6,141 matches
-
da, ai ceva spectral... ești un duh... umbra lui Thomas cel de odinioară, ai și un miros...“ Lui Thomas nu i-au plăcut spusele lui Jesper, chiar Începuse să Îi pară rău că l-a Întîlnit. Poate că nu băuse destul; de altfel, Îi cam pierise cheful; și ce bine se simțiseră Împreună, cîndva. „Uită-te În jur, Thomas, ministere pline de clovni... nu se pricep decît să facă tumbe... să fie pe placul mai-marilor... mai-marii fac și ei giumbușlucuri, să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Vrei probe, desigur... Analize... Le am făcut deja, nu ai decît să le repeți... Ai lăsat urme destule, cît ai stat la noi... Un plasture, la un deget... L-am pus bine, după ce l-ai schimbat... CÎteva fire de păr... Destul, În ziua de azi, pentru așa ceva.“ „Bine, dar de ce aveai nevoie de toate astea? Nu aveai de unde să știi ce s-a petrecut... cu... mine... cu Ann? După cele Întîmplate, am plecat... nu ți-a spus, cred, Ann imediat... Și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
numai dacă s-ar fi aflat În legitimă apărare, Într-o situație disperată. Helga nu-l ataca decît verbal, Thomas nu lovise niciodată o femeie, Însă, ca o străfulgerare, mintea lui gîndise moarte de om. Doar atît și deja era destul: pentru prima dată În viața lui, Thomas a priceput că o existență ca a lui te poate duce oriunde. Helga era În siguranță, Thomas se gîndea cum ar face să se mai culce o dată cu ea, diferența era enormă Între ceea ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
telefonul? Au scotocit mulți oameni zona... din șosea până în fundul prăpastiei... Să-l fi însușit vreunul din oamenii care au văzut mașina răsturnânduse? Să-l fi făcut „proprietate personală” vreun lucrător de poliție ori de la pompieri? Absurd! Oamenii aceștia au destul suflet, mai ales în situații tragice ca aceasta”, aprecia Eugen. Ajunsese în parcarea spitalului, dar șirul lung de întrebări l-au mai reținut în mașină. „Eu sunt străin de metodele și mijloacele folosite în asemenea situații și, poate că din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pare neverosimilă aprecierea mea, dar nici nu trebuie să iau în calcul așa ceva. O iubesc pentru ceea ce este, pentru frumusețea ei trupească și sufletească, pentru dăruirea ei familiei, pentru felul în care se poartă cu mine și pentru sfiiciunea ei... Destul, nu? O iubesc și asta este important, nu altceva...”. În fața treptelor de la intrarea în bloc, Iuliana avu o ușoară tresărire ce nu-i scăpă lui Eugen care, cu cel mai firesc gest, o încurajă să intre. După ce s-au eliberat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Nu fiți trist, nu vă mai repetați în gînd că de fapt nu a fost decît un premiu printre celelalte, că nu ați fost decît un laureat printre alți treizeci, într-o după-amiază ploioasă, în care n-ați avut nici măcar destul timp pentru a vă rosti speech-ul de mulțumire. Din această cauză erați refugiat, probabil, în acel colț de grădină, adică acolo unde v-am abordat, dezamăgit de ridicolul situației. Vă mărturisesc de altfel că întreaga ceremonie de premiere a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Cine eu ? De obicei X se trezește pe muzica ceasului. De fapt se trezește întotdeauna cu două, trei minute înainte ca deșteptătorul să înceapă să cînte. în felul acesta trezirea este ca o trecere ușoară dintr-un vis în altul. „Destul”, spune vocea din creierul său. X deschide ochii. simte că trebuie să fie trecut de ora șapte. Deșteptătorul ar fi trebuit să-l trezească la ora șapte fără un sfert. Incredibil ! Ceasul arată 6 și 37 de minute. X se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pietre mai mari sau mai mici, și se rostogolesc. Cei care locuiesc sub faleze știu asta... în fiecare dimineață ies ca să vadă ce pietre noi s-au mai rostogolit peste noapte. — Pietrele se mișcă, Ken ? — sigur că se mișcă. e destul să faci o fotografie dintr-un punct fix, să fotografiezi o secțiune dintr-un parc de pietre. Și apoi să vii peste șase luni și să faci aceeași fotografie. Cînd le compari îți dai seama că aproape nimic nu mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fapt el este asasinul. ar vrea ca Vocea să-i spună tu i-ai ucis, tu ești vinovatul, tu și numai tu. Dar Vocea are lungi perioade de tăcere. Uneori îi spune cîte un cuvînt pe săptămînă. Cuvinte de genul destul, oprește-te, nu... Și, bineînțeles, Vocea reia refrenul așa nu se mai poate. Da, știe că așa nu se mai poate. încearcă de o vreme să trăiască ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. își reia serviciul la Institutul de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ca o torță și sute de flaiere zburară în jurul său. omul își pregătise din timp operațiunea și tipărise cîteva sute de manifeste care fură imediat citite de toată lumea, scriitori și ziariști, trecători și agenți de securitate. Iată conținutul mesajului său : Destul ! Destul cu disprețul și cu indiferența Occidentului față de literatura română. Scriitori români, meritați din plin un premiu Nobel pentru literatură ! Nu vă mai lăsați deposedați de recunoașterea mondială ! Cereți recompensa supremă ! Cereți vizibilitate culturală ! Un Nobel pentru România - acum ! această
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o torță și sute de flaiere zburară în jurul său. omul își pregătise din timp operațiunea și tipărise cîteva sute de manifeste care fură imediat citite de toată lumea, scriitori și ziariști, trecători și agenți de securitate. Iată conținutul mesajului său : Destul ! Destul cu disprețul și cu indiferența Occidentului față de literatura română. Scriitori români, meritați din plin un premiu Nobel pentru literatură ! Nu vă mai lăsați deposedați de recunoașterea mondială ! Cereți recompensa supremă ! Cereți vizibilitate culturală ! Un Nobel pentru România - acum ! această ultimă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fie interogate. Dar aceast( opera(ie de clasare depinde de capacit((ile fiec(ruia de a percepe (n via(a curent( propriet((ile persoanelor observate, pe baza indicilor mai mult sau mai pu(în explicit cunoscuți. Astfel, observatorul repartizeaz( cu destul( u(urin(( fluxul într(rilor (ntr-o biseric( dup( sexe, dar mai dificil dup( vîrstă. Căci, în al doilea caz, vîrsta observatorului ((i creeaz( propria scar( de m(rîmi, iar vîrstă persoanelor observate depinde de condi(iile foarte diferite ale mediilor
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ședința, acum nesimțindu-se bine dispus. Aurica privea cu mare afecțiune pe acest vlăjgan molatic și crezu de cuviință să dea lui Felix această explicație: - El e foarte debil, și mama nu vrea ca el să se obosească prea mult. Destul își bate capul cu pictura. Simion aprobă din cap. - Ei, strigă Otilia din mijlocul sofalei, unde, șezîndturcește, cosea ceva, când Felix trecu prin fața ușii deschise a odăii ei, spune-mi drept, cum m-a ponegrit Aurica? Am auzit că te-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia sărise de pe scaun și întorcea blidurile de artă pe toate fețele.) Era un om foarte cumsecade, și mai ales muncitor și ambițios. Ar fi ajuns un doctor celebru, dacă împrejurările nu l-ar fi aruncat acolo unde n-avea destul teren de activitate. Biata dumitale mamă a fost o femeie bolnavă toată viața. Vezi dumneata, domnule Felix, venim în lume cu gânduri mari, facem sforțări, dar când să înfăptuim, o datorie neprevăzută față de ai noștri ne împiedică. Atunci nu ne
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la o excursie, și de atunci otava mi se pare cel mai bun culcuș. - Dar și eu, sări Otilia, vreau să merg în șură, trebuie să fiefoarte nostim. - O, de asta să n-ai nici o grijă, o liniști Pascalopol, fînavem destul. Însă, sper că nu vei disprețui odaia pe care ți-am pregătit-o. Știi c-avem și un pian, ceea ce n-are șura... - Pascalopol, admiră Otilia pe moșier, totdeauna ai fost chic! - Dumneata, zise Pascalopol lui Felix, după ce te odihnești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era încă prematur. Cum Costache era singur acasă, Felix se duse de-a dreptul la el cu un curaj pe care i-l dădea supărarea. Spuse cam iritat că e acum om în toată firea, că-și închipuie că are destul venit ca să nu meargă mereu în oraș cu mâinile goale. Are nevoie de haine, de cărți, de o mulțime de lucruri și-i trebuie bani. În definitiv, vrea să știe odată care sunt drepturile lui. Moș Costache ascultă, înfricoșat de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să treci la locul tău la masă! Nici n-ai mâncat nimic. Mai bine sfârșește acolo, să-ți examinez palma. Am făcut rost de o carte de chiromanție. Uite, eu, de pildă, voi trăi numai treizeci de ani, ceea ce e destul, fiindcă nu vreau să devin mumie. Am linia inimii netedă, asta înseamnă că sunt o fată de inimă, capabilă de dragoste profundă (ce nostim!). Așa o au, zice în carte, eroinele Revoluției Franceze, madam Tallien, de exemplu. Crestăturile aici, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nevinovate dialoguri sfinte, privi cu tristețe la ceașca goală de țuică pe fundul căreia se vedea un bob de piper și aruncă ochii dezgustat la mezelurile de pe masă, cîntînd: "Pîine îngerească a mâncat omul, bucate le-au trimis lor din destul" - Asta așa e, cuvioase, mare este mila Domnului! confirmă părintele, închinîndu-se larg. Popa Țuică, dăruit de Otilia cu o altă ceașcă de țuică, întrebă pe fată dacă mai are "Țambalul" cu care o auzise cântând o dată. "Țambalul" era, după el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai direcți pentru a verifica sentimentul fericirii pe care oamenii îl percep. De exemplu Veenhoven afirmă că întrebarea care captează cel mai bine și mai direct nivelul de satisfacție al unei persoane este: „În general, cât ești de fericit? Foarte, destul, puțin sau deloc fericit?”. Într-o altă formă, Andrews și Withey, chiar dacă pun și ei o întrebare directă, își concentrează atenția asupra sensului general al vieții: „Cum te simți privind la viața ta în general?”. Un alt instrument folosit cu
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
cu minuscule fărașe de funingine și pucioasă. 22 DANIEL BĂNULESCU Taximetristul luă pe degete maul aparatului de radio, manevrând butonul și micșorîndu-i sonorul pe pipăite, fără să-l scape din ochi pe client. În cutia dezgustătoare a aparatului rămăsese însă destul din glasul Victoriei Andrei, inimaginabil de slugarnica prezentatoare a Radiodifuziunii române, ale cărei otrăvitoare secreții bucale continuau să se reverse, în valuri, din hârdăul emisiunii "De la unu la trei", otrăvind câmpurile înconjurătoare și opărind vegetația. Teribila crainică bolborosea ca și cum ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu fi sancționați, pentru posibilitatea de a-l duce pe Ceaușescu cu fofârlica. Mușamalizând cazul. Și, eventual, punând întreruperea circulației de trei ore de la metrou, pe seama unei pene de curent. Pentru a nu le fi ciopârțiți cumva epoleții. Riscau destul să fie împușcați și într-un caz și-n altul. Și de abia în această ultimă variantă (cu mușamalizatul), creștea vertiginos probabilitatea ca Raicopol să nu fi fost (definitiv) îngropat nici în arestul din Calea Rahovei, nici în beciurile I.G.M.-ului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă va scurta cu un cap, slujindu-se de o coasă. Am fost peste poate de încîntat de reîntrebuințarea pe care se gândea s-o ofere dobitocul uneltei agricole. M-am tras o anumită distanță înapoi, pentru a-i lăsa destul loc să-și ia avânt. M-am trezit în beznă, în frig, într-un pat jos, lângă o masă joasă de lemn, ațintind cu grijă tavanul, de al cărui îndepărtat planșeu nu izbutisem încă să dau. Ascultând două dintre albumele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minuni!... Ce, crezi că dacă noi am fi putut, ne-am fi lăsat atâta rugați de tine?... Uite, fă, de exemplu, să-i țâșnească câinelui ăla sângele pe ochi... Aprinde gospodăria lui moș Mihail Afasasievici, că ș-așa a trăit destul. Ori fă să crape jegul de pe spinările noastre de gloată bârfitoare, neascultătoare și rea! - Să scriu ceva important?? întrebă, în crescendo și c-un adaos respectabil de emoție, Doru, ca și cum până în acel punct nici n-ar fi urmărit conversația. Dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Italia însă în seara aceea îl invitase alături de prietenii ei, numai perechi, să demonstreze că știe să gătească paste și pizza după rețeta lăsată de logodnic. Părinții ei știau de Laur însă nu comentau. Erau mulți invitați și a băut destul până a mers să reîngurgiteze cu capul în WC. A stat o vreme până s-a liniștit. Se uita în oglindă și abia își mai zărea ochii injectați de sânge, aparent umpluți cu lacrimi indigo, cum se limpezeau odată cu trecerea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
după aceea trebuie să treci pe la cabinetul de protecția muncii. - La revedere, dom director! - Succes, tinere! I-a plăcut acest om blând și undeva aerian părea departe de frământările celor din jur. Cu un alt individ a făcut protecția muncii, destul de mult timp în care i s-a dat să citească normative și legi plictisitoare. În final i s-a completat o fișă tip. Urma a doua zi să se prezinte la Bălăuță și i-a explicat cu amabilitate alt
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]