3,990 matches
-
Abdomenul este portocaliu sau galben deschis și pătat cu mici puncte negre la masculi, gălbui sau cenușiu, nepătat la femele. Juvenilii sunt colorați dorsal brun închis, aproape negru. În România este o specie montană, întâlnindu-se în munți în zona fagului, este frecventă în pădurile de conifere și destul de răspîndită peste 2000 m, în zona pășunilor alpine. Se întâlnește uneori și pe văile situate la altitudine mai mare, adesea în biotopuri de stâncărie. Este semnalată și în turbării. Preferă pădurile și
Șopârlă de munte () [Corola-website/Science/334006_a_335335]
-
se preciza că ”s-a procedat la exhumarea osemintelor fostului deținut politic I.M. în prezența medicului aparținând Institutului Mina Minovici și a directorului închisorii Sighet; la 1,5 m s-au găsit oseminte complet discarnate cu resturi din lemnul de fag al sicriului”, erau precizate măsurile exacte ale oaselor și ale unor unghiuri semnificative, se arăta care dintre dinți și măsele s-au găsit și care nu, precum și faptul că cubitusul prezenta o urmă de fractură. La sfârșit se prezenta că
Rămășițele pământești ale lui Iuliu Maniu. Cum au încercat comuniștii să le „falsifice” () [Corola-website/Journalistic/102151_a_103443]
-
de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol calcaros, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri foioase, în special sub fagi și stejari. Buretele, care se dezvoltă din (iunie) iulie până în octombrie. Buretele crește de la câmpie la munți. Buretele se decolorează cu fenol roșu-violet înfocat, ca și Russula olivascens. Există mai multe varietăți ale acestei ciuperci. Datorit faptului, ca lamelele pâinișoarei
Pâinișoară () [Corola-website/Science/336105_a_337434]
-
și fără miros), mai departe cu "Collybia dryophyla" sin. "Gymnopus dryophilus" (comestibilă, dar de valoare scăzută), "Collybia peronata" sin. "Gymnopus peronatus" (necomestibilă, foarte iute), "Marasmius alliaceus" sin. "Mycetinis alliaceus", (burete de condimentare excepțional, crește mai mult prin păduri luminoase de fagi, miros puternic de usturoi), "Marasmius lupuletorum" sin. "Marasmius torquescens" (necomestibil, cu miros plăcut dar foarte fibros, crește pe bușteni de fagi, piciorul fiind albastru-negricios) sau "Marasmius wynnei" (necomestibil, pe trunchiuri în putrefacție, cu tonuri mai violete, gust și miros cam
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
necomestibilă, foarte iute), "Marasmius alliaceus" sin. "Mycetinis alliaceus", (burete de condimentare excepțional, crește mai mult prin păduri luminoase de fagi, miros puternic de usturoi), "Marasmius lupuletorum" sin. "Marasmius torquescens" (necomestibil, cu miros plăcut dar foarte fibros, crește pe bușteni de fagi, piciorul fiind albastru-negricios) sau "Marasmius wynnei" (necomestibil, pe trunchiuri în putrefacție, cu tonuri mai violete, gust și miros cam neplăcut de țărână). Buretele de rouă (cunoscut deja de grecii antici) este nu numai o ciupercă delicioasă, ci și foarte curată
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în șiruri sau cercuri mari, preferind locuri umede, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, de la deal la munte, din iunie până la sfârșitul lui octombrie. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei sale "Species Plantarum" ca "Agaricus piperatus
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
sin. "Lactarius pergamenus" (comestibil dar iute, se dezvoltă numai în păduri de foioase, mai mic și subțire, se decolorează după tăiere gălbui), "Lactarius pallidus" (comestibil, nu amar și foarte puțin iute, dar de gust inferior, se dezvoltă mai ales sub fagi, cu cuticulă și carne mai gălbuie), "Lactarius pubescens" (necomestibil, extrem de iute, se dezvoltă în afară de păduri prin iarbă sub mesteceni, cu cuticulă albicioasă până palid rozalie, marginea piciorului fiind neregulat ondulată precum pletoasă cu franjuri, miros de mușcată), "Lactarius trivialis" sin
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
de ciuperci necomestibile, devenită cam rar, din încrengătura Basidiomycota în familia "Boletaceae" și de genul "Boletus". În România, Basarabia și Bucovina de Nord ea poate fi găsită în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase sub fagi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la deal la munte, dar preferat în zonele montane mai călduroase de exemplu ale Munții Carpaților, din (iunie) iulie până septembrie (octombrie). Acest burete a fost descris deseori. Prima menționare a fost acea a
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe terenuri nisipoase, intercalate cu ceva argilă, în regiuni mai călduroase și pe soluri calcaroase, omniprezent în regiunile din România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în păduri foioase mai ales sub fagi și stejari, dar de asemenea în cele de conifere sub pini, brazi și molizi, din august până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
o arie naturală cu o diversitate floristica și faunistica ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 16 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion"; Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum"; Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Comunități de liziera cu ierburi înalte hidrofile de la
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
floristica și faunistica ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 16 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion"; Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum"; Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Comunități de liziera cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 16 de tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion"; Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum"; Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Comunități de liziera cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație forestiera panonica cu "Quercus
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Comunități de liziera cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație forestiera panonica cu "Quercus pubescens"; Păduri balcano-panonice de cer și gorun; Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"); Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"); Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat); Mlaștini alcaline; Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase; Peșteri în care accesul publicului este interzis și Tufărișuri subcontinentale
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
protejate este una diversificata, alcătuită din specii de plante (arbori, arbuști, ierburi, flori) distribuite în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului sau altitudinii unde aceasta vegetează. Arbori și arbuști cu specii de: molid ("Picea Abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), salcie albă ("Salix eleagnos"), rachița ("Salix
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
răspândită în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în grupuri mari, adesea în mase, dezvoltându-se, mereu pe sol mai mult sau mai puțin acru și aproape mereu bine ascunsă sub frunziș, în păduri de foioase (mai ales sub fagi, ori stejari), dar de asemenea în cele de conifere (acolo preferat sub molizi sau brazi), de la câmpie la munte. Câțiva bureți ai genului se pot găsi deja în iulie și august, dar sezonul important al apariției este toamna, din septembrie
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
păduri naturale aluviale sau de foioase, prin plantații de plop și parcuri, deseori chiar pe copaci de stradă în orașe. Apariția bureților est din mai până în octombrie. Mulți cunoscători de ciuperci români fac greșeala, dând acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei "Pleurotus ostreatus" (se dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime). Variația buretelui "Pleurotus citrinopileatus" est galbenă. Buretele se decolorează, ca "Pleurotus ostreatus", cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
și parcuri, deseori chiar pe copaci de stradă în orașe. Apariția bureților est din mai până în octombrie. Mulți cunoscători de ciuperci români fac greșeala, dând acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei "Pleurotus ostreatus" (se dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime). Variația buretelui "Pleurotus citrinopileatus" est galbenă. Buretele se decolorează, ca "Pleurotus ostreatus", cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
minerale ca siliciu, seleniu etc.). Buretele cornet este apreciat pentru valoarea lui alimentară. Toată ciuperca se folosește numai la exemplare foarte tinere, pentru că carnea din picior devine repede fibroasă, celulozică și trebuie îndepărtată. Buretele se poate prepara ca păstrăvul de fag prăjit numai în unt/ulei cu ceapă tânără (sare, piper), consumat cald ori rece pe o felie de pâine sau ca adăugare la un mușchi respectiv antricot de vită, carne de iepure de casă etc. Mai departe se poate pregăti
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
al cărui nume generic este derivat din cuvintele grecești ("= laterală, flancă, coastă" și ("=ureche"), iar epitetul din cuvântul latin ("=scoică, stridie"), este o ciupercă comestibilă, care crește sălbatică sau poate fi și cultivată. Ea este denumită în popor păstrăv de fag, burete negru, păstrag, găinușa-pădurii sau păstrăvul cerului. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând fagi, de asemenea, dar mai rar, și brazii, molizi sau pini, nefiind un dăunător de lemn
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
care crește sălbatică sau poate fi și cultivată. Ea este denumită în popor păstrăv de fag, burete negru, păstrag, găinușa-pădurii sau păstrăvul cerului. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând fagi, de asemenea, dar mai rar, și brazii, molizi sau pini, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Soiul sălbatic se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete cu punct de inserție comun, în păduri naturale de
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" (Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici) din 1871. Păstrăvul de fag a mai căpătat în timpul anilor și alți taxoni, ca de exemplu "Crepidopus ostreatus" prin Samuel Frederick Gray în volumul 1 al operei sale "A natural arrangement of British plants" (1821) sau "Dendrosarcus ostreatus" prin Otto Kuntze în volumul 3 al
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
1881, micologul italian Giacomo Bresadola a descris ciuperca (după Lucien Quélet) în volumul 1 al cărții lui "Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati" sub numele "Pleurotus columbinus". Acest soi însă reprezintă actual o specie proprie. Păstrăvul de fag este nematofag. El este capabil să otrăvească nematode folosind toxine. Hifele fungide penetrează nematodele paralizate sau ucise, care sunt apoi digerate. Speciile europene fructiferă abia la temperaturi scăzute. Andreas Bresinsky (n. 1935), profesor german de botanică, a constatat, că sunt
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
acidul aspartic). Mai departe, buretele este bogat în vitamine din complexul B, ca de exemplu (tiamină (B1), riboflavină (B2), niacină (B3), acid pantotenic (B5) , biotină (B7), iar conținutul în vitaminele A, D, K și parțial C este apreciabil. Păstrăvul de fag este o specie de ciuperci ce se pot cultiva mult mai ușor față de șampinioni, fiind puțin pretențioasă la condițiile de microclimat, cu puține boli și dăunători. Pentru cultivarea buretelui există două posibilități - ori cultivat pe substraturi în saci de polietilenă
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
mult mai ușor față de șampinioni, fiind puțin pretențioasă la condițiile de microclimat, cu puține boli și dăunători. Pentru cultivarea buretelui există două posibilități - ori cultivat pe substraturi în saci de polietilenă ori pe butuci de lemn. Pentru creșterea păstravului de fag se pot utiliza diferite tipuri de substraturi, inclusiv lemn, paie, rumeguș și celuloză (ziare și cartoane uzate sau hârtie igienică) în saci de polietilenă. Cel mai simplu mod este de a-l crește într-un sul de hârtie igienica sterilizat
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
sau hârtie igienică) în saci de polietilenă. Cel mai simplu mod este de a-l crește într-un sul de hârtie igienica sterilizat și umezit. Din punct de vedere economic, cultura acestei specii pe bușteni de lemn (arin, arțar, carpen, fag, frasin, plop, ulm) nu este avantajoasă. Eficiența economică redusă se datorează prețului ridicat al materialului lemnos, a perioadei îndelungate (între 3 si 5 ani) în care se desfășoară cultura și datorită faptului că cultura se dezvoltă în aer liber, fiind
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]