4,787 matches
-
ei, l-am primit cu brațele deschise, fără o prea mare ezitare, deși de felul meu sunt mai degrabă reticent la primele Întâlniri cu o persoană care vine din medii străine, impregnată de reflexe și obiceiuri care nu-mi sunt familiare. Și-apoi, faptul că acel tinerel, care avea o slujbă modestă la un ziar și, practic, nici nu prea avea locuință, mi-a citit și câteva versuri cu un timbru ciudat, nou, aș spune că a contat prea puțin. Deși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
etc. etc. În naivitatea mea, impardonabilă, recunosc, dar... veche! - mă așteptasem să-i regăsesc, Într-un fel, neschimbați! Iar ei, În marea lor majoritate, ei erau aceiași, dar și cumva „alții”, până Într-acolo Încât nu numai față de vechiul și familiarul „Nicolae” reflexele lor „sub-liminale”, dar și unele mai directe erau altele - vezi G. Liiceanu sau N. Manolescu care mi-au dat curând dovezi de indiferență afișată, unul și celălalalt, N.M. de dușmănie directă atacându-mă Într-unul din primele numere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și fixat prin elemente nu ușor discernabile, pentru mine, atunci, semnate Gauguin, despre care am aflat ulterior că este un impresionist sau post-impresionist. Dar nu mai mult! Ca și În cazul descoperirii „pe cont propriu”, Într-o zonă mult mai familiară, literatura, a unui Dostoievski sau Nietzsche, m-am lăsat, „ca o femeie!”, dus de pura instinctivitate! Și... nu am greșit! Precum maeștrii „de hîrtie” de mai sus, care mi-au devenit cu adevărat ghizi, maeștri și „apostoli”, Gauguin - mai ales
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau mai puțin evidente, clare, de pulsiuni psihotice. De altfel, se știe, lumea artelor și a scrisului e populată de creatori care, Într-un moment sau altul al existenței, exprimă indubitabil simptome clinice. De aceea, nouă, creatorilor, ne este oarecum familiară nu atât boala ca atare, psihotică, ci formele ei incipiente și ascunse care au o mie de fețe și expresii și care ne locuiesc pe aproape toți, făcând, se pare, parte integrantă din viața și creația noastră. Și, mai ales
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
i se impun creatorului, În orele de singurătate, voită sau impusă, În care el dă dreptate celor ce-i reproșează originalitatea și „a-tipicitatea” creațiilor sale. Lucru cu atât mai dificil cu cât „aceștia” Îi sunt prieteni, apropiați, intimi sau familiari, care „Îi doresc binele”! Și e adevărat acest lucru, „ei”, prietenii, familia, Îi doresc cu adevărat binele, dar... care bine?!... Desigur, cel „pipăibil”, cel al convențiilor „sănătoase” În care se scaldă cei din jur, cei care „au reușit”, cei care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care i-am uitat, acel fir al Ariadnei care ne poate călăuzi să găsim ieșirea din labirintul peșterii oricărei vieți; iar la ieșire, ca Într-un vis colorat sau un basm, ne va aștepta propria noastră siluetă, străină și familiară totodată. „Cineva” Întâlnit parcă odată, În nu știu ce Împrejurare, cineva - așa, precum e uneori conturul unei femei intangibile, create pentru ființe superioare nouă! - care-ți dă o ciudată strângere de inimă, o căldură bruscă, „fermecătoare”, Îți Înconjoară inima și totul, aproape
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
întrebam cum va reacționa Jayne la una ca asta. Holurile erau atât de aglomerate, încât Jay și cu mine am fost nevoiți să trecem prin bucătărie ca să ajungem în camera de zi ca să puteam bea ceva și tocmai atunci acordurile familiare de chitară de la Life’s Been Good to Me a lui Joe Walsh au erupt propulsându-l pe Bret într-o repriză isterică de chitară. Jay arăta normal amuzat. Dulcea aromă de iarbă începu să-și anunțe prezența în încăpere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nopții, adică). Frustrat, am renunțat la căutări. Iar mesajele continuau să sosească cu o frecvență cu care mă obișnuisem. Însă astăzi le-am luat la rând, până ce am dat de primul. 3 octombrie, 2.40 a.m. Data mi se părea familiară, ca de altfel și ora, dar nu realizam de ce. Iritat de incapacitatea mea de a dezlega misterul, am ieșit de pe AOL și m-am repezit nerăbdător la fișierul Teenage Pussy. Titlul inițial al Păsăricii puștoaicei fusese Sfinte Sisoe! dar cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Rosa și-a ridicat privirea, a oprit aspiratorul, așteptând să spun ceva, dar mi-am dat seama că mobila nu fusese pusă la loc așa cum o știam, iar mahmureala și confuzia mea (fiindcă această cameră mi se părea acum inexorabil familiară) făcea din orice aș fi spus o chestiune superfluă. Într-un sfârșit, Rosa arătă cu mâna spre mochetă. - Cred că de la petrecere e asta, domnule Ellis. Mă uitam la urmele cenușii imprimate în mochetă. - Cum poate o petrecere să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mesajele de e-mail? Ochii mei se rotiră prin cameră în căutarea unor indicii. Am văzut cutiile pline pe jumătate cu haine pe care scria ARMATA SALVĂRII și am înghițit în sec, încercând să-mi înving senzația de panică atât de familiară. Am înțeles că această scenă fusese atât de bine repetată, încât puteam să-i ghicesc dialogul. M-am uitat din nou la Robby și nu m-am putut stăpâni să nu mă gândesc că dincolo de indiferența afișată era dezgust, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mocheta cu cenușă, dar acum era atât de întunecată încât nu se mai distingeau. M-am uitat la tavan și mi-am dat seama că întreaga configurație a casei era exact aceiași. De asta mi se păruse casa atât de familiară. Locuisem aici înainte. Apoi asta a fost întreruptă de o nouă amintire. M-am întors în camera media și am aprins televizorul. 1941 rula pe canalul 64 fără sonor. Văzusem acest film împreună cu tata în decembrie 1979 la Cinerama Dome
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
1941 rula pe canalul 64 fără sonor. Văzusem acest film împreună cu tata în decembrie 1979 la Cinerama Dome în Hollywood. 1941 era anul de naștere al tatălui meu. Și în câteva secunde - exact în momentul acestei revelații - am auzit vocea familiară de la AOL repetându-se în continuu prin computerul meu din birou: - Ați primit un mail, ați primit un mail, ați primit un mail... Intrând în birou am văzut că primeam o listă interminabilă de e-mail-uri de la Bank of America în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prea strălucitor; ca și cum ar fi fost menite să alunge singurătatea. Casa avea o structură modernă cu un etaj, situată într-o zonă care apărea a fi una foarte înstărită. Casele din jurul ei erau identice, iar imaginea părea anonimă și totodată familiară. Camera de filmat părea să fi fost postată peste drum. Ochii mei s-au oprit asupra unui Ferrari argintiu parcat oblic în fața garajului, roțile din față odihnindu-se pe peluza întunecată și ușor în pantă din fața casei. Și mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sau să surprind silueta de pe litoral al unui hotel din Mexic, tata stând pe debarcader cu mâna ridicată, sunetul oceanului scurgându-se prin difuzoarele computerului. Pentru o clipă a apărut umbra clădirii Bank of America pe Ventura Boulevard. Altă apariție familiară: fața lui Clayton. Apoi computerul a început să moară. Înainte ca sunetul să se stingă de tot s-a auzit un vers înfundat și anemic din The Sunny Side of the Street. Apoi computerul a huruit întru tăcere, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
individualist care domină viața conaționalilor săi în restul săptămânii. Dortmundul nu face excepție de la acest gen de divertisment, foarte accesibil și democratic, și chiar dacă nici Richard, nici Felicitas nu mai vizitaseră până acum acest oraș, atmosfera le este pe deplin familiară. La o altă terasă, în oraș, unde dacă nu comnzi ceva, nu poți să stai, privim un capăt de meci (Campionatul European se derulează în paralel cu aventura Literatur Express-ului, iar conexiunea noastră cu marea competiție sportivă nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de trenuri. Și nu doar să le cărăm, dar să le și păzim... În compartiment ne vizitează Dmitry Golinko-Wolfson, un tânăr rus, ochelarist, poet și critic literar, care face parte din stafful de la Sankt-Petersburg. Vorbește engleză și germană (e un familiar al Centrului Goethe din oraș), iar cu noi, basarabenii, are plăcerea să vorbească în rusă. Ce aflu de la el nu e deloc îmbucurător. Comitetul de la Sankt-Petersburg e în relații destul de proaste cu guvernatorul Iakovlev, și acesta a „tăiat” din finanțarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
condamnării la moarte al urâtului tiran, iată cum se nasc procurorii istoriei dintre literații mărunți, aviz viitorilor tirani, aviz celor care disprețuiesc excesiv „inutilitatea și ineficiența” literaturii!...Ă În aceeași seară, după terminarea plenarei, M.R.P., cum i se spunea între familiari, m-a sunat și mi-a cerut sfatul în legătură cu „noul profil al revistei pe care aveam să o facem împreună”. Nu știu de ce, de felul meu optimist, uneori chiar și nerealist de-a dreptul, mânat de utopiile mele, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aici. Nu faceți casa Tatălui Meu casă de negustorie. (Ioan, II, 14-16) Cu moscheile sale cu solul matlasat de covoare pe care te poți ciuci în voie pentru a pălăvrăgi ca într-un salon, islamul a perpetuat și o latură familiară în incinta sacră. Odinioară oamenii ieșeau la picnic pe esplanadă. A mai rămas probabil ceva din ceea ce l-a făcut pe Isus să pună mâna pe bici, pe când parvisul ebraic era în același timp piață, universitate, măcelărie, clinică, atelier, forum
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sacristiei. Erau cele ale părintelui Jaussen, ofițer de informații în Primul Război Mondial, care spiona cu Lawrence deplasările armatelor turcești. Jaussen era un epigrafist cunoscător de arabă, care a explorat deșertul Neguev, peninsula Sinai, locuințele nabateene de la Petra; era un familiar al triburilor de beduini și avea excelente relații de prietenie cu șeicii din regiune. De pistolet nu te puteai servi decât în taberele provizorii instalate în jurul focurilor de bivuac: când erai călare pe cămilă, ocheai mai bine cu puștile cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
seducțiile islamului: simplitatea doctrinală și convertirea fulgerătoare (n-ai de pronunțat decât o frază), poligamia (pentru bărbați), absența monopolului clerical, libera concurență a școlilor, ignorarea noțiunii de păcat originar, confortul consultațiilor juridice, imaginea atrăgătoare despre paradis (hurii sau efebi). Mai familiare ne sunt, în Europa, agrementele creștine: un Dumnezeu căruia îi poți spune "Tu", senzualitatea imaginilor, deschiderea spre feminitate, o mai mică pondere a Scripturilor, care nu sunt diktate divine, ci doar niște cuvinte inspirate, valorizarea individului și facultatea de a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
artă și frumos înșiruite după citatele din Lombroso; excepție face un aforism de Baudelaire. Un alt aforism sună astfel: "Frumosul nu e tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el a consistat, totdeauna, într-o formulă luminoasă învăluind în termeni familiari și profunzi, idei sau imagini foarte variate". Volume de Faguet, de Max Nordau și alții îi fuseseră împrumutate. Pe aproape două pagini figurează o listă de Cărți de cumpărat toate în franceză -, patruzeci și opt de autori reprezentând diferite literaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de saltimbanc. Ceia ce farmecă uimind, ceia ce este într-adevăr frumos, nu e numai noutatea, ci noutatea adevărului. Frumosul nu e tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el a consistat totdeauna, într-o formulă luminoasă învăluind, în termeni familiari și profunzi, idei sau imagini foarte variate. Materialismul prea exclusiv, în artă, poate să fie un semn de neputință; dar un idealism prea vag și prea convențional este mai rău decât o neputință: este o oprire la jumătate de drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
particulară, întrucât oglindește fie stări speciale prezente, fie momente ale trecutului istoric. Scene interesante din viața oamenilor mici și necăjiți, după ce un veac, pictorii se îndeletniciseră cu portretistica clasei dominante. Am văzut și tablouri ale popoarelor musulmane, scene din viața familiară, peisagii de țări calde. Una din săli cuprinde tablouri ale epocii prezente: Stalin și Voroșilov etc. Am văzut portrete ale unor scriitori, ca Tolstoi, Turgheniev, Dostoievschi etc. Tablouri de Veresciaghin, unul cu Plevna. E un mare și instructiv muzeu. Ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-și simbolurile teoretice ale culturii; dar aceste simboluri rămân sterile, "stereotipe" ale tradiției, prejudecăților și patimilor politice. Deveniți cetățeni, tinerii aceștia nu sunt în stare să facă o revizuire a bagajului lor intelectual, așa încât orice propagandă care îmbracă o formă familiară stereotipelor lor e acceptată fără bănuială și fără spirit critic. Tot așa omul mijlociu, semidoctul, care se informează din gazete și e deprins să nu cugete, devine pradă lesnicioasă pentru demagogiile extremiste. Antisemitism, naționalism integral, hitlerismul, kukuxclanul au fost acceptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mihail Andreici Lobacev loc de pescuit, n-am văzut păsărelele obișnuite câmpurilor de la noi. Astăzi după ce am străbătut Țimleanscaia mare vreme de 14-15 ceasuri trecând zăgazul și întrând în tihii-Don, cum s-a revărsat ziua, am fost surprins de peisajul familiar al apelor și al luncilor bogate. Parcă ași fi fost la Siret. Am auzit cucul cântând (întăia oară în aceste ținuturi). Apă maiestoasă și adâncă; din loc în loc pescari cu undiți de fund, prinzând probabil mai mult somotei. Ierburi până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]