4,829 matches
-
fără obiect real transcendent, ca revelație a misterului, în ascunderea absolutului. Ca o introspecție mnemoclastică exactă poetul reface în sensul propriei sale gândiri întreaga structură antropologică a imaginarului (Autoportret): "Lucian Blaga e mut ca o lebădă./ În patria sa/ zăpada făpturii ține loc de cuvânt.../ El caută apa din care bea curcubeul", acel curcubeu, legământ între Noe și Dumnezeu, între om și noos, între atma și eu. Procesul mnemoclastic îl regăsim la Goethe, H(lderlin, Jean paul sau Novalis care spunea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
detaliul viu, după o trăsătură, după un gest (...) aspiră la o realitate metafizică; ... Modelul viu trebuie să i se fi părut de multe ori o simplă copie anemică, diluată și inexpresivă a portretului (...). De aici poate nevoia de a îmbrăca făpturile în acea lumină nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". E un ecou, e umbra atașată luminii, uitarea care încorporează amintirea, un stil stihial ca năzuință formativă formulat de Blaga și pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe iubire, metafizica justificându-i prezența lui Dumnezeu și devenind o expresie a puterii Sale. Poetul prezintă ceea ce se manifestă prin intermediul formelor și se adresează prin simboluri, așa cum cititorii inconștient realizează faptic diversele acte inerente vieții cotidiene. Invizibilul comunică existența făpturilor finite prin limbajul autentic al naturii relatat de artist. Alfabetul pe care Coleridge îl descoperă în natură este cel prin care se scrie poesia, o scriere tainică și miraculoasă. Acest limbaj atinge în cugetul poetic ceea ce există matriceal dintotdeauna, limbajul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Pace și între oameni Bună Voire” La mulți ani Sf. Sărbători ale Nașterii, Botezul Domnului și Anul Nou - 1993 , cu Pace, sănătate, bune nădejdi și bogate împliniri. Fam. Pr. Ilie Anisescu 6 Fălticeni, 2.5.’94 „Acum să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos” (Canon). Hristos a Înviat! La mulți ani! Fam. Pr. Ilie Anisescu P.S. E bine de întrebat factorul: cum își face datoria? 369 369 La prezenta, venerabilul părinte a anexat plicul gol, cu aceeași felicitare, restituit emitentului. Adresa
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Internet imagini ale capetelor Însângerate zăcând pe trupuri descăpățânate? Fac astfel pentru că nu există altă formă mai umilitoare de execuție decât prin tăierea capului. Aceste execuții reprezintă un mod de a arăta un dispreț suveran la adresa unei persoane și a făpturii sale fizice. Nu este o Întâmplare că grupările din Irak care au decapitat americani i-au Îmbrăcat la Început pe ostatici În salopete portocalii, identice cu acelea pe care prizonierii Al-Qaeda de la Guantanamo sunt constrânși să le poarte. Au aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de înnoire creștină a vieții femeii românce, soție și mamă, nealterată de modernism și mondenism. „Pentru feciorie și familia creștină” are actualitate. Femeia este partea cea mai frumoasă a creației dumnezeiești. E sensibilitatea vieții și a luminii, concretizată într-o făptură gingașă, fragilă, dar demnă de o atenție specială. Făcea parte din OM, din Adamul creat inițial androginic (principiile rațional și afectiv întrun tot unitar). Dumnezeu îi scoate lui Adam în față partea nobilă, sensibilă a ființei sale, pentru ca rațiunea lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Înțelese că Dumnezeu reedita același proces de ascultare, ca și pentru el, dar la un nivel nou. La nivelul unei existențe perisabile (stricăcioase). O existență spirituală și materială în același timp. Dacă ar fi intuit atunci această condiție a noii făpturi, de a rămâne etern în existență ca spirit și materie (materie spiritualizată), poate ar fi renunțat la alte întrebări. Oare a judecat la nivelul duhului alterat de infatuare că dincolo de actul cunoașterii posibile duhului creat Duhul Divin nu poate avea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a atins mâna sa. Că Domnul este scutitorul plăcuților Lui și întunericul nu-i va birui pe ei... Cântați, o, neamurilor: Mărire Celui Prea Înalt și aduceți-I Lui, prinosul rugăciunilor voastre că Domnul este Dumnezeul mântuirii noastre! Lăudați toate făpturile pe Făcătorul vostru, întru strigare de biruință vestiți-L. Ca să se cutremure și să se deștepte cei adormiți pe care i-a legat Satan pe câmpurile lui. Adăpostiți-vă în umbra milei Lui toate noroadele căci mila Domnului e mângâierea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în conștiință, în lumina scrierilor Sfinților Părinți și hotărârilor canonice ale Bisericii. Ne ridicam cu mintea la înțelesuri de cugetare sfântă și trăiam drumul de sfințenie pe care au mers, sub lumina Harului, „înțelepții lui Dumnezeu, care n-au slujit făpturii, ci numai Făcătorului”. Patericul, carte de căpătâi, ne punea în condiția de a intui cum se pun în practică adevărurile supranaturale, mobilizându-ne puterile pentru câștigarea virtuților. Cine pune alte probleme de viață înaintea luptei de desăvârșire morală, spirituală, creștină
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Roagă-te pentru mine, păcătosul, pentru tot neamul, pentru păcatul groaznic al uciderii dintre noi, al uciderii de prunci, al desfrâului, al recrucificării lui Hristos; ca toți să facem voia Lui, și să nu se bucure diavolul că a înșelat făptura lui Dumnezeu. Viața de chilie Prin Martie, cum a început să se încălzească, am luat hotărârea să ne mutăm câte unul în celulă, ca să facem o experiență duhovnicească; să intensificăm exercițiul rugăciunii isihaste și să avem timp să studiem cât
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-n fructul meu lumina ia chip de giuvaer!... Și, iată, gându-acuma, smarald este în faptă; împodobit de roadă sunt darnic vistier!... Eu, rostul meu, de-acuma, l-am împlinit în viață. Am ridicat spre ceruri, din lut, a mea făptură... Și lupta care-am dat-o e-atâta de măreață că-n fibra mea subțire nu-i nici un strop de zgură și simt în trup lumina Schimbărilor la față. Taborică minune, spre care fiecare își simte, ca și mine, măreața
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii (cei răi), nici stăpânirile (lumești), nici cele de acum, nici cele ce vor veni, nici puterile (autoritatea legală), nici înălțimile, nici adâncul, și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 35-39). * La Gherla, directorul Goiciu era geamăn în răutate cu Crăciun. Pe Domnul Hristos Îl plimbaseră de la Ana la Caiafa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
toate le-ai făcut slobode pe pământ. Noi ne înlănțuim unii pe alții; nici măcar dihăniile și jivinele nu le lăsăm slobode, cum le-ai făcut Tu. Ne am făcut mai mari decât Tine! Ți-am luat dreptul de stăpânire asupra făpturii Tale! Nu știam cum voi explica evadarea cățelandrului; am lăsat lucrurile să se explice prin ele însele. Tata pregătise un lighean cu apă caldă. Mă gândeam că miros a pușcărie, a mucegai. Dar părinții mei erau foarte curioși să știe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Treimii, cu sfințenie de taină. Prin Duhul Sfânt este bogăția cunoștinței de Dumnezeu, a gândirii la cele de sus și a înțelepciunii. Căci întru Dânsul toate dogmele părintești le descoperă Cuvântul. Prin Duhul Sfânt izvorăsc râurile darurilor care adapă toată făptura, spre rodire de viață”. Această cântare de laudă și închinare de la Utrenie, o cânta inima mea în cinstea Duhului Sfânt, Purtătorul de grijă și Mângâietorul nostru al tuturor. „Nu vă voi lăsa singuri, vă voi trimite un Mângâietor; Duhul Adevărului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
partidului lui Maniu și nu corespundea intereselor regelui. Regina Elena a plecat din România în iulie 1931. Astfel că domnia lui Carol a fost instituită anticipat. Despre Madam Lupescu se spunea că este "Madame Pompadour a României". Ea era o făptură maternă care se acomoda cu opiniile lui Carol și îl sfătuia în timpul aberațiilor și al activităților lui financiare. A devenit cu timpul de neînlocuit. Iorga nu a menționat niciodată numele ei, deși făcea aluzii indirecte, stigmatizînd situația de la Palat în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pluteam în al nouălea cer. Tata cunoștea adevărul, dar niciodată nu ne-am fi mărturisit unul celuilalt că o duceam pe mama de nas. Tata era un om liniștit, mare iubitor de cărți și, într-un fel, cea mai blajină făptură pe care am cunoscut-o vreodată. Nu vreau să spun prin asta că era timid, deși presupun că era un timid. Dar avea o certă trăsătură morală de blândețe. Îl văd atât de limpede în fața ochilor, aplecându-se, cu zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fericit și părinți atât de iubitori, nu mă puteam reține să nu râvnesc amarnic la lucruri pe care, atunci când mă uitam la tatăl meu, le disprețuiam. Nu mă puteam împiedica să văd în unchiul Abel și în mătușa Estelle niște făpturi strălucitoare ca niște zei, alături de care propriii mei părinți îmi păreau insignifianți și plicticoși. În lumina acestei comparații, nu puteam să nu văd în ei niște ratați. Dar, în același timp, știam că tatăl meu era un om virtuos, nepreocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aduc aminte pe Hartley cântând în biserică, fața ei frumoasă, luminoasă, inocentă, înălțată către soare, către bucuria care îi aparținea ei, și care trebuia să-i vină. Discutam mult despre religie (discutam mult despre orice subiect) și simțeam că eram făpturi închinate unui anumit scop, și care vor fi ocrotite prin iubire. Ne trăiam inocența și gândeam că nu va fi deloc greu să fim buni. Îmi pot aminti de râsul minunat al lui Hartley, dar nu de faptul că ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
regăsită și care, sunt convins, există foarte rar în lume. Amintirile despre Hartley sunt mai strălucitoare pentru mine decât orice operă de artă, mai vii și mai prețioase decât Shakespeare sau Piero della Francesca. Acolo se află rădăcina adâncă a făpturii mele, care nu cunoaște timpul, nu cunoaște schimbarea; care este și va fi pururi alături de Hartley, în acele locuri minunate unde ne-am aflat cândva. După ce-am scris toate acestea, ce-aș mai putea spune? Aș putea continua, pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încolo. Mult mai târziu, mi s-a părut că, în oarecare măsură, m-am vindecat de trecut. Trecutul se poate vindeca. Îl revăd acum, în depărtare, ca o frescă estompată, dar încă strălucitoare, reprezentându-i pe Adam și Eva, două făpturi inocente învăluite într-un nimb de lumină. Hartley a devenit pentru mine o Beatrice. Pe măsură ce înaintam în viață, toată rația de bunătate ce fusese hărăzită persoanei mele părea să fi rămas acolo unde se găsise ea. Doamne - sau totul n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vorba de o căutare cu totul diferită și involuntară, un fel de căutare ca în vis. Mânat de obsedanta mea amintire, încercam parcă s-o „reîncarnez“ în felul în care se mișca, în care mergea, ca și cum o schemă fizică a făpturii ei m-ar fi însoțit neîncetat. Și astfel, mai ales pe măsură ce durerea ascuțită se domolea, continuam „s-o văd“, să văd fantome ale ei suprapuse diferitelor femei; umerii lui Hartley, părul, mersul, expresia de stranie nedumerire. Și acum continuu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine o agitație plină de anxietate și un dor fizic, dureros, de a mă afla în prezența ei: indubitabilul, aprigul magnetism al iubirii. Acestora li se alătura o bizară iminentă bucurie, ca și cum fusesem prefăcut peste noapte într-un soi de făptură benefică, înzestrată cu putința de a face bine. Puteam produce, puteam acorda binele. Eram prințul în căutarea cenușăresei. Dețineam puterea de a transforma, de a înălța, de a tămădui, de a distribui o nevisată fericire și bucurie. Dumnezeule mare, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
biserică, atât de pasionată și totuși duioasă și divin de stupidă. Așa să arate, oare, momentul în care-ți reîntâlnești marea iubire a vieții, după un număr nesfârșit de ani? Și n-am fost oare din nou, unul pentru celălalt, făpturile inocente și sfioase de odinioară? Discuțiile noastre fuseseră întotdeauna pure, și în conversația bâiguită pe care o avusesem acum, nota aceasta de puritate se făcuse din nou simțită. Poate că voi reuși, într-adevăr, prin ea și prin iubirea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Aceasta nu implica nici un conflict mental și nici o problemă în afară de strădania redactării unei scrisori potrivite și a unei concentrări asupra persoanei lui Lizzie, doar atât cât să pot compune misiva. Cât de total mă simțeam schimbat, până la ultimul atom din făptura mea, o dovedește faptul că „inițiativa“ legată de Lizzie îmi apărea acum drept un capriciu trăsnit, de ale cărui consecințe fusesem, din fericire, salvat prin însuși bunul-simț al lui Lizzie, lucru pentru care o binecuvântam. Fusese de ajuns să țâșnească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mirosea a tigăi arse și a rufe murdare. Dar, în orice caz, așa cum spusese Perry, ușa putea fi închisă și încuiată. După cum am mai arătat, Peregrine Arbellow are cea mai lată față pe care am văzut-o vreodată la o făptură omenească; deși în tinerețe, în zilele lui de „playboy“, acest amănunt nu-l împiedica să fie atrăgător. Are o față lată și rotundă, acum grasă și flască, încadrată (cu ajutorul științei), de niște bucle scurte, dese, castanii. El m-a sfătuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]