă minerală Borsec, se termină apoteotic cu un coș de răchită plin cu prăjitura Eugenia, la modica sumă de 0.30 dolari canadieni bucata. Eugenia, blestemul comunist lucrat de timp, a devenit vehiculul nostalgiei. Au fugit de comunism și de demonii săi, iar acum ei, românii din Canada, își încheie cumpărăturile cu cel mai puternic simbol memorial al penuriei din timpul comunismului: biscuiții Eugenia. (Pasaj adăugat ulterior: un prieten puțin mai în vârstă decât mine mă roagă să nu mai critic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un ghid turistic. Orașul medieval începe dincolo de poarta Saint-Jean, o reconstrucție cam Disneyland a unei mai vechi construcții de fortificație engleză de secol XVIII. Seamănă vag cu porțile pe care le-am văzut la Saint-Malo, în Bretagne. Mă chinuie iarăși demonul melancoliei și dorul de Europa, încarnat în acești doi sărmani care continuă să se filmeze unul pe altul cu camera lor ca o cutie neagră sporovăind încontinuu cu o mirare sinceră... Încă o pastilă din ciclul "România în Québec". Chiar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
trage chiului, trebuie să muncească direct cu studenții? Și încă ceva: ce primește Eliade cadou de acasă (mai exact, quantité de cadeaux, după cum ține să precizeze ca un copil) ? Ceramică de Ilfov [sic !], ouă pictate de la Agapia, pământ de la Agapia (demonii trecutului, când pământul se purta în pungulițe de piele, la gât?) câteva pietre și scoici de pe malul Mării Negre, un bostan și pene de porumbel ! Impresionant, aș dori să știu cine este autorul unui astfel de cadou național-suprarealist ! 05 martie 2005
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
contele Iosif Teleki de Szek, iobagii celor două Cârțișoare, i-au cântat atunci în zorii zilei când se cântă Cocoșdaiul, prohodul lor de adio: Te du! Te du! Adio! Și fără revedere! Departe, tu departe te du din țara mea! Demonii te primească cu sadică plăcere. Și iadul să te-nghită și naiba să te ia! așa cum cândva scriitorul român Grigore Alexandrescu își va lua rămas bun în anul 1854 dela consulul rus care părăsea definitiv Bucureștiul. E oare cazul să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]