4,261 matches
-
său, ducele Wilhelm al II-lea, s-a implicat însă într-o îndârjită dispută cu fratele vitreg al împăratului, Venceslau I de Luxemburg, duce de Brabant, pe care l-a înfrânt în bătălia de la Baesweiler din 1371. În continuare, istoria ducatului de Jülich s-a intersectat îndeaproape de cea a vecinilor săi: ducatele de Cleves și de Berg, precum și Ducatul Geldern și Comitatul de Mark: ducele Wilhelm al II-lea se căsătorise cu Maria, fiica ducelui Reginald al II-lea de
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
îndârjită dispută cu fratele vitreg al împăratului, Venceslau I de Luxemburg, duce de Brabant, pe care l-a înfrânt în bătălia de la Baesweiler din 1371. În continuare, istoria ducatului de Jülich s-a intersectat îndeaproape de cea a vecinilor săi: ducatele de Cleves și de Berg, precum și Ducatul Geldern și Comitatul de Mark: ducele Wilhelm al II-lea se căsătorise cu Maria, fiica ducelui Reginald al II-lea de Geldern și ea însăși devenită ducesă de Geldern după moartea fratelui ei
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
Venceslau I de Luxemburg, duce de Brabant, pe care l-a înfrânt în bătălia de la Baesweiler din 1371. În continuare, istoria ducatului de Jülich s-a intersectat îndeaproape de cea a vecinilor săi: ducatele de Cleves și de Berg, precum și Ducatul Geldern și Comitatul de Mark: ducele Wilhelm al II-lea se căsătorise cu Maria, fiica ducelui Reginald al II-lea de Geldern și ea însăși devenită ducesă de Geldern după moartea fratelui ei vitreg, ducele Reginald al III-lea în
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
a moștenit Jülich și Berg în urma căsătoriei cu Maria de Geldern, fiica ultimului duce, Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg. Ea a moștenit moșiile tatălui ei: Jülich și Berg, precum și comitatul de Ravensberg. Din 1521, Jülich-Berg și Cleves au format Ducatul de Jülich-Cleves-Berg, prin uniunea personală de sub ducele Ioan al III-lea. Când ultimul duce de Jülich-Cleves-Berg a murit în 1609 fără a avea moștenitori direcți, a izbucnit Războiul de succesiune pentru Jülich. Acesta s-a încheiat la 1614, prin tratatul
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
de sub ducele Ioan al III-lea. Când ultimul duce de Jülich-Cleves-Berg a murit în 1609 fără a avea moștenitori direcți, a izbucnit Războiul de succesiune pentru Jülich. Acesta s-a încheiat la 1614, prin tratatul de la Xanten, care a divizat ducatele între Palatinat-Neuburg și Margrafiatul Brandenburg. Jülich și Berg au revenit contelui palatin Wolfgang Wilhelm de Neuburg, iar după ce ultimul duce de Palatinat-Neuburg (de asemenea palatin elector din 1685), Carol al III-lea Filip a murit fără urmași în 1742, contele
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
Palatinat-Neuburg (de asemenea palatin elector din 1685), Carol al III-lea Filip a murit fără urmași în 1742, contele Carol Teodor de Palatinat-Sulzbach (după 1777 și elector de Bavaria) a moștenit Jülich și Berg. În 1794 Franța revoluționară a ocupat ducatul de Jülich ("Duché de Juliers"), care a devenit parte a departamentului francez Roer. Pacea de la Lunéville din 1801 a stabilit în mod oficial apartenența Jülich la Franța. În 1815, ca urmare a înfrângerii lui Napoleon I, ducatul a devenit parte
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
revoluționară a ocupat ducatul de Jülich ("Duché de Juliers"), care a devenit parte a departamentului francez Roer. Pacea de la Lunéville din 1801 a stabilit în mod oficial apartenența Jülich la Franța. În 1815, ca urmare a înfrângerii lui Napoleon I, ducatul a devenit parte a Regatului Prusiei (provincia Jülich-Cleves-Berg), cu excepția orașelor Sittard și Tegelen, care au devenit parte a Regatului Olandei. - "1393-1423 în uniune cu Geldern, din 1423 cu Berg, din 1437 cu Ravensberg" - - "de la 1521, parte în Ducatul de Jülich-Cleves-Berg
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
Napoleon I, ducatul a devenit parte a Regatului Prusiei (provincia Jülich-Cleves-Berg), cu excepția orașelor Sittard și Tegelen, care au devenit parte a Regatului Olandei. - "1393-1423 în uniune cu Geldern, din 1423 cu Berg, din 1437 cu Ravensberg" - - "de la 1521, parte în Ducatul de Jülich-Cleves-Berg" - - "în uniune cu Berg și Palatinat-Neuburg, după 1690 și cu Palatinatul Elector, iar din 1777 și cu Bavaria- Unele orașe și municipalități aflate pe teritoriul ducatului de Jülich: - JülichDürenMünstereifelEuskirchenNideggenBergheimKasterGrevenbroichMönchengladbachDahlenDülkenLinnichRanderathBrüggenSüchtelnAldenhovenHeimbachMonschau WassenbergHeinsbergGangeltGeilenkirchenWaldfeuchtSittardSüsterenSinzigRemagen.
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
din 1423 cu Berg, din 1437 cu Ravensberg" - - "de la 1521, parte în Ducatul de Jülich-Cleves-Berg" - - "în uniune cu Berg și Palatinat-Neuburg, după 1690 și cu Palatinatul Elector, iar din 1777 și cu Bavaria- Unele orașe și municipalități aflate pe teritoriul ducatului de Jülich: - JülichDürenMünstereifelEuskirchenNideggenBergheimKasterGrevenbroichMönchengladbachDahlenDülkenLinnichRanderathBrüggenSüchtelnAldenhovenHeimbachMonschau WassenbergHeinsbergGangeltGeilenkirchenWaldfeuchtSittardSüsterenSinzigRemagen.
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
Berg a fost un stat medieval - inițial comitat, ulterior ducat - din regiunea Renania din Germania. Capitala sa era la Düsseldorf. Ea a existat ca o entitate politică distinctă de la începutul secolului al XII-lea până în secolul al XIX-lea. a apărut în 1101 ca linie colaterală a dinastiei Ezzonizilor, care
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
Düsseldorf. Cel mai puternic dintre conducătorii timpurii din BergBerg, Engelbert al II-lea a murit asasinat în 7 noiembrie 1225. Contele Adolf al VIII-lea de Berg a participat alături de tabăra învingătoare în bătălia de la Worringen desfășurată în 1288 împotriva ducatului de Geldern. Puterea statului de Berg a continuat să crească în secolul al XIV-lea. Comitatul de Jülich s-a unit cu comitatul de Berg în 1348, iar în 1380 împăratul Venceslau i-a promovat pe conții de Berg la
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
a continuat să crească în secolul al XIV-lea. Comitatul de Jülich s-a unit cu comitatul de Berg în 1348, iar în 1380 împăratul Venceslau i-a promovat pe conții de Berg la rangul de duci, dâdn astfel naștere ducatului de Jülich-Cleves-Berg. În 1509, ducele Ioan al III-lea de Cleves a încheiat o căsătorie strategică cu Maria de Geldern, fiică a contelui Wilhelm al IV-lea de Jülich-Berg, care a devenit moștenitoare a posesiunilor tatălui ei: Jülich, Berg și
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
sau un tutore). Odată ce tatăl ei a murit în 1521, ducii de Jülich-Berg s-au stins, iar moșia a trecut astfel sub guvernarea lui Ioan al III-lea, ducele de Cleves. Alături de teritoriile personale ale acestuia, Comitatul de Mark și ducatul de Cleves ("Kleve"), s-a constituit o uniune personală. Ca rezultat al acestei uniuni, ducii de Jülich-Cleves-Berg controlau o mare parte din actualul land Renania de Nord-Westfalia, cu excepția statelor clericale ale arhiepiscopilor de Köln și episcopilor de Münster. Cu toate
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
și de Berg, iar în 1803 Berg a fost despărțit de celelalte teritorii bavareze și a trecut sub controlul ramurii tinere a familiei Wittelsbach. În 1806, în cadrul reorganizării teritoriilor germane ocazionată de sfârșitul Sfântului Imperiu Roman, Berg a devenit mare ducat, sub conducerea cumnatului lui Napoleon I, Joachim Murat. Blazonul lui Murat combina leul roșu de Berg cu simbolurile ducatului de Cleves. În 1809, la un an după promovarea lui Murat din poziția de mare duce de Berg la cea de
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
ramurii tinere a familiei Wittelsbach. În 1806, în cadrul reorganizării teritoriilor germane ocazionată de sfârșitul Sfântului Imperiu Roman, Berg a devenit mare ducat, sub conducerea cumnatului lui Napoleon I, Joachim Murat. Blazonul lui Murat combina leul roșu de Berg cu simbolurile ducatului de Cleves. În 1809, la un an după promovarea lui Murat din poziția de mare duce de Berg la cea de rege al Neapolelui, nepotul lui Napoleon, principele Napoleon Louis Bonaparte (1804-1831, fiul mai mare al fratelui lui Napoleon, Louis
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
rege al Neapolelui, nepotul lui Napoleon, principele Napoleon Louis Bonaparte (1804-1831, fiul mai mare al fratelui lui Napoleon, Louis Bonaparte, rege al Olandei) a devenit mare duce de Berg; birocrații francezi au administrat teritoriul în numele minorului. Scurta existență a marelui ducat s-a încheiat odată cu înfrâmngerea lui Napoleon din 1813 și cu prevederile tratatelor de pace care au urmat. În 1815, după Congresul de la Viena, Berg a devenit parte a Regatului Prusiei: provincia Jülich-Cleves-Berg. În 1822, provincia a fost atașată Marelui
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
s-a încheiat odată cu înfrâmngerea lui Napoleon din 1813 și cu prevederile tratatelor de pace care au urmat. În 1815, după Congresul de la Viena, Berg a devenit parte a Regatului Prusiei: provincia Jülich-Cleves-Berg. În 1822, provincia a fost atașată Marelui Ducat al Rinului Inferior. - "în uniune cu Ravensberg" - - "în uniune cu Ravensberg (cu excepția perioadei 1404-1437), iar după 1423 în uniune cu Ducatul de Jülich" - - "din 1521 o parte a Ducatului de Jülich-Cleves-Berg"- - "în uniune cu Jülich și Neuburg, de la 1690 și
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
Congresul de la Viena, Berg a devenit parte a Regatului Prusiei: provincia Jülich-Cleves-Berg. În 1822, provincia a fost atașată Marelui Ducat al Rinului Inferior. - "în uniune cu Ravensberg" - - "în uniune cu Ravensberg (cu excepția perioadei 1404-1437), iar după 1423 în uniune cu Ducatul de Jülich" - - "din 1521 o parte a Ducatului de Jülich-Cleves-Berg"- - "în uniune cu Jülich și Neuburg, de la 1690 și cu Palatinatul Elector, iar de la 1777 și cu Bavaria-
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
Regatului Prusiei: provincia Jülich-Cleves-Berg. În 1822, provincia a fost atașată Marelui Ducat al Rinului Inferior. - "în uniune cu Ravensberg" - - "în uniune cu Ravensberg (cu excepția perioadei 1404-1437), iar după 1423 în uniune cu Ducatul de Jülich" - - "din 1521 o parte a Ducatului de Jülich-Cleves-Berg"- - "în uniune cu Jülich și Neuburg, de la 1690 și cu Palatinatul Elector, iar de la 1777 și cu Bavaria-
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
din 1183 și conte palatin de Renania din 1214. Ludovic a fost fiul ducelui Otto al III-lea de Bavaria cu Agnes de Loon. El a fost căsătorit cu Ludmila, fiică a ducelui Frederic de Boemia. Ludovic a extins teritoriul ducatului de Bavaria și a întemeiat mai multe orașe. Printre orașele fondate de el se numără Landshut în 1204, Straubing în 1218 și Landau an der Isar în 1224. El a acordat sprijin împăratului Otto al IV-lea din dinastia Welfilor
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
a acordat sieși din nou titlul de rege al Siciliei în 1217. Mama lui Henric a rămas ca regentă în Sicilia, de această dată în numele lui Frederic, până în 1220. În Germania, Frederic al II-lea i-a încredințat lui Henric Ducatul de Suabia. După încheierea ramurii de Zähringen în 1219, Henric a obținut și titlul de "rector de Burgundia", deși acest titlu a dispărut din nou după ce Henric va fi ales ca rege. În 20/26 aprilie 1220, principii germani adunași
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
avut loc niciodată. După moartea lui Engelbert din 1225, ducele Ludovic I de Bavaria a preluat misiunea de supraveghere a lui Henric. Tânărul rege se afla cel mai mult sub grija "ministerialis" imperiali. Ei activau de asemenea ca administratori asupra ducatului de Suabia. Între timp, legătura de logodnă dintre Henric și prințesa boemă a fost anulat. În Nürnberg, la 29 noiembrie 1225, prin ordinul tatălui său, Henric s-a căsătorit cu o femeie cu șapte ani mai mare decât el, Margareta
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
de al doilea și singurul fiu al lui Henric care i-a supraviețuit, a fost deposedat de succesiune odată cu tatăl său, după rebeliunea din 1235. Cu toate acestea, în testamentul său, bunicul său Frederic al II-lea i-a încredințat Ducatul de Austria și Marca de Stiria, însă el nu a putut niciodată să preia stăpânirea asupra acestor posesiuni și a murit puțini ani mai târziu (cca. 1251/1252), necăsătorit și fără urmași. În cadrul conducătorilor Regatului Germaniei, Henric este numerotat doar
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
reprezintă o serie de evenimente politice care au culminat cu votarea în unanimitate de către Congresul General al Bucovinei, pe data de 15/28 noiembrie 1918, a unirii fostului Ducat al Bucovinei cu Regatul României. Bucovina aparținea Imperiului Habsburgic (austriecilor) din 1774 ("„de facto”"; iar "„de jure”" în urma convenției dintre turci și austrieci din 26 aprilie/7 mai 1775), când acesta o obținuse prin intermediul mitelor ambasadorului său la Istanbul, Franz
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
o obținuse prin intermediul mitelor ambasadorului său la Istanbul, Franz Maria Thugut, de la Imperiul Otoman. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar "„împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor”", ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]