5,695 matches
-
tămăduia (doar) unul; acum se tămăduiesc toți, sau, desigur, un singur popor, cel creștin; căci există la unii și o apă mincinoasă (...) Așadar, și acea scăldătoare a fost o preînchipuire, ca să crezi că în această apă (a botezului) coboară puterea dumnezeiască”<footnote Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, IV, 20-23, traducere, introducere și note de Preot Prof. Dr. Ene Braniște, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 53, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
păcatele personale (pe care pruncii nu le au), ci, referindu-ne la efectele pozitive ale acestei Sfinte Taine, subliniem faptul că Botezul sfințește pe cel botezat, este un scut față de păcat, îi oferă sprijin și ajutor haric pentru a împlini dumnezeieștile porunci și a trăi o viață sfântă, căci, de la Botez, întreaga Sfântă Treime se sălășluiește în ființa neofitului. Deci Botezul nu are numai un caracter curățitor (al păcatului originar și al celor personale) și preventiv față de păcat, ci și unul
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
spre a ne scăpa de rătăcirea diavolului; iar acestor idoli nu jertfesc. Fă ceea ce voiești; căci e cu neputință ca eu să jertfesc aparițiilor înșelătoare ale demonilor. Iar cei ce jertfesc acestora sunt asemenea lor. Căci precum adevărații închinători - după dumnezeiasca Evanghelie a Domnului - care adoră pe Dumnezeu în duh și adevăr (In. 4, 23), se aseamănă în slavă cu Dumnezeu și sunt nemuritori împreună cu El, primind viața cea veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se închină acestora (zeilor) se
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a pierdut mădularul lui, dar harul n-a îngăduit ca trupul să piardă, o dată cu limba, și vocea. De aceea, ucenicii se bucurau de acum înainte de o învățătură mai duhovnicească; nu auzeau ca mai înainte o voce omenească, ci o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca o
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de închipuit la care au fost supuși, creștinii au fost în mod deosebit ușurați de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
din oraș și văzând pe Hristos că-i iese în cale la poartă și că intră în oraș, L-a întrebat: «Doamne, unde mergi?» A răspuns Hristos: «Vin să Mă răstignesc a doua oară». Petru a înțeles că în răspunsul dumnezeiesc se cuprinde crucea sa. Căci nu putea fi răstignit iarăși Hristos Care, primind moartea, Se despărțise de pătimirea trupului. «Ce a murit, a murit păcatului odată pentru totdeauna, iar ce trăiește, trăiește lui Dumnezeu» (Rom. 6, 10). A înțeles, așadar
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
slujirea obedientă la curțile altuia. Această voită orbire am găsit-o în citatul din scrisoarea chitaristului Chelu: "În fiecare zi să vădești părintelui tău duhovnicesc tot gândul tău, și ceea ce-ți va spune el să primești ca din gură dumnezeiască, cu toată încredințarea, și să nu le spui acestea altcuiva, zicînd: întrebînd pe părintele asta, mi-a spus asta și asta; și să descoși cu acela dacă a spus bine sau dacă n-a spus bine, întrebîndu-te: ce trebuie să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-o manieră aproape romantică, necesitatea întîlnirii cu autoritatea gurului, spiritul negației care-l domină i-a refuzat din capul locului condiția unui discipolat pacient. De aceea, tot ce a primit de la Noica, Andrei nu a primit "ca din gură dumnezeiască"; și de aceea a primit mai puțin. Însă Andrei avea deja în el ceea ce eu urma să primesc din altă parte sau ceea ce trebuia să mă resemnez că nu voi avea niciodată. Către seară, Noica a urcat la noi, la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu ierburi, usturoi și ardei roșu iute? Dar ficatul de gâscă cu trufe albe? Iar dacă băcanii urmau să intre sub regimul "devenirii întru ființă", prin cine ar mai fi ajuns până la noi secretul vechi de 1000 de ani al dumnezeiescului Brie de Méaux care își revarsă faldurile galben-mirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odihnește acum la doi pași de mine, pe un raft în cămară? Făcea băcanul rău cuiva? Dimpotrivă. Și câtă culoare dădea el vieții! Protestam, protestam cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Horîa cel viu, o combinație vestimentară, o ieșire în lume, o vorbă rostită într-o împrejurare sau alta. De altfel sosirea mea în București a stat sub semnul lui Bernea. Acasă mă aștepta albumul lui despre Roma, făcut împreună cu Baconsky ― dumnezeiesc de frumos, cotropit de darul lui de a sesiza minunea neaparentă, cărarea nebătută a splendorii (numai de el deschisă), de forța lui de a spulbera clișeul. Așa cum făcea în toate, dezgropând frumusețea ascunsă, proaspătă și uitată: a muzicii, a caselor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuprins: Dimineața zilei de astăzi a adus întregului popor sârbesc o solie fericită. Înălțimei Sale Principelui și Domnului nostru Milan Obrenovici IV i s-au născut un fiu și nouă sârbilor, poporului său, un moștean {EminescuOpIX 179} al tronului. Pronia dumnezeiască au voit ca tunurile să vestească nașterea moștenitorului în aceiași vreme în care tunurile părintelui său răsună în toate părțile granițelor noastre, spre dobândirea renașterei scumpei noastre patrii și liberarea poporului sârbesc. În acest fericit eveniment, pe care Dumnezeu ni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
românesc. Dar aceste cauze nu sunt totdeauna decât efectele altor cauze și mai generale, efectele presiunii sociale asupra claselor de jos, a lipsei de cruțare, a barbariei cu care plebs scribax tratează la noi poporul. Ea a subminat orice autoritate dumnezeiască și omenească, a sleit în douăzeci de ani toate izvoarele de puteri ale țării, a deschis porțile tuturor vagabonzilor din cîteși patru unghiurile lumii, pentru ca să aibă în aceștia avizi aliați pentru esploatarea țăranului. Apoi prin sute de mii de coli
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o adevărată teamă de viitorul acestei țări nu sânt pe atâta oamenii generației actuale pe cât tinerii noștri, cari vor stăpâni în viitor soartea nației lor. Lucrarea continuă a instituțiilor prea liberale au consistat la spiritele tinere în dărâmarea oricării autorități dumnezeiești și omenești, într-o încredere oarbă în propria persoană neînsemnată, în nerespectarea oricărui superior. Ușurința cu care tinerii la noi discută oameni și lucruri, espresiile de cari se servesc, suficiența și lipsa de naivitate e un semn că avem a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lacrimilor mi s-a îngroșat ca smântâna, pentru că tu m-ai cântărit cu o parșivă de socoteală cerească, și prin cea de-a doua gaură a ta m-ai zvârlit în lume. Când o să trebuiască în sfârșit mămicuța mea cea dumnezeiască să muște din pâmântul viermănos? Și când o să aibă în sfârșit voie micul Herrmann să se pișe zi de zi pe groapa iubitei sale mămicuțe? Pășește șchiopătând spre maică-sa) Și mai înainte ca bătrâna și putrezită măicuță să se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mea, pielicicile voastre sunt blănuri domnești, ultima piele. Veți muri aici la mine, s-o știți... DOAMNA WURM: Toți oamenii trebuie să moară de-a dreptul, așa e planul Domnului. DOAMNA GROLLFEUER: Dar astăzi m-am decis la un act dumnezeiesc, doamnă Wurm. Nu ai încă nici o durere în trupșorul dumitale ridicol? DOAMNA WURM: Am avut întotdeauna griji dureroase apropo de Herrmann al meu, dar durerile de afară nu se simt așa... de ce? DESIRÉE: Mie de fapt mi s-a făcut
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
numele meu de familie sună tâmpit, de asta mai bine nu-l spun, pentru că îl am de la bărbatul meu care s-a accidentat mortal. Era fotograf, și de fapt m-a fotografiat tot timpul. EA: Îi auzi iubire, ce tâmpiți dumnezeiești. EL: Sunt oameni pur și simplu, comoara mea, nu trebuie să le disprețuiești așa de vădit primitivitatea. HERTA: Pe mine mă lasă rece așa ceva. Pe mine mă cheamă Herta, eu am fost uitată de numele de familie. Numele meu de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
omul gata pornit se găsește automat în propria bătaie din nou. Doamne, Doamne, oamenii. Peste tot numai oi netunse, înspicate cu negativ de la sinele păcatului care moralizează... Și în cele din urmă eu, câinele, lătrând supus, al turmei de imagini dumnezeiești. Eu, camera ochiului dumnezeiesc, care se apleacă cu multă iubire pe niște fragmente disparate ale cărnii omenești, care ține segmentele de suflet ale oilor cele ciuruite. Am devenit de neînsemnat de când Dumnezeu mi-a băgat pe gât Duhul Sfânt... Când
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
găsește automat în propria bătaie din nou. Doamne, Doamne, oamenii. Peste tot numai oi netunse, înspicate cu negativ de la sinele păcatului care moralizează... Și în cele din urmă eu, câinele, lătrând supus, al turmei de imagini dumnezeiești. Eu, camera ochiului dumnezeiesc, care se apleacă cu multă iubire pe niște fragmente disparate ale cărnii omenești, care ține segmentele de suflet ale oilor cele ciuruite. Am devenit de neînsemnat de când Dumnezeu mi-a băgat pe gât Duhul Sfânt... Când am fost sfințit ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
rupe-n paișpe de simțirea asta dezliberată. Eu mi-aș vârâ-o toată în fundul bisericii populare și i-aș scuipa sosul morții din măruntaiele mele. Bine-i merge butoiașului din corp care și-o încălzește. Imaginea strălucitoare a cârpelor de peste curul dumnezeiesc care sughite atunci când îl țin, și i-o vâr. Restul se rezolvă cu ochii. Principalul e ca să-i meargă ochiului bine. MAMA LUI MARIEDL: Oricum acum totul e mortal de indiferent. În sfârșit am găsit în capul meu o imagine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
privighetori îmi încântă auzul ... Mi-ești atât de dragă și atât de aproape ! Sunt, oare, un câștigător dacă am răsădit tot sufletul și toate gândurile mele posibile în locul celui al tău pe care-l port mereu ca pe o grădină dumnezeiască de flori și miresme ? Mereu încerc sa-ți spun că ți-am dat absolut tot sufletul meu, toată simțirea mea dulce pentru o ființă și cred că le port cu toată grija pe ambele care se zvârcolesc la lumina soarelui
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
al Academiei de Științe din Rusia au descoperit efectul telegoniei. Iată ce spun ei: Din punct de vedere genetic, omul, animalele și plantele sunt holografice. Ele nu sunt localizabile cuantic, adică sunt asimilabile informației, deoarece conțin texte, și anume texte dumnezeiești. La Început a fost Cuvântul, dar Cuvântul nu a fost numai la Început, El există și acum În noi, purtăm În noi gândurile și cuvintele Tatălui Ceresc. Ce este telegonia? Simplist vorbind, dacă o zebră și o iapă se Împerechează
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Odată cu fiecare separare a celulei, ADN-ul se dublează, de aceea fiecare celulă poartă În sine date despre construcția Întregului organism, Întregul «scenariu» În miniatură. Astfel, dintr-o celulă a plantei crește planta În Întregime. Prin ADN se realizează planul dumnezeiesc al codificării informației genetice. Tot ce este viu primește un «program clar» al activității, pentru o anumită perioadă. Deoarece mâna unui Sculptor conduce toate procesele fiziologice, ADN-ul folosit de Acesta este universal. Prin urmare, toate ființele biologice sunt Înrudite
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Puteri (s.a.)"28. Triumfalismul pedagogic a surclasat adevărul istoric, manualele ignorând faptul că evenimentul avusese loc, în realitate, după cei patru ani enunțați, când Ungaria nu mai făcea parte din alianța Puterilor Centrale. Povestirea era presărată cu accente mistice ("dreptatea dumnezeiască se făcuse"), voit atemporale, înfierând "vrăjmașul de veacuri" și anticipând înlăturarea "pentru totdeauna a primejdiei bolșevismului"29. Războiul din 1941 părea astfel o necesară revenire a românilor la un destin istoric exemplar, un nou prilej de reeditare a faptelor glorioase
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ci de veșnicia ei”. Mucenicii sunt pătrunși de o acalmie și o pace sufletească în fața morții fizice, întrucât, nefiind robiți de lucrurile acestei lumi efemere, o părăseau fără îngrijorare, frământare sau neliniște, prioritare în sufletul lor fiind cele netrecătoare, esențiale, dumnezeiești care le aduc bucuria întâlnirii și a unirii cu Dumnezeu. Sfinții mucenici nu prețuiau atât viața aceasta, cât pe cea viitoare, doreau întâlnirea cu Dumnezeul-Iubire ai Cărui ucenici erau. Precum înșiși mărturiseau, orice patrie le era patria lor și orice
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
spre a ne scăpa de rătăcirea diavolului; iar acestor idoli nu jertfesc. Fă ceea ce voiești; căci e cu neputință ca eu să jertfesc aparițiilor înșelătoare ale demonilor. Iar cei ce jertfesc acestora sunt asemenea lor. Căci precum adevărații închinători - după dumnezeiasca Evanghelie a Domnului - care adoră pe Dumnezeu în duh și adevăr (In. 4, 23), se aseamănă în slavă cu Dumnezeu și sunt nemuritori împreună cu El, primind viața cea veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se închină acestora (zeilor) se
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]