4,224 matches
-
ceva pentru tine, scumpa mea! Îmi întinde o hârtie. Ce părere ai? Despăturesc hârtia și mă holbez la ea ca la mașini străine. E schița unei case. A unei case cu patru dormitoare, în Oxshott, ca să fiu mai exactă. — E drăguță, nu? Mama strălucește de încântare. Și ce frumos sunt desenate toate detaliile! Sper că n-aveți de gând să vă mutați! — Nu e pentru noi, prostuțo! Și ați fi chiar aici, la o aruncătură de băț de noi! Uite, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și mai cum? Nu cred că știu nici un Robin. În afară de Robin Anderson care lucra la Investment Monthly, dar nu pot spune că l-am cunoscut prea bine... — Din păcate, nu am înțeles numele de familie, zice mami. Dar pare foarte drăguță. Zice că sună de la New York... Robyn? Brusc, nu mă mai pot mișca. Împietresc de groază, pe treptele verandei. Robyn e la telefon... aici? Nu se poate. Robyn nu aparține acestei lumi, ea aparține lumii New Yorkului. E ca atunci când oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un val de ușurare, zăresc firma de la Peter Jones. — OK, zic și o apuc de braț. Hai. În clipa în care intrăm vijelios la Peter Jones, caut din priviri o vânzătoare. Și, slavă Cerului, uite că apare una, o femeie drăguță între două vârste, cu ruj roșu și ochelari cu ramă aurie, cu lănțișor. — Prietena mea are nevoie de o ambulanță, spun cu respirația întretăiată. Cred că e bun și un taxi, spune Suze. Mi s-a rupt apa. Așa că trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu ești chiar atât de rea cât a crezut el. Și o s-o luăm iar de la capăt. — E complet aberant. Cum îndrăznești să... — Elinor, tu-ți dorești foarte mult nunta asta. Știu asta foarte bine. Nu trebuie decât să fii drăguță cu propriul tău fiu și, în schimbul acestui lucru, poți avea nunta la care ai visat. Ce Dumnezeu, îți cer chiar așa de mult? Se lasă tăcerea. Ochii lui Elinor se îngustează tot mai mult, atât cât le permite ultima intervenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sufletul fiecărei persoane supraponderale e o persoană slabă care dorește să iasă la lumină? Ei, bine... cu cât mă gândesc mai mult la tine, cu atât mai tare cred că poate - cine știe - și înăuntrul tău există o persoană extrem de drăguță. Însă, atâta timp cât te porți odios cu oamenii și le spui că pantofii lor arată groaznic, nimeni n-o să poată niciodată afla asta. Așa. Acum o să mă omoare probabil. Mai bine să ies. Străduindu-mă să nu pară că o iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vrea niște cafea? — Vă înțelegeți bine cu părinții lui Luke, deci! spun, urmând-o pe mami la bucătărie. — A, sunt foarte de treabă, zice ea fericită. Extrem de plăcuți. Deja ne-au invitat pe la ei, pe la Devon. Sunt niște oameni normali, drăguți, cu capul pe umeri. Nu ca... femeia aia. — Nu. Sunt foarte diferiți de Elinor. — Nu știu, ea nu mi s-a părut deloc interesată de nuntă, spune mami, și glasul îi trădează iritarea. Îți vine să crezi că nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Rebeca - 31 ani. Bunătate Întrupată și Împerecheată cu o frumusețe blândă și fermecătoare. E simplă În port ca și În vorbe și poate tocmai prin aceasta cucerește. Parcă ar fi o fecioară din Vechiul Testament. Rose - 23 ani. O fată mândră, drăguță, elegantă. Frida - 20 ani. O ovreicuță nostimă care se Îmbracă simplu și cu mult gust” <endnote id="(734, p. 1207)"/>. Tot din sefarzi se compunea și ampla comunitate evreiască din Salonic (peste o jumătate din total), stabilită aici la sfârșitul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ediție Îngrijită și note de G. Mihăilă, Editura Didactică și Pedagogică, București, vol. II, 1984. 10. Alexandru Rosetti, Colindele religioase la români, București, 1920. 11. Dionisie din Furna, Carte de pictură, studiu introductiv de Victor Ieronim Stoichiță, cuvânt Înainte de Vasile Drăguț, Editura Meridiane, București, 1979, p. 176. 12. Wl. Podlacha și Gr. Nandriș, Umanismul picturii murale post- bizantine, Editura Meridiane, București, 1985, vol. I, pp. 258 ș.u., și vol. II, pp. 134 ș.u. 13. Tache Papahagi, Grai, folklor, etnografie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru a merge acolo. Dar de ce s-ar duce la Samvet ? Se duce probabil să viziteze o familie evreiască de acolo - dar câte familii evreiești sunt În Samvet ? Numai două - Bernstein și Steinberg. Bernstein e o familie groaznică ; un tânăr drăguț ca el trebuie să meargă la familia Steinberg. Dar de ce se duce ? Familia Steinberg are numai fete și probabil este soțul uneia dintre ele. Și dacă este, cu care dintre fete este căsătorit ? Se spune că Sara s-a căsătorit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să meargă la familia Steinberg. Dar de ce se duce ? Familia Steinberg are numai fete și probabil este soțul uneia dintre ele. Și dacă este, cu care dintre fete este căsătorit ? Se spune că Sara s-a căsătorit cu un avocat drăguț din Budapesta și Esther cu un om de afaceri din Jitomir, așa că trebuie să fie soțul Sarei. Asta Înseamnă că numele lui este Alexander Cohen, dacă nu greșesc. Dar dacă vine de la Budapesta, cu antisemitismul de acolo, trebuie să-și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar fi în vreun fel băgată pe gît, semnificațiile ei s-ar restrînge la dimensiunile unui strigăt de autocompătimire masculină sau poate ale unui rechizitoriu feminist împotriva primitivismului și a distructivității bărbaților. Dar prostituata (jucată superb de Roxana Iancu) e drăguță și vioaie, băieții nu sînt mai nasoi decît alți băieți, semnele de înrăire și de uzură sînt discrete și tristețea, atunci cînd vine, vine ca un postgust de asta-i tot ? care pare însuși postgustul experienței umane. Conducîndu-l acasă pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e, printre altele, un film despre barierele de clasă dintre umanitate și șobolanitate, deci e important că șobolanii arată a șobolani și că, în unele momente (atunci cînd roiesc cu zecile printr-un pod sau printr-o bucătărie), nu sînt drăguți, ci înfiorători. Eroul însuși e exact atît de drăguț cît trebuie : suficient de drăguț ca să-l determine pe spectatorul cu slăbiciune pentru animăluțe să și completeze pe loc cererea de adopție, dar nu atît de drăguț încît să-l determine
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu e neapărat un copil defavorizat. Are o mamă și un tată, deși aceștia s-au despărțit. Merge la școală, deși tot ce i se întîmplă acolo pare să ajungă la el ca printr-un vis. Iese cu o fată drăguță, deși atunci cînd e cu ea o privește ca de la mare distanță. După cum se confesează el caietului, simte că mai există ceva dincolo de viața normală, dincolo de divorțuri, profesori și prietene. Avangustul acelei transcendențe pe lîngă care perspectiva dezvirginării își pierde
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
îi stătea foarte bine, scoțând mai mult în evidență fizicul lui deosebit. Fiind în centrul atenției, se învârtea pe lângă fete de rang mai înalt, chiar cu o pregătire mai temeinică decât a lui. Chiar se împrietenise cu o asistentă medicală drăguță care lucra împreună cu doctorul Babeș, la spitalul provizoriu din Pungești. în una din zilele de început de săptămână, Maria care acum devenise cap de familie în locul lui Costache, țintuit la pat de paralizia ce-l lovise, înșira în minte ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îndrăznit s-o deranjez și-i fac niște ploconeli anume exagerate de parcă ar fi fost vreo alteță regală. Nu știu dacă a înțeles purtarea mea intenționat ironică. După câțiva ani, când a căzut din scaun, era cea mai atentă și drăguță colegă, dar... o scosesem din rândul colegilor adevărați. Mi se clarifică situația. Mi se dă o catedră la Școala din Munteni și la Școala Pedagogică, mult prea departe de locuința ce avem acum în sudul orașului. Găsisem o cameră mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
râdem și să plângem alături de Caragiale, omul care scria scrisori prietenilor lui și de personajele marelui dramaturg. Aseară la 11.00 (noaptea) vorbind singură prin cameră și pe balcon, am primit vestea cea mare de la sonorizatorul care a fost foarte drăguț și m-a ajutat teribil în Festival. Apoi mi-a dat telefon domnul Andrieș. Așa că am adormit liniștită după ce i-am anunțat pe mama și pe tata, cu mâinile spre cer: „Să vă bucurați și mândriți pentru mine”. Dimineața a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să mai apucăm să spunem ceva, doamna s-a mutat de pe scaunul din față pe bancheta din spate, fiindu- ne deschise portierele mașinii astfel încât nemaiavând altceva decât să ne suim în ea. Și astfel am ajuns să cunoaștem niște oameni drăguți, bucuroși că vorbesc românește și cu care am comunicat liber, cu plăcere și voie bună. Fixând punctul - în sus față de mare - am început să bâjbâim pe străzile în sens unic ale Barcelonei. Domnul Taler Laurian (căci așa-l cheamă, iar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cer limpede și totul în bătaia unui vânt răcoritor și sub semnul unei liniști tulburate doar de poveștile noastre sau de clinchetul declanșatorului aparatului de fotografiat. Imaginea Barcelonei îmi va rămâne veșnic întipărită datorită acestei ascensiuni și datorită acestor oameni drăguți care au îmbogățit ziua de ieri prin prezența lor. După ce am coborât din turn, ne-am așezat la o masă din piațetă și am fost invitați de domniile lor să servim câte o bere și niște sandwichuri comandate unui ospătar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Trimestrial mai primeam câte un premiu de 400 lei și mă descurcam destul de bine din punct de vedere financiar. Profesional nu mai spun! Aveam 6 grupe de seminar, la anul I, majoritatea studenților fiind fete. Le ochisem pe cele mai drăguțe încă de la primele ore și mă "desfășuram" în fața auditoriului asemenea unui cocoș de munte. Am fost mereu în relații amicale cu studenții, îi mai ajutam cu câte o pilă la examene, cu motivarea absențelor sau obținerea de burse. După câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tovarășului prim", respectiv a prim-secretarului Regiunii de partid Moldova, copila fiindu-mi caracterizată drept o persoană "voluntara și plină de viață". Când am intrat la grupa respectivă, am făcut prezența, dorind s-o "vizualizez" pe împricinată. Era o fată drăguță, cu o privire inteligentă, plasată în fundul sălii între doi colegi, cu care se întreținea dezinvolt. Le-am atras atenția că seminarul începuse, rugându-i să păstreze liniște și să fie atenți la discuții. Vorbele mele au fost "vânare de vânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de cameră în tramvaiul ce ne purta de la Grozăvești spre centru, am început să ne exersam cunoștințele de germană având ca subiect o jună persoană de sex slab, ce luase loc pe un scaun de lângă noi. Era o duduie "curățică", drăguță, cu o fustă mini, brunetă, "ochi alunecoși, inimă zburdalnică". Mangafalele de noi am început s-o forfecăm din cap până în picioare, mai ceva ca la "lecția de anatomie a doctorului Tulp" a maestrului Rembrandt, plus diverse considerații privind vârsta, starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ai Europei, urma să fugim de iarnă în însorita Americă de Sud! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA. Personalul de bord era amabil, stewardesele minione, drăguțe, deosebite de "luptătoarele de sumo" de la TAROM, majoritatea în acele vremuri "nu frumoase, dar bătrâne"! Eram atenți la personal și la restul pasagerilor, încercând să surprindem gesturi, cuvinte, felul de a se îmbrăca... Era primul nostru contact cu lumea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
35 de ani, mărunțel, 1,50 m și 50 kg, deci categoria "pană". Mare fumător și "degustător" de tării, căsătorit cu o blondă "nefericită" (a dat divorț la întoarcerea în țară și bine a făcut), având un copil, o fetiță drăguță. Ca "pile" avea un frate redactor la "Scânteia", ceea ce nu era de neglijat! Cam asta era "fișa" omului. Nu mi-a plăcut niciodată să zgândăr în viața altora, după cum nu mi-a plăcut ca alții să-și bage nasul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe țărmul Adriaticei. Obiectul de la Încheietura mâinii mele, care arată ca un inel de șervet fantezi, confecționat dintr-un fel de celuloid semitransparent, verde deschis cu roz, este o podoabă dintr-un pom de Crăciun, pe care Onia, o verișoară drăguță, de aceeași vârstă cu mine, mi-a dat-o la St. Petersburg, cu câteva luni În urmă. Am păstrat-o, din motive sentimentale, până ce s-au format Înăuntru niște dungi Închise la culoare, care am hotărât În vis că sunt
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ivit spontan acolo, printre acei copaci ce stăteau de pază, cu plinătatea tăcută a unei manifestări mitologice. A omorât cu palma o muscă de cal pe care o așteptase să coboare și a plecat după două alte fete, mai puțin drăguțe, care o strigau. Le-am văzut imediat, dintr-un punct de observație de deasupra râului, traversând podul, țăcănind cu tocurile Înalte, În pas vioi, toate trei cu mâinile vârâte În buzunarele hainelor bleumarin și, dând din când În când din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]