5,717 matches
-
spre adevărul unic, adevărul religiei-Dumnezeu. ȘCOALA ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC (SECOLELE XIV-XVI) Primordialele date și informații documentare despre existența și funcționarea instituției școlare în spațiul românesc amintesc despre existența unor școli de grămătici, ce pregăteau știutorii de carte folosiți în cancelariile domnești. Limba de predare în astfel de școli era slavona sau latina. Tot în această perioadă se plasează începuturile tiparului, atunci când călugărul Macarie scria în limba slavonă Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Tetraevanghelierul (1512). Acestea par a fi primele scrieri tipărite. Din
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de cele mai bune condiții de dotație aferente timpului. În cadrul școlilor bisericești elevii-practicanți erau fii de boieri sau nobili, care beneficiau de o educație destinată pregătirii atât pentru viață și război, cât și pentru a ocupa diferite slujbe în cadrul cancelariilor domnești. Întâia creație literară originală românească, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, elaborată la începutul secolului XV, se prezintă ca o primă lucrare literară despre educație, deoarece exprimă numeroase idei privitoare la educația morală și politică pentru cei ce
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
lui Sommer, ,,un șir lung din mai multe cete (...) adunați din toată țara” și care erau cazați în regim de internat pe cheltuiala domnului. Școala, prin programul ei, avea statut de colegiu, și în același timp avea caracter de școală domnească. Această instituție și-a întrerupt activitatea odată cu moartea lui Despot, dat s-a redeschis și a funcționat decenii la rândul ca școală de gramatică, cu trei ani de studii, reprezentând cursul inferior al școlii latine. Tot în aceeași perioadă, învățământul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
care au funcționat pe lângă episcopii, mitropolii și case parohiale. În cadrul școlilor de grămătici, care funcționau în toate provinciile istorice românești, conținutul învățământului era direcționat spre cunoașterea scrierii, mai ales în latină și slavonă, limbi oficiale la acea dată în cancelariile domnești și imperiale. Ucenicii laolaltă cu slujbașii din vămi, dar și negustorii, trebuiau să-și însușească cele patru operații aritmetice. Odată cu trecerea timpului sunt create școli de rang mai înalt, în care conținutul învățării este mai bogat și mai diversificat. În
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
la Leipzig în 1767, cartea fiind considerată primul tratat de fizică modernă folosită ca manual școlar în spațiul românesc. Lucrări de fizică au mai fost elaborate de asemenea de profesorii de la colegiile din Târgu Mureș, Cluj și Orăștie. La Academia domnească din București se instalează în acea perioadă primul laborator de fizică-chimie, importat de profesorul Manase Eliad. Preparandia din Arad, prima școală pedagogică românească fondată în anul 1812, își desfășura procesul instructiv-educativ pe următoarele discipline de învățământ: pedagogia, metodica, matematica, gramatica
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
publice, încă din anul 1795. Astfel, în pitacul adresat mitropolitului țării și boierilor epitropi ai școlilor, domnitorul argumenta că ,,cercarea isteciunii ucenicilor este pricină de îndemânare și mai multă silință la învățătură”, drept urmare, decide ca ,,la zi fixă” elevii școlii domnești să fie evaluați de o comisie formată din mitropolit, câțiva boieri epitropi și dascălii școlii. Pentru a stimula și mai mult dragostea de învățătură, el hotărăște să se selecteze câte doi elevi mai silitori ,,de la fiecare treaptă de învățătură”, cărora
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
aplicative etc. În spațiul ardelean, școlile funcționau prin aplicarea orarului stabilit de Comenius în lucrarea sa Legile unei școli bine organizate (1653), care a exercitat o mare influență asupra organizării activității instructiv-educative în școlile din spațiul principatului ardelean. Gramata (ordin domnesc) din anul 1707, valabilă pentru școala de la Sf. Sava din București, precum și hrisoavele pentru școlile din teritoriul moldav (primul din anul 1728, iar cel de-al doilea din 14 ianuarie 1814) reprezintă baza documentară ce ilustrează funcționarea orarului. Documentul din
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
școlilor s-a datorat contribuției părinților, dar au fost prevăzute și sume în bugetul statului pentru dascăli și elevi. Comparând școlile din Țara Românească și Moldova cu cele similare din celelalte provincii românești se poate observa că, dacă prin academiile domnești de la București și Iași învățământul superior a beneficiat de continuitate pentru întreaga perioadă dar și de o bună organizare, învățământul elementar și mediu din Transilvania și Banat beneficia de o rețea de școli mult mai întinsă și mai bine organizată
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
funcționeze de aici înainte pe patru cicluri, câte trei ani fiecare, cu o durată maximă a studiilor de până la 12 ani. Procesul de predare-învățare se desfășura nu numai în elină, ci și în greacă, latină, franceză și italiană. Un hrisov domnesc emis de Constantin Racoviță amintește că în Țara Românească ,,oricine va năzui la învățătură, toți să fie primiți să învețe carte”, favorizând accesul larg la învățătură chiar și a tinerilor din păturile mai sărace. Un alt document domnesc, de data
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Un hrisov domnesc emis de Constantin Racoviță amintește că în Țara Românească ,,oricine va năzui la învățătură, toți să fie primiți să învețe carte”, favorizând accesul larg la învățătură chiar și a tinerilor din păturile mai sărace. Un alt document domnesc, de data aceasta în Moldova lui Grigore al II-lea Ghica, decide reorganizarea Academiei Domnești din Iași, instituție înființată inițial la 1717 sub patronajul lui Constantin Mavrocordat. Tot în același stat moldav, același domn fanariot dispunea înființarea a numeroase școli
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Academiei Domnești din Iași, instituție înființată inițial la 1717 sub patronajul lui Constantin Mavrocordat. Tot în același stat moldav, același domn fanariot dispunea înființarea a numeroase școli elementare, dintre care 26 erau românești. Cele două instituții de învățământ superior, academiile domnești de la Sf. Sava din București și cea similară din Iași, instituții de învățământ de rang înalt, au răspuns nevoilor epocii, funcționând aproape un secol și jumătate, până în anul 1821. Activitatea didactică, științifică și educativă desfășurată în cele două instituții, cât
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
deschiderea unor largi orizonturi pedagogice sunt puse în valoare de documentele vremii. Ele au contribuit la introducerea unui învățământ laic de inspirație iluministă, în c are cursurile de matematică aplicată erau predate în limba română de Gheorghe Asachi, la Academia domnească din Iași și, respectiv, Gheorghe Lazăr, la Academia Sf. Sava din București. În provincia ardeleană, odată cu instaurarea monarhiei habsburgice, Curtea de la Viena întreținea ofensiva culturală a catolicismului și a iezuiților, fapt care a influențat decisiv ridicarea tot mai multor instituții
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Se știe că cea mai mare parte a husițior veniți din Ungaria s-a așezat în zona Carpaților Orientali, iar unii s-au stabilit la Huși, la Cetatea Albă și la Cotnari, unde s-au ocupat cu cultivarea cunoscutelor vii domnești. Nicolae Iorga reconsideră datarea 1460 și afirmă că Ștefan cel Mare a acceptat așezarea lor dincoace de munți, spre sfârșitul secolului al XV-lea (după anul 1481), dar nu știm dacă husiți din acest val s-au stabilit sau nu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o depărtare de târg ca la un ceas”. Deci, bazându-se pe evoluția hotarelor orașului, episcopul credea că husiții nu au întemeiat Hușii, ci s-au stabilit pe locul unui vechi sat (siliște), punând temelia, la mică distanță de curtea domnească, unui sat cu centrul spre Dric, pe moșia domnească Corni, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Numit inițial Ieronim, satul a primit la o dată necunoscută numele de Corni și, treptat, s-a extins spre vest, devenind apoi un cartier al
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nu sunt dovezi ale existenței vreunui sat pe acele locuri. Dacă Husea, susținea istoricul, a avut proprietăți, acestea au fost peste Prut, în jos de Leova, pe Sărata: „dar afacerea este peste Prut”, nu la Huși, unde a fost loc domnesc. Gh. Ghibănescu era convins că „Locul pe unde e astăzi Hușul a fost loc domnesc, iar nici de cum proprietate a vre unui boer Husea”. Când începe să publice culegerea de documente Surete și izvoade, chiar în primul volum, Gh. Ghibănescu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
avut proprietăți, acestea au fost peste Prut, în jos de Leova, pe Sărata: „dar afacerea este peste Prut”, nu la Huși, unde a fost loc domnesc. Gh. Ghibănescu era convins că „Locul pe unde e astăzi Hușul a fost loc domnesc, iar nici de cum proprietate a vre unui boer Husea”. Când începe să publice culegerea de documente Surete și izvoade, chiar în primul volum, Gh. Ghibănescu își schimbă părerea, afirmând că Hușii își au originea de la acel boier, Husea, care exista
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
existau. La același raționament ajungem dacă ținem seama de poziția sa avantajoasă din punct de vedere geografic, economic și comercial, care i-a permis o dezvoltare rapidă în perioada următoare, în condițiile în care voievozii Moldovei au stabilit aici curtea domnească și au făcut donații importante din moșia târgului Episcopiei ortodoxe de aici. În imediata apropiere a vechii vetre a târgului Huși, Ștefan cel Mare a construit, în 1495, o biserică și a pus temelia unei noi reședințe domnești. Tot aici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aici curtea domnească și au făcut donații importante din moșia târgului Episcopiei ortodoxe de aici. În imediata apropiere a vechii vetre a târgului Huși, Ștefan cel Mare a construit, în 1495, o biserică și a pus temelia unei noi reședințe domnești. Tot aici, în secolul următor, se va înființa Episcopia de Huși (1598). În perioada 1400-1574, când în Moldova a fost o perioadă de relativă stabilitate economică și socială, numărul satelor a crescut simțitor, s-a intensificat schimbul de produse și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să mergem la documentele din arhivele moldovene. În documentele interne, a apărut, pentru prima dată, în scrisoarea din 17 decembrie 1487, redactată „in Huschy” și trimisă de Ștefan cel Mare brașovenilor. Domnul le scria din Huși, unde stabilise deja curte domnească, că a înțeles solia turcească trimisă prin concetățeanul și juratul lor, Nicolae, și că tot prin el își exprima unele dorințe („Iohanes Stephanus woyewoda Dei gracia dominus heresque terre Moldavie. Famosis dominis, iudici et iuratis civitatis Brassoviensis, vicinis et amicis
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
decima septima mensis decembris anno Domini millesimo quadringentesimo octuagesimo septimo”). Așadar, data întemeierii localității poate fi considerată ca fiind înainte de 1487, anul când Ștefan cel Mare a scris din Huși acea epistolă către brașoveni. Dacă ținem seama că o reședință domnească nu se poate întemeia într-un loc oarecare, ci într-o zonă intens locuită, destul de puternică economic și, eventual, la intersecția unor drumuri comerciale, într-un punct strategic, din care domnul să aibă perspectivă și anumite facilități de comunicare, atunci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cea referitoare la boierul Husul, se poate conchide că istoricii nu au găsit încă o explicație finală. Din perspectiva documentelor menționate, este încă greu să se identifice originea termenului ce denumește orașul actual. Totodată, nu este întâmplător faptul că reședințele domnești de la Huși și Vaslui au fost înființate la câțiva ani după cucerirea cetăților Chilia și Cetatea Albă de către turci (1484). Potrivit părerii lui Melchisedec, după desființarea târgului Sărata (1489), situat pe moșia boierului moldovean Husul, o parte din locuitorii târgului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
apoi în gios piste zăpodia și piste drum(ul) ce mearge de la Vasluiu la Huși” (subl. ns.). Deci, la sfârșitul secolului al XV-lea, orașul Huși devenise deja suficient de important sub aspect demografic și economic, dar și ca reședință domnească, pentru a constitui reper geografico-istoric, pe care domnia conta când emitea documentul. Însă, documentul nu oferă alte informații cu privire la mărimea orașului la acea vreme. Aproximativ în același timp, amintirea personajului numit Husul mai trăia în memoria contemporanilor: fiica sa, Mărina
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și cu nepoata ei Mărina, fata Husului”. Actele citate confirmă că persoana cunoscută sub numele Hus, în forma articulată Husul, avea o moșie Sărata. Deci, se vinde o bucată de pământ din moșia „de pe Sărata”, care începea din hotarul târgului domnesc Huși, așezat pe Drăslăvăț. Însă moșia pe care era satul de atunci nu a aparținut lui Hus și nici Mărinei, fata lui, această moșie fiind așezată pe Sărata, din „hotarul târgului în jos”, până dincolo de vărsarea „de gura Săratei” și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
acelei bucăți de pământ să fie din hotarul târgului nostru Huși în jos, iară despre alte părți se fie după vechiul hotar, precum au apucat din veac”. Prin urmare, satul de mai înainte, târgul Huși amintit în 1502, era proprietate domnească, așezată la nord de moșia Husului; deci, se învecina „din veac” cu acea moșie care se întindea la vale, de-a lungul Săratei. Este știut faptul că târgurile erau proprietăți domnești și că posedau întinse teritorii în jurul lor, domnii dăruindu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai înainte, târgul Huși amintit în 1502, era proprietate domnească, așezată la nord de moșia Husului; deci, se învecina „din veac” cu acea moșie care se întindea la vale, de-a lungul Săratei. Este știut faptul că târgurile erau proprietăți domnești și că posedau întinse teritorii în jurul lor, domnii dăruindu-le moșii și sate. Un an mai târziu, într-un uric din 13 septembrie 1503, se menționa un loc lângă Sărata, mai jos de gura pârâului Căpățâroasa, aflat în jos de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]