4,858 matches
-
de-al Doilea Război Mondial. Aceasta fusese oare dorința lui Stalin atunci când a ordonat semnarea pactului Ribbentrop-Molotov? Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich să-și asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadări a Poloniei, petrecută, de altfel, cu o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică voia să câștige timp, să prevină temporar o invazie germană, întrucât Armata Roșie avea prea puțini
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
târziu din Dacia Malvensis. Din acea perioadă datează și numeroasele fragmente de zidărie, ceramică și monede. Cel mai important monument din județ, datând din acea perioadă, este Castrul roman de la Albota care era o tabără militară fortificată construită pe granița estică a Daciei. În epoca medievală, Piteștiul desfășura schimburi economice cu popoare de la sud de Dunăre, în special cu Imperiul Bizantin. Piteștiul a fost reședința temporară a voievozilor Basarab Țepeluș cel Tânăr, Mihnea cel Rău și Vlad cel Tânăr. Orașul s-
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
a României, între Carpații Meridionali și Dunăre, în nord-vestul regiunii informale Muntenia. Orașul se află la confluența râului Argeș cu Râul Doamnei, în punctul de intersecție al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu meridianul de 24°52' longitudine estică. Municipiul Pitești se află la o altitudine de 250 m, la nivelul albiei minore a râului Argeș (sud), și de 356 m, în cartierul Trivale (vest). La nord-vest de terasa Trivale-Papucești se află cota de 373 m, iar la est
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
centru economic în expansiune, sunt de timpuriu instalate și ordinele călugărilor mendicanți. Astfel, în extremitatea sud-estică a localității a fost amplasat conventul dominican, ale cărui începuturi sunt plasate imediat după invazia mongola. Ordinul fraților minoriți au fost instalați în extremitatea estică a orașului, menționați documentar la 1268, biserica conventului fiind deja terminată la 1280. O mănăstire dominicana de maici cu hramul Ad Sanctem Trinitatem a fost amplasată pe fosta stradă Ungureasca. La începutul secolului al XVIII-lea pe locul fostului hospital
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
unor case a caror valoare nu este dată doar de istorie ci mai ales de frumusețea și originalitatea stilistica. În secolul al XVIII-lea burgul intră sub dominația forței militare a habsburgilor și are un rol important în controlarea graniței estice a imperiului austriac. Acum este perioada poștalioanelor ce porneau din Piață Mică a orașului spre Sibiu, Cernăuți, Cracovia sau Viena pe drumuri istovitoare ce puteau dura și 44 de ore. Cu diligenta Bistriței, prin Pasul Bârgăului se deplasa și Jonathan
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
Bistrița. Principala cale de acces este drumul european E58 (DN17) care face legătura între Transilvania și Moldova. Municipiul este amplasat pe un teren plan, la o altitudine de 356 m, pe coordonatele 47°10' latitudine nordică și 24°30' longitudine estică. Bistrița este înconjurată de coline acoperite cu întinse livezi. Localitățile limitrofe sunt: Municipiul Bistrița este situat în subunitatea morfologica Dealurile Bistriței. Suprafață pe care se află este o regiune mai coborâta cunoscută că "Depresiunea Bistriței". Această depresiune este deschisă la
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
interesante și vegetație rară. Spre partea de sud se văd culmile munților Sebeșului, cu Vârful Șurianu (2245) și cu vârful Pătru (2130). Municipiul Alba Iulia este așezat în centrul podișului ardelean, la 46°05' latitudine nordică și 23°34' longitudine estică, 330 m altitudine, într-o zonă de interferență a dealurilor ce coboară din Munții Trascăului cu șesurile din valea cursului mijlociu al Mureșului. În anul 1968, orașul avea 19.000 de locuitori. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Alba
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
Schengen la 21 decembrie 2007. Lituania se află în Europa de Nord. Ea acoperă o zonă de 65,200 km. Țara se află între paralelele de 53° și 57° latitudine nordică, și în mare parte între meridianele de 21° și 27° longitudine estică (o parte din Cordonul litoral al Curlandei se află la vest de 21°). Are circa 99 km de coastă nisipoasă, dintre care circa 38 km sunt direct la Marea Baltică, cea mai scurtă ieșire la mare dintre toate țările de la Marea Baltică
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
țării, „Lettigallia” și „Lethia”, ambele provenind de la denumirea de „latgali”. Termenii au inspirat felul în care este denumită țara în limbile romanice - „Letonia” - și germanice - „Lettland”. Pe la anul 3000 î.e.n., strămoșii protobaltici ai poporului leton s-au stabilit pe coastele estice ale Mării Baltice. Balții au stabilit rute către Roma și Byzantium, vânzând chihlimbar local în schimbul metalelor prețioase. Până la anul 900 e.n., Letonia era locuită de patru triburi baltice distincte: curonii, latgalii, selonii, semigalii (în letonă: "kurši", "latgaļi", "sēļi" și "zemgaļi"), precum și
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Livonian, a format Ducatul Curlandei și Semigaliei. Desi acesta era la acea vreme stat vasal Poloniei, el a păstrat un grad considerabil de autonomie și a trecut printr-o epocă de înflorire în secolul al XVII-lea. Latgalia, cea mai estică regiune a Letoniei, a devenit parte a voievodatului polon Inflanty. În secolul al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană, Suedia și Rusia au luptat pentru hegemonie pe țărmul estic al Mării Baltice. După Războiul Polono-Suedez, Livonia
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
al XVII-lea. Latgalia, cea mai estică regiune a Letoniei, a devenit parte a voievodatului polon Inflanty. În secolul al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană, Suedia și Rusia au luptat pentru hegemonie pe țărmul estic al Mării Baltice. După Războiul Polono-Suedez, Livonia de nord (inclusiv Vidzeme) au intrat sub dominație suedeză. Riga a devenit capitala Livoniei Suedeze și cel mai mare oraș din întreg Imperiul Suedez. Luptele între Suedia și Polonia au continuat sporadic până la Armistițiul
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
și letone i-au învins pe germani în bătălia de la Wenden în iunie 1919, și un atac masiv al unei forțe predominant germane— Armata de Voluntari a Rusiei de Vest—condusă de Pavel Bermondt-Avalov a fost respinsă în noiembrie. Letonia estică a fost curățată de forțele Armatei Roșii de către trupe letone și poloneze la începutul lui 1920 (din perspectivă polonă, bătălia de la Daugavpils făcea parte din Războiul Polono-Sovietic). O adunare constituantă aleasă liber s-a întrunit la 1 mai 1920, și
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
în Europa de Nord, pe malul de est al Mării Baltice, în partea nord-vestică a cratogenului Est-European, între paralelele de 55° și 58° latitudine nordică (cu o zonă mică la nord de paralela de 58°), și între meridianele de 21° și 29° longitudine estică (cu o mică zonă la vest de meridianul de 21°). Letonia are o suprafață totală de 64.559 km, dintre care 62.157 km sunt uscat, 18.159 km teren arabil, 34.964 km² și 2402 km² de ape interioare
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
temperată descrisă în diverse surse fie drept continentală umedă (Köppen "Dfb") fie oceanică/maritimă (Köppen "Cfb"). Regiunile de coastă, mai ales coasta vestică a peninsulei Curlanda, au o climă mai degrabă maritimă, cu veri răcoroase și ierni blânde, în timp ce zonele estice au o climă mai degrabă continentală, cu veri călduroase și ierni geroase. Letonia are patru anotimpuri de durate aproximativ egală. Iarna începe la mijlocul lui decembrie și ține până la jumătatea lui martie. Iernile au temperaturi medii de −6 °C și se
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
ha sau 56% din suprafața totală. Letonia are peste 12.500 de râuri, cu o lungime totală de 38.000 km. Râurile mari sunt Daugava, Lielupe, Gauja, Venta și Salaca, cel mai mare loc de înmulțire a somonului pe malul estic al Mării Baltice. Sunt 2256 de lacuri cu suprafață mai mare de 1 ha, cu a arie totală de 1000 km. Turbăriile acoperă 9,9% din teritoriul Letoniei. Dintre acestea, 42% sunt mlaștini; 49% sunt bălți; și 9% sunt turbării de
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
Mării Baltice, integrarea europeană, implicarea activă în organizațiile internaționale, contribuția la securitatea și structurile de apărare europene și transatlantice, participarea la operațiunile internaționale civile și militare de menținerea păcii, și dezvoltarea cooperării, în special întărirea stabilității și democrației, în țările Parteneriatului Estic al UE. De la începutul anilor 1990, Letonia s-a implicat în acțiuni trilaterale de cooperare la nivelul statelor Baltice împreună cu vecinii săi Estonia și Lituania, și în cooperarea Nordic-Baltică cu țările Nordice. Consiliul Baltic este un forum comun al Adunării
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
de Nicolae Iorga. Municipiul Bacău, reședința județului cu același nume, se află în Nord-Estul țării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluența Siret-Bistrița. Geografic, se află la intersecția meridianului de 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică. Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuș și Săucești, în Nord, cu comuna Letea Veche, în est, la sud cu comunele Luizi-Călugăra, Măgura și Mărgineni. Între aceste limite orașul ocupă
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
prin depozitele de prundișuri, constituind un adevărat rezervor pentru acumularea apelor freatice. Bacăul prezintă un avantaj și prin poziționarea sa în imediata apropiere cu linia de dislocație subcarpatică. Bacăul se află pe terase plane sau ușor înclinate cu o expoziție estică și sud-estică, în talazuri stabilizate, având un drenaj bun și o pânză freatică bogată. Luncile și terasele din apropiere sunt larg folosite pentru cultura de pomi fructiferi, viță de vie și cereale. Dacă în trecut modelarea reliefului se făcea de către
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
și Le Havre, obiectivul final fiind încercuirea Parisului. Operațiunea avea să dureze 42 de zile și să se încheia cu o victorie, înainte ca Rusia să ducă la bun sfârșit mobilizarea trupelor acesteia și să declanșeze un atac pe frontul estic. La 2 august, trupele germane au ocupat Luxemburgul, în timp ce în Franța s-a emis ordinul de mobilizare (solidara cu Rusia care, deja, mobilizase), iar în 3 august, Germania a declarat război Franței. La 4 august, după ce i s-a refuzat
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
eșecul. La rezultat au contribuit decisiv și rușii. Comandamentul rus a intrat cu una dintre armatele sale în Prusia orientala, în timp ce Moltke a fost constrâns să retragă patru divizii din teatrul principal de operațiuni și să le trimită pe frontul estic. Ofensiva rusă a facilitat victoria Antantei de pe Marna. Însă rușii au fost învinși la Tannenberg. Pe buclă de pe Vistula, rușii, germanii și austriecii au lansat treptat manevre de învăluire, fără a obține un avantaj. Chiar și așa, victoria obținută în
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
de front sau spre pozițiile care nu beneficiau de o organizare solidă. Înaltul Comandament german s-a decis să adopte o atitudine defensivă după experiență avută la Yser-Războiul de Poziții îi permitea să mențină frontul cu forțe reduse. Pe frontul estic, organizarea pe poziții defensive nu era continuă în densitate sau în profunzime, nici în echipament. Pozițiile nu erau precum cele occidentale. Problemă străpungerii era ușor soluționată pe frontul estic. Înaltul Comandament francez nu putea să deschisă o breșă largă și
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Poziții îi permitea să mențină frontul cu forțe reduse. Pe frontul estic, organizarea pe poziții defensive nu era continuă în densitate sau în profunzime, nici în echipament. Pozițiile nu erau precum cele occidentale. Problemă străpungerii era ușor soluționată pe frontul estic. Înaltul Comandament francez nu putea să deschisă o breșă largă și adâncă în pozițiile germane. A privit însă spre noi teatre de războaie. În cadrul campaniei din 1915, germanii au plănuit ofensiva majoră contra Rusiei. La sfârșitului anului 1914, Falkenhayn a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
putea să deschisă o breșă largă și adâncă în pozițiile germane. A privit însă spre noi teatre de războaie. În cadrul campaniei din 1915, germanii au plănuit ofensiva majoră contra Rusiei. La sfârșitului anului 1914, Falkenhayn a început expediera către frontul estic cu noi efective disponibilizate de pe frontul vestic. Se confruntă deseori cu comandantul-șef austriac, feldmareșalul Franz Conrad von Hotzendorf care se opunea planurilor germane. Succesele minore ale germanilor în regiunea Lacurilor Mazuriene corespundeau eșecului trupelor austro-ungare în Galiția, orașul Przemysl
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
și Isonzo. Forțele necesare au fost dislocate din rândurile forțelor angajate în Șerbia. Frontul din Galiția a furnizat la rândul sau divizii. Armatele germane nu au avut mijloacele necesare de a elimina inamicul rus, căci Falkenhayn nu a acordat frontului estic întăririle cerute de Hindenburg. În octombrie 1915, cei doi comandanți își reproșau reciproc. Operațiunile pe frontul estic rus au fost suspendate căci Falkenhayn și-a îndreptat efortul asupra Șerbiei, cucerind-o cu sprijinul Bulgariei în șase săptămâni. Trupele franceze, angajate
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
furnizat la rândul sau divizii. Armatele germane nu au avut mijloacele necesare de a elimina inamicul rus, căci Falkenhayn nu a acordat frontului estic întăririle cerute de Hindenburg. În octombrie 1915, cei doi comandanți își reproșau reciproc. Operațiunile pe frontul estic rus au fost suspendate căci Falkenhayn și-a îndreptat efortul asupra Șerbiei, cucerind-o cu sprijinul Bulgariei în șase săptămâni. Trupele franceze, angajate de Joffre, întreprind acțiuni locale și zădarnice-9 mai în Artois, 25 septembrie în Champagne. Trupele italiene au
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]