4,125 matches
-
energie - banda de valență, care este puternic populată cu electroni de energie scăzută și banda de conducție, care este slab populată cu electroni de energie crescută. Cele două benzi energetice sunt separate printr-un spațiu liber de energie în care electronii nu pot ocupa nicio stare disponibilă permisă. Diodele laser cu semiconductoare convenționale generează lumină prin emisia unui singur foton, emisie ce are loc atunci când un electron de energie ridicată din banda de conducție se recombină cu un gol din banda
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
Cele două benzi energetice sunt separate printr-un spațiu liber de energie în care electronii nu pot ocupa nicio stare disponibilă permisă. Diodele laser cu semiconductoare convenționale generează lumină prin emisia unui singur foton, emisie ce are loc atunci când un electron de energie ridicată din banda de conducție se recombină cu un gol din banda de valență. Drept urmare, energia fotonului și lungimea de undă a emisiei diodelor laser este determinată de spațiul interbandă specific materialului folosit. Cu toate acestea, un laser
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
sa optică activă. În schimb, cuprinde o serie periodică de straturi subțiri din diferite materiale, formând astfel o superstructură. Superstructura introduce un potențial electric reglabil pe întreaga lungime a dispozitivului, ceea ce înseamnă că există de asemenea o probabilitate diferită ca electronii să ocupe diferite poziții pe lungimea dispozitivului. Acest lucru este cunoscut ca fiind o limitare cuantică multiplă unidimensională și conduce la divizarea benzii de energii permise în mai mult subbenzi electronice discrete. Prin proiectarea adecvată a grosimilor stratului, este posibilă
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
de energie în sistem este determinată în primul rând de grosimile stratului și nu de material, este posibilă reglarea într-o gamă largă a lungimii de undă a emisiei laserelor cuantice în cascadă în același material. În diodele laser semiconductoare, electronii și golurile sunt anihilați după ce se recombină de-a lungul spațiului dintre cele două benzi și nu mai pot juca niciun rol viitor în generarea de fotoni. Totuși, într-un laser cuantic în cascadă unipolar, de îndată ce un electron a fost
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
laser semiconductoare, electronii și golurile sunt anihilați după ce se recombină de-a lungul spațiului dintre cele două benzi și nu mai pot juca niciun rol viitor în generarea de fotoni. Totuși, într-un laser cuantic în cascadă unipolar, de îndată ce un electron a fost supus unei tranziții intersubbandă și a emis un foton într-o perioadă a superstructurii, se poate deplasa (tunela) către următoarea perioadă a structurii, acolo unde un alt foton poate fi emis. Acest proces, în care un singur electron
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
electron a fost supus unei tranziții intersubbandă și a emis un foton într-o perioadă a superstructurii, se poate deplasa (tunela) către următoarea perioadă a structurii, acolo unde un alt foton poate fi emis. Acest proces, în care un singur electron cauzează emisia mai multor fotoni pe măsură ce traversează structura unui QCL (Quantum Cascade Laser - Laser Cuantic în Cascadă), dă naștere la denumirea de “în cascadă” din numele tipului de laser și face posibilă o eficiență cuantică mult mai mare decât unitatea
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
niveluri. Presupunând că formarea funcțiilor de undă este un proces rapid comparativ cu împrăștierea între stări, se pot aplica soluțiile independente de timp ale ecuației Schrödinger, iar sistemul poate fi modelat folosind ecuațiile specifice. Fiecare subbandă conține un număr de electroni formula 1 (unde formula 2 reprezintă index-ul subbenzii) ce se împrăștie între niveluri, având un timp de viață de formula 3 (reciproca ratei medii de împrăștiere subbandă formula 4), unde formula 2 ți formula 6 sunt indicii subbenzii inițiale, respectiv finale. Presupunând că nu mai
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
respectiv finale. Presupunând că nu mai există și alte subbenzi populate, ecuațiile specifice pentru laserele de nivel trei sunt date de: În starea de echilibru, derivatele de timp sunt egale cu zero, iar formula 10. Ca urmare, ccuația specifică generală pentru electronii din subbanda "i" a unui sistem de nivel "N" va fi: Plecând de la premisa că procesele de absorbție pot fi ignorate (de exemplu, formula 12, valabilă la temperaturi scăzute), ecuația specifică de mijloc dă următorul rezultat: Prin urmare, în cazul în
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
sistem sunt furnizate de dopaj. Dacă dopantul are o ionizare neglijabilă, atunci formula 18 este aproximativ egală cu densitatea de dopaj. Ratele de împrăștiere sunt adaptate în funcție de proiectarea adecvată a grosimilor stratului din superstructură, ceea ce determină funcțiile de undă (aferente unui electron) ale subbenzilor. Rata de împrăștiere dintre două subbenzi depinde în mare masură de suprapunerea funcțiilor de undă și de spațiul energetic dintre subbenzi. Figura din stânga paginii prezintă funcțiile de undă dintr-o regiune activă cu 3 niveluri cuantice. Pentru a
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
undă de până la 2.5 μm. Laserele cuantice în cascadă pot permite totodată funcționarea laserului și în materiale considerate în mod tradițional a avea proprietăți optice slabe. Materialele cu spațiu de bandă indirect, de exemplu siliciul, au energii minime ale electronilor și ale golurilor la diferite impulsuri. Pentru tranziții optice interbandă, purtătoarele schimbă impulsul printr-un proces de împrăștiere lent, intermediar, reducând drastic intensitatea emisiei optice. Pe de altă parte, tranzițiile optice intersubbandă sunt independente de impulsul relativ al benzilor de
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
radio scot în evidență o puternică creștere a continuității emisiunilor cu o lungime de undă de 21 cm, după principalele impacturi, care a atins 120% din emisiunea normală provenind de pe planetă. Aceasta este datorită radiației sincrotron provocate de injecția de electroni relativiști - electroni cu viteze apropiate de viteza luminii - în magnetosfera lui Jupiter în urma impacturilor. În jur de o oră după coliziunea « fragmentului K » pe Jupiter, observatorii au înregistrat emisiuni aurorale în proximitatea zonei de impact cât și la antipodul sitului
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
în evidență o puternică creștere a continuității emisiunilor cu o lungime de undă de 21 cm, după principalele impacturi, care a atins 120% din emisiunea normală provenind de pe planetă. Aceasta este datorită radiației sincrotron provocate de injecția de electroni relativiști - electroni cu viteze apropiate de viteza luminii - în magnetosfera lui Jupiter în urma impacturilor. În jur de o oră după coliziunea « fragmentului K » pe Jupiter, observatorii au înregistrat emisiuni aurorale în proximitatea zonei de impact cât și la antipodul sitului de impact
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
observarea spectrului hidrogenului și diferitele sale „serii” vor duce la dezvoltarea mecanicii cuantice și la modelul lui Bohr al atomului. Pieter Zeeman a descoperit că liniile se dedubleză sub efectul unui câmp magnetic; este efectul Zeeman legat cu spinul unui electron. Concluziile lui Kirchhof privitoare la spectrul solar - "Soarele este compus dintr-un corp central foarte cald, responsabil de fondul continuu al spectrului, înconjurat de o „atmosferă” ale cărei straturi exterioare mai puțin calde și mai puțin dense sunt responsabile de
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
Hidrogenaza este o enzimă care catalizează reacția de oxidare a hidrogenului molecular (H), după cum se poate observa mai jos: Asimilarea hidrogenului (1) este asociată cu reducerea acceptorilor de electroni cum ar fi oxigenul, azotatul, sulfatul, dioxidul de carbon. În sens invers, reducerea protonilor (2) este asociată cu oxidarea electronilor donatori cum ar fi feredoxinele și servește la eliminarea electronilor în exces din celule (cum ar fi în fermentarea piruvatului
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
oxidare a hidrogenului molecular (H), după cum se poate observa mai jos: Asimilarea hidrogenului (1) este asociată cu reducerea acceptorilor de electroni cum ar fi oxigenul, azotatul, sulfatul, dioxidul de carbon. În sens invers, reducerea protonilor (2) este asociată cu oxidarea electronilor donatori cum ar fi feredoxinele și servește la eliminarea electronilor în exces din celule (cum ar fi în fermentarea piruvatului, CHCOCOO ). Atât compușii cu masă moleculară mică, cât și proteinele precum feredoxinele, citocromii "c" și citocromii "c" pot juca rolurile
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
jos: Asimilarea hidrogenului (1) este asociată cu reducerea acceptorilor de electroni cum ar fi oxigenul, azotatul, sulfatul, dioxidul de carbon. În sens invers, reducerea protonilor (2) este asociată cu oxidarea electronilor donatori cum ar fi feredoxinele și servește la eliminarea electronilor în exces din celule (cum ar fi în fermentarea piruvatului, CHCOCOO ). Atât compușii cu masă moleculară mică, cât și proteinele precum feredoxinele, citocromii "c" și citocromii "c" pot juca rolurile de donatori și acceptori de electroni pentru hidrogenaze. Hidrogenazele se
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
și servește la eliminarea electronilor în exces din celule (cum ar fi în fermentarea piruvatului, CHCOCOO ). Atât compușii cu masă moleculară mică, cât și proteinele precum feredoxinele, citocromii "c" și citocromii "c" pot juca rolurile de donatori și acceptori de electroni pentru hidrogenaze. Hidrogenazele se găsesc într-o mare varietate de bacterii arhaice și bacterii generatoare de metan, reducătoare de sulfat, bacterii fotosintetice, bacterii fermentative și bacterii care fixează azotul. Hidrogenazele permit unor bacterii să folosească hidrogenul gazos ca sursă de
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
fundamentală. Electrodinamica maxwelliană a generat o perspectivă nouă asupra desfășurării fenomenelor fizice în spațiu și în timp; ea a fost un element fundamental pentru Einstein în elaborarea teoriei relativității restrânse (1905). Sursele câmpului electromagnetic sunt sarcinile electrice elementare din materie: electroni încărcați negativ și protoni încărcați pozitiv. În electrodinamica clasică, la scară macroscopică, sarcina electrică apare însă distribuită continuu; distribuția e caracterizată prin densitatea de sarcină formula 1 și densitatea de curent formula 2, funcții de poziție și de timp. Legea conservării sarcinii
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
și colab. pentru a studia formele de echilibru ale clusterilor atomici metalici depuși pe suprafețe plane. În cadrul acestor cercetări multidisciplinare s-a dezvoltat un nou model uni-particulă în pături deformate: oscilatorul armonic hemisferoidal. Marea productivitate a trimerului ionizat (cu doi electroni delocalizați, annalogul unei particule alfa) observată în experimentele de fisiune a clusterilor metalici dublu ionizați a fost explicată. Spre deosebire de fisiunea nucleor grele, în acest caz, nu numai energia de deformare a modelului picătură de lichid, dar și corecțiile de pături
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
particule alfa) observată în experimentele de fisiune a clusterilor metalici dublu ionizați a fost explicată. Spre deosebire de fisiunea nucleor grele, în acest caz, nu numai energia de deformare a modelului picătură de lichid, dar și corecțiile de pături ale celor doi electroni delocalizați ale fragmentului ușor ating simultan un minim. S-a sugerat folosirea acestui tip de fisiune in nanotehnologie. Din 1964 Poenaru a colaborat cu oameni de știință din JINR Dubna, CRN Strasbourg, Institut de Physique Nucléaire d'Orsay, CENBG Bordeaux-Gradignan
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
luna mai 1987 Din З mai 1987 până în iunie 1989 și-a satisfăcut serviciul militar în rândurile Armatei Sovietice în or. Sambir regiunii Lviv. După demobilizare îndealungul a doi ani, din anul 1989 până în anul 1991 a lucrat la uzina «Electron»din Vînohradiv. După doi ani de șomaj temporar, din anul 1993 până în anul 1994, a ocupat postul de expert în produse la intreprinderea pe acțiuni industrial-comercială «Transcarpatia». Din anul 1994 - a ocupat postul de director adjunct a intreprinderii. Aici a
Ivan Bușko () [Corola-website/Science/330187_a_331516]
-
eredității, sub forma de molecule ADN. Detaliază structura lor de dublă spirală construită din blocuri care reprezintă „literele” cu care este scris codul genetic. Într-un grup format din trei atomi de hidrogen legați de un atom de carbon, deslușește electronii carbonului, care nu sunt vizibili individual, ci apar ca un roi în jurul unui nucleu masiv și compact format din 12 nucleoni: șase protoni și șase neutroni, strâns legați laolaltă prin forțele nucleare. Mai departe, când un singur nucleon ajunge să
Powers of Ten () [Corola-website/Science/330427_a_331756]
-
Dresda, Germania; d. 16 noiembrie 1995 Zeist, Olanda), numele la naștere , a fost un fizician american german. A participat la faza inițială a dezvoltării mecanicii cuantice și a aplicațiilor acesteia în fizica atomică și moleculară. Kronig a formulat ipoteza spinului electronului în 1925, cu câteva luni înaintea lui George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, însă nu a publicat-o. A adus contribuții la teoria spectroscopiei de absorbție a razelor X.
Ralph Kronig () [Corola-website/Science/329160_a_330489]
-
, efectuat de fizicienii germani Otto Stern și Walther Gerlach în 1922 în clădirea asociației "Physikalischer Verein" din Frankfurt pe Main, a demonstrat că sistemele microscopice (electroni și atomi) au "proprietăți intrinsece", independente de mișcarea lor orbitală. Aceste proprietăți, care nu pot fi explicate în cadrul fizicii clasice, ilustrează principii fundamentale ale fizicii cuantice. Scopul imediat al experimentului era testarea ipotezei Bohr-Sommerfeld din teoria cuantică veche, conform căreia
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
conform căreia momentul cinetic al unui atom se supune unor reguli de cuantificare în spațiu. Rezultatele i-au condus pe Ralph Kronig, George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, în 1925, la formularea ipotezei privitoare la existența unui moment cinetic intrinsec al electronului, care a primit numele de spin. În versiunea inițială a experimentului se măsura devierea unui fascicul de atomi de argint într-un câmp magnetic neomogen. El a fost repetat de T.E. Phipps și J.B. Taylor, în 1927, utilizând atomi de
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]