5,812 matches
-
jos. Tunelul o trase apoi cu câteva zile în urmă, când era tot singură în parc și se ivise parcă din pământ profesoara de limba ro mână, ca un monstru dezgustător, care se rățoise batjocoritor la ea, co mentându-i cu dispreț compunerea de la olimpiadă. Clara se încruntă și trase nervoasă din țigară. Oare nu cumva se înșelase crezând atâta timp că plecarea mamei ei declanșase totul, declanșând și în ea marea schimbare, ieșirea din pie lea întoarsă pe dos și intrarea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vrut s-o întrebe despre Eduard. Ar fi vrut să audă de la Georgiana versiunea ei despre întâmplările din urmă cu douăzeci de ani. Sperase ca vizita la Cluj să i-o readucă aproape pe Clara Martin. însă Georgiana spusese cu dispreț că amintirile sunt parșive. Niște „mironosițe parșive“, parcă așa spusese. Poate că vorbea cu dispreț despre amintiri fiindcă avea prea multe. Dar ea, Clara, avea puține amintiri și ar fi avut nevoie de acele amintiri. Restul amintirilor ei erau incolore
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
despre întâmplările din urmă cu douăzeci de ani. Sperase ca vizita la Cluj să i-o readucă aproape pe Clara Martin. însă Georgiana spusese cu dispreț că amintirile sunt parșive. Niște „mironosițe parșive“, parcă așa spusese. Poate că vorbea cu dispreț despre amintiri fiindcă avea prea multe. Dar ea, Clara, avea puține amintiri și ar fi avut nevoie de acele amintiri. Restul amintirilor ei erau incolore, lipsite de orice emo ție, și începeau de la intrarea ei într-un apartament străin, pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Când se trezi, era soare afară. Se îndreptă cu pași de robot spre baie. Rămase mult timp în fața oglinzii rotunde, privindu-se și pipăindu-se din nou. Cine era femeia aceea care se uita la ea cu răceală, chiar cu dispreț? își recunoștea atingerea, dar nu recunoștea sclipirea ciudată din pupile, care luceau ca niște vietăți străine și pân ditoare. Se privi din nou, aproape cu groază. Privea chipul străin care era o mască și se întreba de ce nu poate da
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
avem locuri! Constatându-i starea bahică evidentă, paltonul descheiat și fularul în vânt, ca la mirele întârziat, grăbind către propria cununie de la biserică, atât flăcăii bruneți în vestoane cărămizii de la recepție, cât și păroasele gorile din apropiere îl tratară cu dispreț, luându-l peste picior și recomandându-i în batjocură: Ar fi fost necesar, domnu', să dați de dimineață un telefon, aici, la recepția hotelului, ca să rețineți cameră. Al'dată, așa se procedează! Mâniindu-se pe dâmbovițenii cu vestoane cărămizii, autorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înfurie pe pipa lui năstrușnică, dominată de acel tors al arabului de argint, care-i tresărea între dinți. -...Toate acestea le par unora o prostie, fiindcă animismul e confundat cu oricare alt mit rudimentar, neevoluat, grosolan, sălbatic, cufundându-l în dispreț ironic și în frustă suficiență. Dealtfel,... Profesorul observă, în fine, privirea de dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și totuși feciorelnic, începură să se agite surescitabili și arțăgoși curenți de aer, iar, sub ochelarii rotunzi, ochii lui Albert sticliră de ațâțare. Cuvintele Fetei i se înfipseseră în inimă, ca o săgeată cu boldul de metal, înmuiat în otrava disprețului negru al ochilor ei. Pe loc îi replică, strunindu-și nemulțumirea: În foc domol, de răscolești, se-nalță, înviind, văpaia! Deodată, cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea, pe care Vânătorul o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scării sociale: casiere, langoșerese, frizerițe. Oricum, aveam toată admirația pentru harul lui Leac de a seduce asemenea femei. Oare ce le spunea? El, care mai toată ziua era cu o carte În mână. Și niciodată nu vorbea de ele cu dispreț. Le iubea, atât cât puteau fi ele iubite. E drept că nu se afișa cu ele niciodată. Dar le iubea, ca un țăran. Destul de rural, cu toate lecturile lui. Erotismul său nu fusese viciat de clișeele literaturii. Decât, dacă stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am bucurat văzându-l pe convertitul nostru de la România Mare cum se ambalează. Nu știa nici el de ce, noi nu știam cum de. Dar ceva-ceva reușiserăm. Pătrunseserăm, aveam acum dovada, măcar Într-unul dintre creierele pe care le vânam, cu dispreț și compasiune, de atâta vreme. Era frumos. Campania fusese călduță, noi provocaserăm una din puținile ieșiri memorabile. Respectând rețeta C.a. Profețind anarhismul, izbutiserăm să stârnim un actor care vocifera mai bine ca noi, aproape de sinceritate. Așa că am continuat. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ca de obicei, aparența comportamentului ei nu a relevat nimic din adevăratele preocupări care o aduceau periodic la Constanța. În consecință, Schultz a dat ordinul demarării acestei dezonorante acțiuni care nu face cinste nimănui. Continuă cu o voce care trăda dispreț: Dar la ce te poți aștepta de la unul din SS? Afacerea Venlo 104 ar fi trebuit să vă spună de mult cum operează aceștia. În fine. Iar acest Obersturmführer Schultz ... Prin serviciul de teleimprimare al armatei, a fost chemat urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai riște nici o mișcare, atunci când scrâșnetul scurt al unei bucăți de sticlă călcată în picioare îi anunță de prezența cuiva în spatele lor. Mâinile sus! Aruncați armele! Vocea este neutră, fără nici o inflexiune, tocmai de aceea teribil de înspăimântătoare. Un profund dispreț îl cuprinde pe Gaie. Îndreptat spre dânsul, către propria lui persoană. Se blestemă amarnic pentru prostia de a nu verifica atent balconul. Își aduce aminte cuvintele țigăncii care-i ghicise în bobi de Bobotează, că nu va trece anul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
supuși unei fascinații bizare soldați și civili de-a valma privesc pe cel care se arată în ochii lor protejat ca de o vrajă indestructibilă, ce-l face invincibil. Ce zei stranii păzesc pe omul acesta care sfidează cu atâta dispreț moartea dar și propria lui viață? Ca și cum nimic neobișnuit nu se întâmplase, Marius scoate cartușul defect și pune în locul lui altul. Așează pistolul pe masă, scoate o țigară, o aprinde și trage liniștit câteva fumuri. Nimic din gesturile, atitudinea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
către ieșire simte repulsie față de sine pentru că i se făcuse frică. În forma ei nudă, viscerală, așa cum o arată ochii unui animal dus la tăiere ce știe că nu are nici o șansă în fața cuțitului care-i caută jugulara. Deja vede disprețul din ochii camarazilor săi. Dar preferă rușinea morții, pe care niciodată nu o simțise mai aproape ca acum. Cu armele gata să tragă, atât el, cât și cei cinci oameni care-l însoțesc, ies unul câte unul din încăpere, însoțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
veți aprecia ocazia dată de a lupta alături de noi pe acest front comun împotriva fascismului. Domnule colonel, atribuțiile mele sunt limitate strict în spatele frontului, spune cu voce fermă Iorgu. Pentru câteva secunde, pe chipul comandantului se zugrăvește expresia unui adânc dispreț. Hm, o idee exactă despre moralul și dorința de luptă a soldaților știu că se face în contact direct cu aceștia. Nu sunteți de acord? Glasul dur și tăios pronunță răspicat fiecare cuvânt. Aveți dreptate, dar... Și pentru soldații noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
știința noastră se reduce doar la părți disparate din întreg tabloul. Dar consider în continuare că ceea ce s-a întâmplat a fost nedrept. Și frontul te va ajuta să uiți? De uitat, niciodată. Dar aici, în acest univers plin de dispreț pentru viața omenească, am reușit să mă împac cu ideea. În război oamenii pierd multe. Inclusiv viața. Eu mi-am pierdut credința în Dumnezeu, liniștea și somnul. Pe ultimele două le-am recăpătat aici și consider asta ca un dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
atașat ideilor noastre, de aceea vei face în așa fel încât să devii prieten cu el și să oferi prilejul unor discuții amicale în care să afli ce și cum gândește. Provocator și turnător... Poate fi ceva mai demn de dispreț decât asta? De ce gândiți așa? Etica și echitatea socialistă sunt cele mai nobile idealuri umane iar noi luptă să creăm o astfel de societate unde astfel de lucruri pot fi posibile. "Mda, egalitate, fericire universală, prosperitate. De ce oare așa cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iraționale, sunt înlocuite de pretinsa raționalitate a planificării centrale (întrupată de Gosplan în U.R.S.S. sau C.S.P. în R.S.R.). Acest atotputernic organism decide, până în cele mai mici detalii, alocările de resurse, prețurile, cât și producțiile necesare. Și o face în disprețul total al oricărei considerații referitoare la cerere sau la concurență. Prețurile, fixate la nivel central, nu sunt determinate prin confruntarea ofertei cu cererea. „Raționalitatea” deciziilor planificatorilor era mai mult decât aleatoare. Sovietologul Jacques Rupnik explica in „Cealaltă Europă” că „economia
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
sfârșit. Asemănându-l la fizic și la moral cu autorul lui Făt-Frumos din tei, îi spuneam Făt-Frumos din Teiu (Teiu-Argeș, satul său natal!)." Portretul literar se va întregi cu noi trăsături și detalii: "Streinu avea umorul grav și casant al disprețului, dar în scris îl învăluia în arabescuri ceremonioase", tabloul epocii, cu rememorarea pe larg a istoricului revistei "Kalende", al cărei suflet fusese de asemeni Vladimir Streinu, ce-și făcuse acolo "ca atleții, pe teren, încălzirea." "Kalende" a avut o viață
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
mai academic. Atenție solicită și "cronica" Unde dai și unde crapă sau Carnetul meu, iscălită Scapin 21, în care se reproduce din alt periodic (și se comentează ironic) scrisoarea unor liceeni, vexați de blînda zeflemea a lui Verax, care vizase disprețul pentru ortografie manifestat de tinerii aspiranți la gloria Parnasului. În sine, "cronica" nu are mare importanță, numai că, în paginile "Noutății", sînt și altele iscălite cu același pseudonim 22, mai toate în marginea faptelor comentate și de Verax. Sînt, în
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
cu care șterge dintr-un gest distincțiile tradiționale ale filozofiei (adevăr-fals, sens-semnificație, valoare-nonvaloare, intrinsesc-extrinsesc, interior-exterior, limbaj-realitate), de cealaltă parte, un pragmatic incorigibil, rutinat, blazat și aproape obosit, care se străduiește, sub masca unei morgi de seninătate colocvială, să-și ascundă disprețul față de adversar. Primul e înfuriat și mereu în ofensivă, al doilea e condescendent, plictisit și retras în matca unor convingeri pe care nu i le mai poate clinti nimeni. Primul e ca un spadasin care fandează mereu vrînd să-și
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
Creangă în Amintirile sale: "Ei, ei! Cei de făcut, Ioane!” Schimbarea valorii gramaticale poate fi o sursă de expresivitate prin substantivizarea adjectivului: "frumosul din artă”, "deșteptul de Ion”. Forma populară a pronumelui demonstrativ (ăla, aia) capătă o nuanță peiorativă, de dispreț, atunci când, precedat de articolul nehotărât, se substantivizează: "Un ăla, ... un prăpădit de amploaiat, n-are chioară- n pungă...” (I.L.Caragiale- O noapte furtunoasă) O formă de îmbogățire stilistică a limbii literare o constituie dativul etic, adică forma neaccentuată a pronumelui
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
ce făcu mai deunăzi, că guvernul a făcut acest răzbel "fără voia națiunii". A susține aceasta este a insulta, în cel mai mare grad, cinci milioane de români. Dacă aceasta este credința acestor bărbați politici, ei "arată cel mai mare dispreț pentru națiune. " Ea nu are, după dânșii, alt simțimânt decât d-a se supune oricărui va voi să-i poruncească; "degradarea și tâmpirea națiunii merge", după dânșii, până a o face să se supuie chiar când cel care este la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poate pune la dispoziția civilizației și a junilor crescuți la Paris e foarte mic. Dar ce le pasa d-lor de aceasta! Liberi nu sunt de a sărăci lumea? D. C. A. Rosetti, în cuvântul său de la circ, vorbea cu dispreț despre calitatea cea mai bună care o aveau boierii. "Țara? " - întreba d-lui - "40 de boieri mari, 40 de boieri mici, iată țara pe când eram eu tînăr". Ținem seamă de aceste cuvinte. Țara n-avea pe umerele ei decât 80
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
făcut dușmani lor; că din contrari războiului s-au făcut războinici nevoie mare, în sfârșit, că n-au urmat cărare hotărâtă de mai nainte. Acuzarea că conservatorii i-ar fi condus pe soldați la starea de sclavi ai străinilor, la disprețul general și altele de același calibru, le-[o] întoarcem d-nilor liberali cu mulțumită înapoi. Dacă țara aceasta există până astăzi are s-o mulțămească elementelor conservatoare, care, cu mijloacele lor minime, espuindu-și numai capetele lor proprii, nu viețile a mii de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
democratic și liberal are de cea întîi datorie să apere proprietatea, onoarea și castitatea familiei, patria..., are de datorie să propage în popor onoarea, moralitatea, virtutea..., iară nu MATERIALISMUL a[b]jectului Schopenhauer, care propagă concubinatul, dreptul bătăii cu biciul, disprețul amorului de patrie și sentimentelor de onoare... Aceste lucrări sânt bune la sălbatici, nu la noi... Înainte de toate constatăm că nu l-am taxat pe d. Holban numai de ignorant. Citând fals, atribuind ideile lui Stirner unui alt autor, d-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]