4,738 matches
-
de ei. - Îi mai aveam colegi de școală pe frații Lupu - Costică și Gică. Ăștia erau veri buni cu maică-mea. Făceau parte, ca să zic așa, din gașca mea. Când aveam timp, ne distram de minune. - Pe ce motiv vă distrați, că nu vă știam așa zgomotoși? - Motive de distracție ne oferea, în mod regulat și gratuit, și un cuplu binecunoscut în Pungeștiul de atunci, moș Șutu și băbuța lui, mătușa Marița. Locuiau într-o căsuță modestă, în fundul satului, dar făceau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
episoade de refacere, în weekend sau în concediu. În rest, n-ai nici o poftă de metafizică. Speri doar să nu te lovească vreo nenorocire. Tipul B: Consumul. Viața ți-e dată ca să te simți bine, să te bucuri, să te distrezi. Pentru asta îți trebuie, în mod normal, mijloace, drept care e inevitabil să te ocupi nițeluș și de câștig. Lucrezi atât cât să-ți asiguri răgazurile. Te definești prin gașcă, escapadă, mici driblinguri erotice, chef. Vrei „trăiri“. Multe și nu prea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
află, nu știu ce se petrece în locul în care se află și nici cum trebuie să se poarte în împre jurarea cu pricina. Sunt simultan necatehizați și needucați. Te întrebi, inevitabil, de ce-au venit. Răspunsul e vădit: au venit să se distreze. Biserica e o versiune a discotecii. Atmosfera e cool, gașca e în formă, viața de noapte e super-viață! Nu-i vorbă că și publicul „obișnuit“ pare să fi uitat regulile minimale ale reculegerii. Se umblă de colo colo, se dau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-i jenă nu-i plezir!“ - zice o vorbă de cartier... Ceea ce mi se sugera era să declar că îmi place ceva, dar că, în același timp, mi-e rușine că îmi place. Să nu-mi ascund însă plăcerea, ca să se distreze ascultătorii. Să zică: „Uite domnule, ăsta, care părea om serios, declară pe șleau că îi place Romica Puceanu, sau Fărâmiță Lambru. Ce vremuri! Ce decădere! Cine ar fi crezut!?“ Am șarjat, brav: bine, doamnă, îmi place „Inel, inel de aur
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fel, gândesc (rar) la fel, vorbesc la fel. Muncesc mult, fiindcă visează să ajungă cât mai curând în postura de la punctul 1. Sau măcar de la punctul 3. Din cauza asta, registrul privat al vieții lor e nul, sau catastrofal. Nu se distrează decât la grămadă, n-au intimitate, n-au bucurii. Când trebuie să fie simpli își iau un aer sofisticat, când trebuie să gândească nuanțat devin rudimen tari. Sunt, în genere, cât se poate de americani: nu mai spun „conținuturi“, ci
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
recunoscut. Dar ce diversitate, ce policromii, ce nuanțe! Cine ar îndrăzni să sistematizeze acest zburdalnic zgomot de fond al vieții noastre zilnice? Iată, totuși, câteva note rapide, în perspectiva unei răbdătoare încercă ri viitoare: 1. Vorbitorul amuzant. Vrea să te distreze cu orice preț, deși n-are nimic de spus. E plin de glumițe, istorioare în doi peri, calambururi și grimase mucalite. E băiat deștept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează, în final, pe toată lumea. 2. Vorbitorul competent. Știe. Ascultă vag
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de râsul lui genuin, de aplecarea lui spre chef așezat și amuzament. Caragiale e, firește, un observator critic, un om al ironiei și al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioșie existențială, de convivialitate tonică. Oamenii și lumea îl distrează. Îi place taclaua, anecdota, comédia vieții. Cum spune într-o scrisoare, „petrece nebunește, ca toți oamenii cuminți“. Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea nevindecabilelor noastre derapaje, stereotipii și rele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sunt de tot active. Ele funcționează ca o antenă, și le mai adaug altele: deasupra ochișorilor și pe obraji, fiecare fir simțind cea mai ușoară mișcare a aerului produsă de imprudentul șoarece. Și mă gândesc la ignoranța unora, care se distrează „bărbierind“ o pisică neștiind, de pildă, că și o pisică oarbă din naștere știe astfel să se orienteze fără a răsturna nimic prin casa ei. Lui Cristi i-e frică să mărturisească că, de fapt, noi simțim cu mustățile chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bomboanele dacă n-ai ști puțină matematică? - Bine, bine, să nu fie prea multă, nu-mi place. La Geta totul trebuia rulat în reprize scurte și repetat nu oricum, ci doar în momentele sale de acceptare și bunăvoință. Maia se distra copios, dar masca minunat de bine starea de spirit indusă de „profesor și elev”. Abia după ce pleca Geta purta o discuție cu mine, spunându-mi: „Mae, să nu râzi niciodată, nici măcar să zâmbești de neputința celor din jur, dar mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o cameră cu vedere spre lac, pentru că dimineața, când răsare soarele, ai să vezi un tablou colorat. La prânz, îți poți face un traseu pe care să-l urmezi pe jos, pentru a explora împrejurimile. Seara, după cină, te poți distra cu prietenii. Îți va fi greu să te desparți de acest loc pentru că te vei obișnui cu aerul curat și nepoluat, pe care la oraș nu-l vei găsi niciodată. Dacă alegi să-ți petreci o parte din vacanța de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
se zbenguiau prin nisip și prin apă sub strigătele de supraveghere ale părinților. O barcă cu motor traversa apa de-a lungul malului fiind probabil închiriată de turiști dornici de a face o plimbare pe Marea Egee. Alți tineri se distrau îngropându-se în nisip cu rândul. Săpau o groapă în nisip cu mâinile, un tânăr se așeza în ea, ceilalți îl acopereau cu nisip lăsându-i doar capul afară și-i puneau o mască de scafandru. După aceea îl fotografiau
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
la patru trecute fix, pe strada Carol, covrigarul Franț își îmbia clienții țipând distihul " Trei chifle, zece bani / La boieri și la golani" către statutul de oraș-marcă al graniței estice a Uniunii Europene. Ia să vedem, de pildă, cum se distrau bunicii și străbunicii noștri? Desigur, înainte de orice, în funcție de starea pungii. Teodor Burada (în cartea "Documente din arhivele ieșene", coordonată de G. Ivănescu, vol. II) despre sfârșiturile de an: "Revelioanele, mai cu deosebire, luau niște proporții grandioase de te uimeau. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
stima și respectul ei, pentru munca noastră care i-a asigurat și domniei sale cîteva din cărțile noastre - « Alexandru Mânăstireanu. Corespondență » și « Singurătate », Editura PIM, Iași, 2013 - doamna termina prin a ne spune o glumă sau, poate un adevăr care ne distrează - vorbindu-ne că un anumit președinte de stat ar proveni dintr-un copil găsit la ușa unei case, părăsit și luat de o familie care l-a crescut atât de bine și frumos încât acum scrie și poezii de genul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-ntreagă, Eu vă dau un singur sfat: Nu lăsați copiii-n stradă Ca s-ajungă șefi de Stat ! Cu gândul versurile : la sinistrații români Potopul A venit iar potopul Ca pe timpul lui Noe, Unii beau și mâncau Cântau și se distrau Alții se înecau. Așa a fost la noi Călduri și-apoi potopul Și au murit și oameni Și au murit și vite Și case dărâmate Și apele-au venit Și le-au luat pe toate. O Doamne, ce durere Pe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Că doar aici l-am lăsat, astă dimineață, în cuier?" Lectorul Ienceanu începu să râdă cu gura până la urechi și spuse încetișor: Ei, domnule profesor... se vede treaba că astă dimineață, când ați venit spre sala de examen, erați oleacă distrat. Și ați luat, din greșeală, raglanul colegului mai tânăr, Stoica. Fiindcă vi se părea, probabil, că sunteți în primul an de după studenție, când, după cât îmi amintesc, aveați unul identic... TIMUR LENK ȘI TABLOUL PENTRU POSTERITATE În zilele de după Declarația din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prea de-ajuns mie și lui Andrei, dar salam e cât să dai și la câini. Stăteam toți patru pe treptele verandei și câinii gâfâiau În jurul nostru cu limbile atârnându-le pe-afară și privindu-ne țintă. Plutonierul Cosmescu se distra aruncându-le bucăți de pâine și de salam pe care le prindeau și le hăpăiau din zbor, animați de o dexteritate de fotbaliști disputându-și o minge Înaltă. Și totuși nu ne chemaseră ei pentru vreo bucățică pe care s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zbiere În plină zi, cu un batalion de soldați În urmă, noi suntem poporu’, jos cu dictatoru’, așa că am coborât din tramvai și ne-am amestecat cu poporul ăla de vreo sută de inși, compus din adolescenți pe care-i distra teribil joaca asta și vârstnici fără nici un căpătâi, mulți dintre ei având probabil pe acasă sau prin buzunare un certificat d-ăla ca al lui văru’ Laur, care oricum nu le-ar mai fi folosit la nimic acuma. Acuma ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lipsă de coerență. Încercarea noastră ludică țintea să descopere niște expresii în care puteau să intre sunetele cele mai bizare ce formau cuvinte greu de pronunțat, monstruozități lingvistice de neînțeles. Cu cât nu se mai înțelegea nimic, cu atât ne distram mai mult. Câștiga cel care știa să inventeze cuvântul cel mai lung și mai indescifrabil. Jocul consta în a construi o sonoritate ininteligibilă pe care noi o consideram extraordinară și ne-amuzam enorm. Acum observ că miturile încearcă să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tu însuți sau celălalt. Vocație Cred că așteptarea morții este o chestiune de vocație ce depășește orice învățătură doctrinară sau practică. A ști să mori e o mare artă. Vrăjitoare Mi se pare o vrăjitoare, exact ca și Medeea. Mă distrez glumind pe seama ei. Mă uit la nori și-i cer s-aducă ploaia, să facă să meargă pădurea, îi cer să inverseze cursul timpului, să-mi restituie tinerețea. Ea râde și-mi promite iar că va proceda ca Medeea: „Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atacați și uciși de lupi seara, pe drumul către casele lor de la periferia orașului. În vacanțele de iarnă mergeam des la schi și la patinoar. În visul meu, eram la schi cu fratele meu și cu mai mulți prieteni - ne distram de minune, atât de bine că n-am prins de veste când s-a întunecat afară. Deodată ne-am trezit singuri, doar eu și fratele meu, într-o poiană și am observat că suntem înconjurați de niște luminițe ciudate. Ne-
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ani decât mine, și poate nici nu avea nevoie de anumite lucruri. Regulile întotdeauna au fost mai aspre pentru mine decât pentru sora mea, fie că veneau din partea tătălui sau a mamei mele. Acum mari fiind, privind în urmă, mă distrez uitându-mă la reacțiile mele și ale surorii mele după ce ne ridicăm de la masă, eu întotdeauna șterg masa, ea nu. Este o reacție involuntară psihologică, obsesiv-compulsivă aș zice, care mi se întâmplă în orice casă, indiferent dacă gazdele mă roagă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
că în special în Italia anilor '80 și '90, femeile din anumite zone și clase sociale (mă refer la clasa mijlocie) au avut multă libertate (pentru prima oară), inițiativă, voință de a trăi, de a cunoaște noi persoane, să se distreze, să își arate autonomia în toate formele vieții lor. Era mult mai ușor în acele vremuri să ieși, să călătorești, să te distrezi (astăzi se spune a socializa) mai degrabă cu femei decât cu bărbați. Dacă se mergea la un
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
multă libertate (pentru prima oară), inițiativă, voință de a trăi, de a cunoaște noi persoane, să se distreze, să își arate autonomia în toate formele vieții lor. Era mult mai ușor în acele vremuri să ieși, să călătorești, să te distrezi (astăzi se spune a socializa) mai degrabă cu femei decât cu bărbați. Dacă se mergea la un eveniment cultural, să dansezi, în călătorie, la restaurant, era normal să vă întâlniți șapte femei și doar doi-trei bărbați. Bărbații de vârsta mea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ronțăie prăjituri, fasole prăjită, fructe proaspete sau uscate. Reuniunea era un pretext pentru tot felul de conversații, de la cele mai glumețe până la cele mai metafizice, de jocuri de spirit și de varieteuri. Misiunea stăpânului casei era aceea de a-i distra pe oaspeți, de a le potoli setea, de a întreține discuțiile. Inițial, convivii erau așezați. Însă obiceiul oriental de a se întinde pe paturi s-a generalizat progresiv, progres care de altfel nu-i preocupa decât pe bărbați, întrucât femeile
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]