6,479 matches
-
îngerul negru sau îngerul mort apare ori de câte ori poetului i se amplifică senzația că pășește pe "drumul abisului" sau că, în momentul de maximă intensitate a suferinței sale, creatorul urlă "sunt îngerul căzut pe grătarele iadului/ acolo mi-e locul/ acolo desăvârșirea/ da da pe grătarele iadului" (Noapte bună). Cealaltă mitologie lirică dominantă în poezia lui Dan Laurențiu este cea erotică. Anunțată, în primele volume, de mici epifanii grațioase ale unei feminități de regulă pure, lirica de dragoste a acestui poet se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
descifra "căile de inițiere, cerești", inaccesibile muritorului de rând. În mod special, Cartea celor optzeci și opt de taine conține o serie bine definită de metafore-simbol ale aceleiași explorări în fața absconsă a lumii; intrigat de misterul ocultat "sub trepte-n desăvârșire, sub trepte/ în adâncuri ca-n oglinzi siderale,/ în recile oglinzi/ ca în tomnatice focuri sub zare" (Taina a douăsprezecea sau despre trudita zidire), protagonistul scenariilor mistice luându-și, cel mai adesea, identitatea Grădinarului se învăluie în cutele mantiei înroșite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ambelor forme de expresie estetică pe care le stăpânește, ea preferă să apeleze uzual la strategia sublimării sau a anamorfozei pentru a-și revela profilul interior, particularizat de ceea ce poeta (în viața de toate zilele, medic!) numește "etiopatogenia singurătății și desăvârșire". Acest gen nou de artă poetică este inaugurat de promițătorul poem Nu-mi amintesc, inclus în ciclul În simetrie cu Orion, din Acuarele vulnerabile: "Spre seară, oaspeți întârziați,/ druizii./ În tunicile lor, albastrul din adâncuri/ aducea frigul./ Centurile mai fulgurau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
promițătorul poem Nu-mi amintesc, inclus în ciclul În simetrie cu Orion, din Acuarele vulnerabile: "Spre seară, oaspeți întârziați,/ druizii./ În tunicile lor, albastrul din adâncuri/ aducea frigul./ Centurile mai fulgurau./ Călătoriseră./ Mi-au cerut ultimul manuscris:/ "Etiopatogenia singurătății și desăvârșirea",/ exemplar unic// L-am dăruit// Am vrut să-mi rescriu manuscrisul/ dar nu-mi amintesc/ dacă l-am scris vreodată". I se vor adăuga o serie întreagă de poeme în care "pe șevalet somnolează uitate/ culorile", din moment ce autoarea preferă să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sută/ din poeziile mele echivalează/ cu tot atâtea doctorate" (În forță, cu nerușinare); Sunt un mare artist însăși opera mea/ are nevoie de liniște" (Calul verde). Seriile opozitive sunt activate ori de câte ori se are în vedere constituirea sau, și mai bine, desăvârșirea portretului ale cărui linii, după cum am văzut, sunt trasate încă de la început. Astfel, creatorul este singurul capabil să vadă în spațiu și timp, dar o asemenea omnisciență trebuie plătită cu o suferință pe măsură, după cum avertizează una dintre vocile din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
moară virtuțile naționale ale poporului francez capacitatea de eroism, dragostea de libertate și temeritatea în fața morții. Setea de bogăție a trecut în ipocrizie și venalitate. Anume în acest Paris oraș spiritual, vesel, liber și cutezător mică burghezie și-a găsit desăvârșirea, expresia să estetic coerentă. Francezii s-au săturat de catastrofe, revoluții, războaie, căutări, ei și-au dorit o viață liniștită, mulțumită, o existență închisă în sine. Vom mai adaugă la cele menționate că și modul de viață francez, l'art
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
concepțiilor filologice, metafizice sau morale ale lui Leopardi, cu toate ca purtau amprenta culturii clasice și iluministe, aveau puterea să depășească frontierele conceptuale și cronologice ale secolului al XIX-lea și să bată la porțile prezentului.100 Poeziile lipsesc voit aproape cu desăvârșire din paginile revistei amintite. Cei mai înflăcărați admiratori ai prozatorului Leopardi ajunseseră să teoretizeze chiar moartea versurilor. De exemplu, rondistul Riccardo Bacchelli s-a referit la inovațiile formale puse în practică de maestru și a subliniat faptul că acesta anticipase
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la rangul de protector al unei întregi orientări literare complexe, celălalt încercând să-și consolideze carieră, nu sunt numeroase referirile directe la operă sau personalitatea marelui romantic semnate de cel din urmă; nu sunt numeroase, dar nici nu lipsesc cu desăvârșire. Una dintre întâlnirile lor de data mai târzie, prilejuite de scrisoarea unui cititor dovadă a interesului pe care nu doar intelectualitatea, ci și publicul mai larg i-l acordau lui Leopardi a găsit spațiu de manifestare în paginile publicației ' Tempo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
exilului poate fi franța, ca nemișcarea se poate transforma în căutare, în dinamism, ca tăcerea neclintita a frunzelor se poate întrerupe. Cu această accepțiune, de element catalizator care frânge imobilitatea și prilejuiește aprofundarea căutării, are rol de factor determinant în desăvârșirea itinerariului cognitiv.352 Această ocurenta a avut o influență considerabilă asupra poeziei ulterioare și a condiționat mai multe fragmente scrise de Quasimodo. Astfel, în Vânt la Tìndari există o posibilă ascendentă leopardiană: Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sogno vis, urmărește capacitatea lor de a se combină în context și modul în care pe baza lor se conturează temele iubirii și amintirii, comune poeziei autorilor noștri.379 În primele volume quasimodiene substantivul sonno numără 13 ocurente, lipsind cu desăvârșire în versurile scrise după 1945. Listele de frecvență realizate de Giuseppe Savoca confirmă faptul că acesta este unul dintre puținele lexeme, și singurul cu mai mult de zece ocurente, la care autorul a renunțat după ce de al doilea Răzoi Mondial
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
veritabile indicii de grecitate, enumerând adjectivele antico antic, greco grec și siculo șicul.510 Frecvență lor în versurile celor doi a indicat că adjectivul siculo / siciliano, ce în volumele quasimodiene înregistrează doar 3 ocurente, cum era de așteptat, lipsește cu desăvârșire din opera lui Leopardi. Adjectivul greco, cu 5 ocurente în poezia lui Quasimodo, în contexte ce evocă Sicilia natală, înregistrează la antecesor 3 prezente cu forma de singular masculin: una, substantivizata, apare în titlul fragmentului Din greacă lui Simonide iar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
text: primul relevă genetica manuscriselor (sau genetica avantextuală, diferențiată sub aspectul endogenetic/exogenetic, în special cu aplicație pe avantextul flaubertian), în timp ce al doilea aparține domeniului geneticii textului (Pierre Marc de Biasi: 2009, 432). Asupra ambelor se exercită critica genetică analiza desăvârșirii sensului de la o ocurență la alta, de la o variantă la alta. O detaliere a celor două stadii din geneza textului, cu faze, funcții operatorii și documente de geneză, realizată de către directorul ITEM, se dovedește foarte utilă pentru localizarea unui avantext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
diferența intertextuală (diferirea) produce spațializare, prin lectura tabulară. În imposibila regăsire a semnului cu originea citim ideea în virtutea căreia intertextualitatea ar transcrie literar un verb inexistent (încă): "a nesfârși" [infinir]. Paradoxul repetării rezidă din a combina un efort depus pentru desăvârșirea formală cu o exigență infinită. Repetarea nesfârșește textul 48. În spațiul prozei eminesciene, alegoria semiosis-ului este Archaeus. Istoria lui are, în varianta finală (aproape-operă), un preambul ironic-social în care lectorul zâmbește identificând figuri socio-profesionale despre ale căror nivel de înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de arhivar. Romanul se încheie cu trei povestiri scrise de protagonist, populate de trei personaje semnificative: un păgîn, un creștin, și un buddhist. Hesse ne invită să vedem aici trei avataruri ale lui Knecht, toate aflate în căutarea disperată a desăvîrșirii spirituale. Mai mult, putem bănui că efortul căutării rămîne etern -datorită catacterului lui anistoric (el trece de la o religie la alta, mergînd dincolo de barierele cronologice ori dogmatice) și universal din unghiul naturii sale trans culturale (se regăsește practic în istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ori de profunzime ideatică. Reprezentanții proletcultismului își axează discursul declarativ, epicizant pe o relație "placentară" cu realitatea, creația lor constituindu-se în reprezentări tautologice ale unor aspecte ale "lumii noi", festiviste, din care afectele, universul interior, trăirile autentice lipseau cu desăvârșire (...) Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la imperativul autonomiei esteticului, cu alte cuvinte, întoarcerea la poeticitate, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate aceste trăsături ale neomodernismului poetic românesc se regăsesc la acești
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Sunt/ Asemenea/ Nisipului clepsidrei/ Care/ Poate fi timp/ Numai/ În cădere". Vorbeam despre manifestarea deconstrucției la nivelul limbajului, precum și despre legătura indisolubilă care se creează între sens și text. Dacă sensul deconstructivist există doar în text, în afara lui lipsind cu desăvârșire, atunci căderea ar fi o dărâmare a oricăror certitudini și instaurarea altora noi. Volumul Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972, pare să regăsească o ultimă evadare, în iubire, care este, însă, o altă iubire, deconstrucție a celei originare: cea de sfârșit. Astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
greu de egalat. Flancată permanent de teorii, istorii literare și critică, de ultimele teze de doctorat elaborate în țară și având ca permanent reper creația poetei, Alina-Iuliana Popescu trasează elementele unei poetici aparte, unice în peisajul literaturii române. Are, întru desăvârșirea acestui proiect, în raza de interes, ca obiect constant de studiu, 11 volume, ediții Princeps, și încă 14 culegeri și reeditări ale creației blandiene. Partea a treia, Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției, reia problematica deconstrucției și pe cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca specie. Asistăm În prezent la o mutație mai mult decât dramatică În afirmarea condiției noastre umane: din momentul În care prima bombă atomică a eclipsat soarele deasupra Hiroșimei, omenirea, global, se află În pericol de a se stinge cu desăvârșire. În asemenea circumstanțe, apelul la forță și violență nu face decât să amplifice considerabil riscul fatal, Încât a identifica soluții pentru a institui II. Despre toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a toleranței În lumea contemporană un
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
al manifestărilor emotiv- impulsive. Ca atare, amplificarea preocupărilor comunităților umane pentru potențarea energiilor agresive a indivizilor spre acțiuni sociale constructive, prin educație și conștientizare a nevoii de cultură morală, poate constitui o soluție viabilă a stăpânirii violenței. Competițiile sociale - În desăvârșirea profesională, cultural - artistică sau științifică - și, mai ales, competițiile sportive pot canaliza rivalitățile și consuma agresivitatea indivizilor Înainte de a deveni distructivă, generatoare de violență și dezordine. Până la urmă totul pare să indice că, dacă agresivitatea aparține naturii umane, transformarea - sau
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
drept alegând un mod de a fi Întru Împlinirea umanului și nu Împotriva lui. Există suficiente argumente de a face loc toleranței În cadrul sistemului de valori al lumii noastre, ceea ce ar identifica noi priorități sau ierarhii valorice ce ar călăuzi desăvârșirea noastră ca umanitate. Critica toleranței O perspectivă critică asupra toleranței poate fi realizată ca o Încercare de evaluare a argumentelor sale de susținere rațională sau/și de justificare a valorii sale morale În procesul de Împlinire a condiției umane. Asumarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
trăirea morală, persoana celuilalt este chiar mai importantă decât propria persoană. În imediata apropiere a Celuilalt se produce nașterea latentă a subiectului moral. Nevoia de Celălalt demonstrează că a fi prin și pentru celălalt este mișcarea fundamentală, orientarea absolută, sensul desăvârșirii omenescului din noi, prin care omul de edifică ca subiect etic. A exista ca ființă morală semnifică imposibilitatea de a abdica de la responsabilitatea față de semeni. Înțelegerea privilegiului Celuilalt În raport cu Eul este sfârșitul imperialismului și egoismului ființei, precum și Începutul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
educaționale. Numai că, excesul de scientism poate și, adesea, chiar conduce la o unidimensionalizare a personalității umane. Întradevăr, putem constata cu ușurință că, pentru marea majoritate a subiecților procesului instructiv-educativ actual, realizarea În plan științific sau tehnic reprezintă aspirația dominantă, desăvârșirea profesională și chiar speranța de Împlinire pragmatică În plan social. Nu vom osteni să subliniem că omul nu este numai rațiune, că În egală măsură el este și sensibilitate și voință. Tocmai de aceea, pentru a-l educa ca personalitate
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
personalitate, În integralitatea sa, strategiile instructiv-formative trebuie să vizeze, de asemenea În egală măsură, atât dimensiunea cognitiv-rațională, cât și cea volițională sau afectivă. Peripatethice De asemeni, aceste strategii trebuie să-l determine pe individ să participe conștient la propria sa desăvârșire: „De fapt eu susțin - ne spune Karl Popper - că nu există ceva numit Învățare din exteriorul structurii sau recepție pasivă a unui flux de informații care impresionează... ”O discuție În care Învingi dar care nu te ajută să- ți schimbi
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Întâlnire autentică, adică un loc privilegiat unde existența poate să se desfășoare În armonie, În spiritul valorilor morale și În Împăcare a banalului cotidian cu aspirația Îndreptățită către o lume mai bună. În această mișcare a spiritului către propria sa desăvârșire, iubirea pentru ceilalți poate fi ea Însăși educator, instaurând o relație privilegiată Între educator și educat, cu condiția de a depăși reprezentări sau valori pe care o Întreagă tradiție ne invită să le recunoaștem. Eticianul și pedagogul ieșean Ioan Grigoraș
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
el Însuși devine uneori propriul său adversar.” Este mesajul principal pe care trebuie să-l recepționeze - și să-l transmită - orice educator autentic; și pe care trebuie să-l conștientizeze, Într-o măsură chiar mai mare, cel preocupat de propria desăvârșire. Geograful de valoare europeană și pedagogul de excepție Simion Mehedinți a subliniat nevoia de reformare a omului prin valorizarea sensului moral al existenței, având ca sprijin autoritatea științifică: „Dând primat valorilor etice - pe care le-a III. Etică și educație
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]