7,054 matches
-
cum trebuie. Încă nu-mi era clar ce părere aveam despre Hugo, astfel că am luat hotărârea irevocabilă de a nu mă mai gândi deloc la el. Nu plănuisem să ne mai vedem în privat, întotdeauna exista un moment, la despărțire, când ne priveam unul pe celălalt, gata să spunem ceva, dar nici unul pregătit să-și calce pe inimă și să fie primul care să propună o altă întâlnire. Copilăresc de-a dreptul nu era. M-am frecat bine cu peria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o simplă răzbunare. — Foarte oportun garimpeiro... comentă Cáceres, sarcastic. Foarte oportune și remușcările lui. Bănuiesc că va intra imediat să facă parte din lista de personal a „Southern Mining Company“. Se întoarse spre ei și ridică degetul în semn de despărțire: Domnilor... Vă las să discutați afaceri... Se îndepărtă spre cortegiul de jurnaliști și cameramani. Stevens îl privi și dădu din cap cu mâhnire: — Un tip ciudat, Cáceres ăsta, spuse el. Un om valoros, dar prea grăbit să ajungă sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
da. Oricum, ce voiam să-ți spun e că Laura m-a ajutat să văd. —Ce să vezi? Hugo crezuse că Laura se pregătea să devină psiholog, nu optician. — Că, după tot ce am trăit, merit o pauză. Și că despărțirea noastră e o pauză firească, o șansă să decid cum vreau să-mi trăiesc restul vieții. O șansă să ies din caruselul acesta îngrozitor și stresant al mamei care vrea să le facă pe toate. O șansă să încep o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o mai privi câteva secunde, admirându-i pulpele pline, apoi demară în trombă. Pe măsură ce se îndepărta, mașina galbenă tăia apa de pe stradă, precum o amfibie, și o arunca într-o parte și în cealalaltă, un fel de modernă și paradoxală despărțire motorizată a unor ape deloc biblice. Strada era pustie, ceea ce nici nu o miră pe femeie, fiindcă pe o astfel de vreme cea mai bună soluție era să stai în cameră, acoperit cu un pled, să bei un ceai și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-i două lacrimi rostogolindu-se pe obraz. ”- Nu știu... nu știu !” murmură ea ridicând din umeri. Iorgu o mângâie pe obraz, ca atingerea unui fluture o petală de cais înflorit. ”-... Huhu meu, băiatul meu.!” șopti ea cu ochii închiși. La despărțire, ea lăsă să-i păstreze mâna într-a lui mai mult... Erau mulțumiți si emoționați deopotrivă. Iorgu o privi cum se depărtează, și, i se păru că în urma ei rămâne o trenă de lumină... Ar fi vrut să fugă după
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
s-a potolit. Simțea că înțelege si cunoaște... necunoscutul. Nu erau gândurile lui, pătrunsese acum lăuntric gândurile rânduite de-alungul creierilor... Nu-l mai mărgineau pereții lui strâmți. Neputința înțelegerii pe cale rațională... semnifică intrarea în adevărata viață, viața cea veșnică, fără despărțire, fără spații fără timp, în nemărginire. Fiecare urcă Golgota pe propria cărare, într-o călătorie dramatică spre întâlnirea cu Dumnezeu. Prin iubire omul e legat de Dumnezeu... Iar inima e locul întâlnirii cu Dumnezeu ”- Schimbarea la Față pe muntele Tabor, pogorârarea luminii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
In seara aceea, transmitea: ”Te-așteaptă un om... Glasul lui Dan Spătaru tremura cu un fel de disperare, care cerea ajutor. Vasilica își ascunse fața în palme, cu ochii plini de lacrimi. Deodată, ca un clocot, blestemul mamei, atunci la despărțire pe peronul gării din Bârlad, îi năpădi mintea. Și plânse amar. ”-Eu nu am dreptul să mă plâng!.. a spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa a spus. Bătrânul Iorgu se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fără tine! - Și mie o să-mi fie greu fără tine, dar îți voi scrie destul de des.O să ne întâlnim în vacanța de iarnă. În ultimul timp, se iubiseră foarte mult. El avea grijă să o ferească, să nu rămână însărcinată. Despărțirea a fost foarte grea, cu lacrimi din partea amândorura. Frusina mergea la repetiție joia la căminul cultural iar duminica dimineața se ducea la biserică. În serile când își termina treburile devreme și duminică după amiază, citea. Își reluase obiceiul de a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
se întâmpla acest lucru. Se bucură foarte mult că putuse să vorbească liber, despre ce îl doare și că tatăl lui îl înțelegea și îl aproba în anumite probleme pe care i le punea în față. S-au îmbrățișat la despărțire cum nu o făcuseră niciodată. Simți căldura sufletească și iubirea cu care îl înconjură tatăl său. Acum avea un aliat pentru ca să își ducă la bun sfârșit planurile pe care le avea în privința căsătoriei. Plecă parcă mai liniștit și împăcat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu știa cum să-i mai între în voie. Până la urmă s-a simțit bine și chiar s-a bucurat că a venit. A fost înconjurată de toți cu dragoste și prietenie. Petre a condus-o spre dimineață acasă. La despărțire i-a luat amândouă mâinile și le-a apropiat de buze, sărutându-i-le. -Știi, aș vrea să-mi dai răspunsul dacă o să petrecem împreună Crăciunul și revelionul pe care deja l-am stabilit cu niște flăcăi și fete din
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de studii în ultimele decenii. Oamenii de știință care scriu despre secolele XV-XVII continuă să exploreze întrebarea dacă atacurile protestante asupra imaginilor religioase și creșterea numărului de devoțiuni centrate pe imagini în Europa catolică au fost elementele ce au marcat despărțirea desăvârșită a drumurilor sau au fost, din contră, simptomele unei anxietăți profunde și împărtășite în cultura europeană asupra noilor moduri de reprezentare și asupra a ceea ce este numit câteodată "reproducere culturală" un termen menit să cuprindă fenomene precum descoperirea renascentista
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
de la o vreme. Probabil că și alți martori audiați de Iorga au declarat că starea de spirit În rândul localnicilor români devenise, dacă nu excelentă, În orice caz mai bună decât cea existentă În toamnă (către sfârșitul anului 1939). La despărțire, În fața primăriei din Hasi Kioseler, Iorga, după ce mulțumi pentru ospitalitate, Încredințează această taină, care Îl lasă pe tata perplex: Am de gând să-l sfătuiesc pe rege ca să cedeze acest teritoriu bulgarilor deoarece numai așa vom avea liniște deplină din partea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prietene intime, cvartet feminin...” (Veneau regina Maria, Cella Delavrancea, Măriuca..., trio...); Pag. 376: „Rezibil quintet muzical politic alcătuit de regina Maria, Elena Lupescu, Veturia Goga și Mița Antonescu” (Rizibil cvartet muzical politic...); Pag. 388: „Așa a Început iubirea, aventura, suferința despărțirii...” (Așa au Început...); Pag. 394: „Fusese, Întâi, amiciția și colegialitatea cordială...” (Fuseseră...”); Pag. 406: „În lotul generalului Petrovicescu s-a aflat Alexandru Ghyca și Dr. Victor Biriș” ( În lotul... s-au aflat..); Pag. 432: „... mi-a plăcut muzica, baletul, textul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
el la București și eu la Galați, ceva se schimbase. Ceva devenise vag incompatibil cu Puloverul maro de lână, pe care, fărĂ dubiu, Îl iubeam cu adevărat, pentru că avea găuri și era bătrân ca o blană de animal. În ziua despărțirii noastre ninsese cu fulgi mari din copilărie. Țineam o mână Întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, Înmănușată, Îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mele și nu-mi lăsa nici o oportunitate să ies. Te iubesc, Jean-Claude, dar te iubesc diferit. Da, ceva se schimbase. Îl iubeam fărĂ pasiune, fărĂ bucurie, cu răbdare și tenacitate, ca un criminal care Își iubește penitența. Amânam mereu momentul despărțirii definitive, temându-mă și bucurându-mă În același timp de iminența acesteia. Am Încredere În iubirea noastră, mă asigură Jean-Claude strângându-mi mâna, cu un zâmbet de criminal părtaș. Gândește-te unde eram acum șase luni și unde suntem acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mă fac una cu focul, ca să-mi ard toate slăbiciunile, ezitările și Îndoielile. Decalajul dintre principiu și acțiune s-a prelungit astfel În chip dureros timp de câteva luni. Simțeam că explodez, iar Jean-Claude nici nu voia să audă de despărțire. „Ce idee bizară !“, spunea el, neîncrezător și absent, ca și când ar fi auzit o poveste despre o țară Îndepărtată, neverosimilă. Până la urmă n-am mai suportat și am tăiat dintr-o singură mișcare nodul gordian. Am profitat de faptul că roberto
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
el la București și eu la Galați, ceva se schimbase. Ceva devenise vag incompatibil cu Puloverul maro de lână, pe care, fără dubiu, îl iubeam cu adevărat, pentru că avea găuri și era bătrân ca o blană de animal. În ziua despărțirii noastre ninsese cu fulgi mari din copilărie. Țineam o mână întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, înmănușată, îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mele și nu-mi lăsa nici o oportunitate să ies. Te iubesc, Jean-Claude, dar te iubesc diferit. Da, ceva se schimbase. Îl iubeam fără pasiune, fără bucurie, cu răbdare și tenacitate, ca un criminal care își iubește penitența. Amânam mereu momentul despărțirii definitive, temându-mă și bucurându-mă în același timp de iminența acesteia. — Am încredere în iubirea noastră, mă asigură Jean-Claude strângându-mi mâna, cu un zâmbet de criminal părtaș. Gândește-te unde eram acum șase luni și unde suntem acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mă fac una cu focul, ca să-mi ard toate slăbiciunile, ezitările și îndoielile. Decalajul dintre principiu și acțiune s-a prelungit astfel în chip dureros timp de câteva luni. Simțeam că explodez, iar Jean-Claude nici nu voia să audă de despărțire. „Ce idee bizară !“, spunea el, neîncrezător și absent, ca și când ar fi auzit o poveste despre o țară îndepărtată, neverosimilă. Până la urmă n-am mai suportat și am tăiat dintr-o singură mișcare nodul gordian. Am profitat de faptul că roberto
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe care, tatăl, l-a trimis la primărie, să-l declare, pe născut, el fiind mult prea ocupat cu scosul lemnelor pentru alții de prin pădurile din preajma localității lor de baștină. Bătrânul avea o vorbă a sa: Tăicuță. Iar, la despărțire, după ce i-a repetat numele pe care trebuia să i-l declare, fratelui, a conchis: ai auzit, să nu uiți, tăicuță, numele. Nu, n-am să-l uit. Să nu-l uiți, tăicuță, da? Da, tăicuță, cum o să-l uit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se plătește; artiștii trebuie Încurajați. Și-i smulse șomoiogul de bani, și trecu mai departe; din urma ei, altă dansatoare, urmând la rând, cu punerea și dansarea poalelor În capul soțului doamnei directoare. Târziu, spre zori, zaiafetul se Încheie. La despărțire, nimeni nu mai știa care e beat-criță, ori, care se mai poate ține oarecum pe picioare, spre a ajunge, pe ele, acasă la el. Două zile au trecut, apoi, Într-o liniște suspectă. În a treia, ziarele scriau și televiziunile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ea la tipar. Veni urgent. Acela Îi restitui manuscrisul, Îi Înmână un CEC În alb, Îi dete dezlegarea să consume atât cât va fi nevoie, și-l expedie, Într-o mașină foarte luxoasă, la Iași, la editură. În poartă, la despărțire, sponsorul Îi mai spuse, cu privire la cele necesare difuzării: să nu-ți faci nici o grijă. În astfel de probleme sunt as. Lasă-te-n seama mea! Și-o să vezi, ce bine o să ne iasă. Și, le-a ieșit, Întocmai, așa cum se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
justificări pentru ce s-a întâmplat, știu că ele nu sunt sincere. Da, e adevărat, presiunea pusă de traiul printre străini, stresul la care este supus un imigrant, poate duce la alienare. La fiecare se manifestă altfel - și cazurile de despărțire a familiilor sunt numeroase. Cu atat mai mult trebuia să lupt pentru apărarea relației mele cu ea. Iarăși, este adevărat că o condiție specifică dusese la un impas în relațiile mele comunitare. Că eram singur, ca imi lipsea comunicarea. Dar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cuvinte. Thomas putea să intre iarăși În vorbă cu Juan, fără a-i dezvălui, desigur, cine este. Și-ar fi privit mai atent urmașul, ar fi aflat cîte ceva despre felul În care gîndea, l-ar fi atins, cînd, la despărțire, și ar fi strîns mîinile. Thomas nu făcuse drumul degeaba, ar fi trebuit să fie bucuros; nu era. Niciodată nu se simțise atît de lipsit de rost. Singur, Într-o țară străină, pîndind la colțuri de stradă ori de la ferestrele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de studenți, destui bărbați părăsiți: aceștia mai mult din disperare și din spaima de singurătate. VÎlvătaia iubirillor nebune trecea repede, Thomas avea nenumărate exemple, mai rămînea ceva jeratic, cine știa să-l păstreze, cei mai mulți adunau doar cenușă. Pe care, la despărțire, amorezii de odinioară și-o aruncau unul altuia În ochi ori - se mai Întîmpla și așa - și-o turnau, de văzul lumii, vinovați, În cap, așteptînd unul de la altul iertare; un bîlci. „Iubita ajunsă nevastă“ - ținuse odată, dezlănțuit, Berger un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]