5,034 matches
-
scop: să camufleze absența desăvîrșită a interesului pentru această acțiune și să compenseze, prin supralicitări formale și administrative, apatia și suficiența de fond. Această expoziție s-a organizat, de fapt, a contre coeur, cu acea binecunoscută sastiseală pe care o emană toate lucrurile făcute de formă, doar așa, de dragul enumerării. Și ca nu cumva expoziția să fie chiar bulgărescă, de parcă ar fi jenant, sau umilitor de-a dreptul, să te ocupi cu asemenea mărunțișuri cînd aspirațiile tale sînt cu mult mai
Chinurile unei nașteri amînate (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16952_a_18277]
-
fiecăruia și al "timbrului" pe care îl are mersul, în special al mersului feminin, în funcție de vocea interioară. Cităm câteva afirmații cvasiaforistice despre mers: "A ști să calci e o raritate antropologică". Sau: "Marea bizarerie este că farmecul pe care îl emană o femeie nu ține de grația unui trup tânăr, ci de o încordare psihică ce răzbate în ținuta pașilor". Privitul oamenilor care trec pe lângă noi, spune autorul, nu înseamnă trupuri care se deplasează, ci "dispoziții" care se manifestă: Vedem tristeți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6898_a_8223]
-
a reginei și exterioare cu vila, marea, un fel de havuz și zidurile de piatră care alcătuiesc un fel de labirint. Se poate remarca faptul că regizorul a fost atras de amestecul rafinat de Orient și Occident pe care-l emană acest minunat parc al Reginei României, dar și de fascinul decrepit-decadent al clădirilor dintr-un București peste care vremea a trecut nemiloasă, farmec care apare și la regizorii români. Ceea ce deopotrivă îl fascinează pe regizor sunt chestiunile de metafizică, de
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
previzibil: știi ce va spune înainte de a-i deschide cartea, putînd să-i anticipezi eschivele și putînd să-i prezici concluziile. La polul opus, se află istoricul cu imbold eretic: pe acesta îl recunoști după halena recalcitrantă pe care o emană, căci scrie în legea lui și iese din linie, fără să-i mai pese de teama de a-și periclita cariera. Desfide constrîngerile și, împins de un nerv de frondă instinctuală, irită cenzorii care întrețin tabuurile panopticului modern. Cu Lucian
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
de a-și periclita cariera. Desfide constrîngerile și, împins de un nerv de frondă instinctuală, irită cenzorii care întrețin tabuurile panopticului modern. Cu Lucian Boia se întîmplă ceva straniu în ultima vreme: a început să semene cu un spirit reacționar, emanînd un aer singular de erezie interpretativă, și asta după ce ani buni a fost etichetat drept o voce a globalismului în vogă, o voce a cărei menire era să discrediteze ideea etosului național sub pretextul analizei imaginarului colectiv. Acum însă, Lucian
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
unei furci străpungând un măr uscat, norii negri, atmosfera amenințătoare au făcut ca un tablou numit „Natură moartă cu pantof vechi” (1937) să fie interpretat ca o alegorie a războiului civil. Structura de colaj, culorile disonante, lumina care pare să emane din interiorul unor banale obiecte casnice, sunt însă trăsăturile care fac tabloul remarcabil, nu posibilele conotații politice. Pentru Miró, actul creator a reprezentat în primul rând o încercare de evadare într-un univers imaginar, departe de tot ceea ce înseamnă lumea
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
spațiului sînt reformulate: pămîntul și cerul au aceeași densitate, aceeași dinamică a gestului le unifică fizic și simbolic, iar lumina care sparge violent crepusculul colorat al atmosferei este o lumină a substanței, a materiei intrate în combustie, și nicidecum una emanată dintr-o sursă exterioară. Există în această perioadă, poate chiar într-o mai mare măsură decît în cea totemică și în cea decorativ-abstractă, o obsesie a interjecției și un tip de paroxism al trăirii gestualist-cromatice care se înalță pînă la
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
trăiește e groaznică, dar frica de a o pierde e mai teribilă. Departe de melodramă, actrița descoperă accidentele și surprizele vieții pe un traseu căruia îi găsește armonia interioară, pe muchia îngustă dintre ludic și tragic. În cîmpul de forță emanat de ea, Adriana Trandafir, Ionel Mihăilescu și Oana Ștefănescu își construiesc personajele nuanțînd tușele groase ale circului cu plasa de motivații oferite de arta dramatică. Coșmarul copilului fiert în mămăligă se structurează într-o realitate posibilă, e adevărat, incomodă și
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
ceea ce este neobișnuit este că, citindu-i proza și lăsîndu-te în voia ei, simți nevoia după un timp să reiei lectura, dar nu pentru că te-au intrigat lucrurile pe care le-ai aflat și nici pentru că te-a atras atmosfera emanînd din paginile cărții, ci tocmai datorită nevoii de a relua tu însuți ritualul repetitiv al lui Bernhard. Simți nevoia să-i repeți repetițiile - acesta e lucrul cel mai ciudat de care ai parte citind Vechi maeștri. Cu Bernhard, tonusul psihic
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
nimenea: o lege care ar trebui să-i pună la punct pe calai, ajunge să mai victimizeze o dată victimele! Cam asta e logică parlamentarismului atotbiruitor. Mult mai grav mi se pare însă tratamentul rezervat diplomaților. Conform sugestiilor atât de prețioase emanate de Cameră Deputaților, băgătorii de seamă de pe la ambasade nu vor fi deconspirați. Am citit de mai multe ori și nu mi-a venit să cred. Las' că în afara bisnitărelii intense și a mișmașurilor deochiate diplomatii-securisti altceva nu fac. De ce spionaj
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
acolo îți poți spăla păcatele fără să ai nevoie de rugăciuni și mătănii. Cei cinci se află chiar în mijlocul mlaștinii, așa cum le confirmă și starostele satului, într-un limb, un teritoriu al nimănui, peste care domnește o prezență terifiantă care emană din sauna înecată. În mod semnificativ, locuitorii satului sunt în număr de 73, câte victime are Erik pe conștiință, iar comunitatea nu mai are decât un singur copil, nimeni nu mai moare, dar nici nu se naște și nici nu
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
amestecă lașitatea sau dragostea interzisă. Erik poartă ochelarii pe care fratele său i-a adus, iar faptul de a purta ochelari este perceput ca o mutilare. Nu întâmplător, pentru că privirea este una din temele principale ale filmului, acea prezență care emană din Saună îi silește pe cei aflați în preajmă să privească în ochi ceva care e atât de cumplit, de insuportabil, încât privirea nu-l poate duce. Rogosin își scrie testamentul cu propriul sânge, durerea celui care și-a ucis
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
de regulă garduri vii). x x x 5.3. Grajdurile și cotele pentru creșterea animalelor și păsărilor vor fi amplasate la o distanță corespunză- toare de spațiile de cazare și de alimentație, astfel încât turiștii să nu fie deranjați de noxele emanate de acestea. x x x 5.4. Perimetrul cabanei va fi delimitat prin garduri vii sau alte elemente estetice și eficiente x x x 5.5. WC-urile uscate vor avea pereții văruiți cel putin o dată pe trimestru sau ori de câte ori
EUR-Lex () [Corola-website/Law/112108_a_113437]
-
țara vinicius chiar și dimineața cade noaptea./ iar în rest/ mult prea mult/ zgomot de inimi”. Localul devine o țară, excesul e suveran, grijile materiale curente nu contează, animalele iau locul oamenilor, diferențele dintre zi și noapte se suspendă, sentimentele emană o rumoare similară cu cea a petrecăreților: „în țara vinicius nu găsești picioruș de cangur./ vara este iarnă și iarna e tot iarnă./ acolo totul miroase a fum de țigară/ și nenia mari beau peste măsură”. Impresia este a unui
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
scrie acolo pe hartă? - A căzut zacuscă pînă lîngă Odessa și nu se mai vede". La prima vedere, în spiritul propriu satirei, de răsturnare a locurilor comune, Vasluiul (prin extensie, România) este raiul pe pămînt. Ba mai mult, spațiul mioritic emană conotații erotice: "din cauza acelorași 50 de ani de dictatură, ne-am ocupat mai mult cu trupul românului (mai precis al româncei), așa că nu ne-a fost prea greu să realizăm faptul că pășind prin spațiul mioritic, pășim, de fapt, în
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
abstragere și organizare, un artifex realizat prin ambițioase decantări. Lupta sa cu materia rămîne indecisă în fondul său vizionar, compensată fiind de acuratețea scriiturii cristalizate. Prin armonia sa scriptică, prin severitatea ordonării geometrizante a verbului și prin lumina limpidă, casantă emanată de acesta, lirica lui Ilie Constantin se vădește mai apropiată totuși de creația unor Alexandru Philippide sau Ștefan Aug. Doinaș. Stilată și supravegheată în dezolarea sa, pe cît de ireversibilă pe atît de expresiv filtrată, această producție transformă execuția materiei
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
tău corp, / să mi se-mbete de plăcere. // Îmi văd în gînd iubita. Ochii săi, / ca și ai tăi, superbă fiară, / adînci și duri, împrăștie văpăi, // iar sub mănușă,-i simți o gheară, / în timp ce carnea-i smeadă, o simți cum / emană un mortal parfum" (Charles Baudelaire). Cu o fantezie zglobie pe o tramă mitologizantă: Mi-ar trebui un bun penel / Pentru a-l zugrăvi pe el, / Pe mîțu-mi plin de duioșie, / De mlădieri, de farmec, - și e / Vădit că nu am
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
ca un "pastor protestant" și care joacă cu succes rolul de amant latin pe lîngă femeile cărora le oprește adesea documentele ca porte-bonheur. Este aici o vagă și indiscutabil neîmplinită poveste de dragoste la confiniile cu magia pe care o emană acest tînăr, care asemeni regelui Midas, transformă în poezie, în artă tot ce atinge. Lucrările sale de la acuarelă la desen de la fotografie combinată cu pictura prin colaj se află expuse în toată casa și deodată Riosse dobîndește un chip, cel
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
în artă tot ce atinge. Lucrările sale de la acuarelă la desen de la fotografie combinată cu pictura prin colaj se află expuse în toată casa și deodată Riosse dobîndește un chip, cel a unei sensibilități pentru o anume frumusețe nostalgic-romanțioasă, care emană subtil în fața camerei. E greu de spus de unde vine tot acel farmec al desenelor lui, Riosse nu este un pictor propriu-zis, nici măcar un pictor de duminică, așa cum nu este nici un muzician sau un poet propriu-zis deși toate acestea trăiesc deplin
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
semnate de Mihai Șora, o mulțime de observații nu doar percutante (aceasta e de la sine înțeles), dar și, să spun așa, ingenioase sub raport interpretativ. Lipsite de aerul de déjà vu, pe care, în mod inerent, abordările propriu-zis analitice îl emană: „Cartea de iarnă: așadar nu posesiunea, nu apartenența, nu reflexele lingvistice la care ar recurge simțul comun (Cartea iernii). Genitivul îi aparține omului de rând. Că Ion Mureșan nu intră, de facto, în categoriile obișnuite ale mânuitorilor de cuvinte, poeți
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
a Căminului cultural din Teremia Mare. Se organizase o tabără de pictură și poezie, la care Nichita fusese invitat de onoare, își amintește Veronica Balaj de acel moment, când poetul fusese asaltat de cei prezenți, dintre care majoritatea îl tutuiau. „Emana o undă stranie, aproape o vrajă, și mă intriga teribil că-l tutuiau pe acel mesager al poeziei românești, cu privirea albastră”, spune Veronica astăzi, refăcând în subconștient imaginea celui dispărut... În cele din urmă s-au așezat alături, pe
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
că numai proștii au certitudini. Nu aș merge până acolo încât să afirm ceva necuviincios despre autoare, dar, cu mâna pe inimă, despre volumul domniei sale pot spune că este o colecție de prostioare. Da, mi se va reproșa, dar sunt emanate de o vedetă, de un om care are succes, la care se uită milioane de oameni. Nu pentru profunzimea gândirii se uită milioane de oameni duminica la televizor, ci tocmai pentru că ea, acolo, emite, cu șarm, astfel de banalități. Drăguțe
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
burtos-danubiană astfel de valori n-au nici un fel de trecere. La noi, intelectualul de bodegă și demagogul de tribună, care în public te spurcă iar în privat te îmbrățișează "cu muci", cum zice Caragiale, sunt preferați cuiva ai cărui pori emană civilitate, politețe, competență, farmec și dorință de a construi o țară la antipodul balcanismului jegos în care ne zbatem larvar. Tony Judt, celebrul analist politic new-yorkez, directorul lui "Remarque Institute", îmi scria de curând o scrisoare plină de cuvinte de-
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
oricând să asculte argumentele celuilalt și să își (re)negocieze propriile opinii, Ion Pop nu are nimic din teribilismul și gongorismul specialiștilor noștri în avangardă. De la primul "bună ziua" îți dai seama că apelativul "profesor" îi vine mănușă. Totul în el emană cinste, competență și echilibru și nu întâmplător este garantul mai tuturor juriilor literare din ultimii ani. Publicat inițial în anul 1993, volumul A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei a trecut aproape neobservat în vâltoarea primilor ani
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
un strat ruralist, filtrat, distorsionat, însă nu mai puțin persistent. Departe de crezul proclamativ al unor "fii ai satului", Victor Știr își deleagă memoria unei condensări care nu e însă și o refrigerare. Recursul la trecutul personal și impersonal (tradiția) emană o robustețe discretă pe care vîrtejurile expresioniste prin care trece nu izbutesc a o anihila. Posibilul idilism e tescuit, procesat, redus la pură fantasmagorie poetică: "pruncul cu ochii mari / spre / copacul tînăr / rădăcina privește prin / frunze // și numai ce coroana
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]