6,230 matches
-
municipiului romînesc este atestat în secolele al XV-lea și al XVI-lea sub forma Kraleva. Deducerea oiconimului din numele unor regi (crai) ca Iovan al Bulgarilor, Ioan al Cumanilor etc. sau de la un crai romîn al păstorilor sunt simple fantezii romantice. Nici antroponimele Krajo, Crai (< sl. krali, „rege“) nu pot fi acceptate ca bază a toponimului, întrucît circa o sută de ani forma sub care a fost atestat acesta a fost Kraleva (poate să fi fost slavizată de pisar?). Mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
În această etapă din istoria etimologiei, apropierile fanteziste dintre cuvinte erau numeroase: homo „om“ era explicat prin humus „pământ“, fiindcă se credea că omul ar fi fost creat din „humă“. Cicero și alți oameni luminați ai Antichității au ridiculizat aceste fantezii, așa cum au făcut-o și alții, până la descoperirea legilor fonetice și la apariția gramaticii comparate și istorice. Rabelais, de exemplu, se amuză să explice 20 că numele Gargantua dat unui personaj al său vine din secvența que grand tu as
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
casa, vopsite în diverse culori, ce-ți luau ochii, ca un stol de păsări din Paradis... Ziua întreagă, cercetând lacom și neîndurat, chestiona pe docilul său pacient, care se complăcea acum în acest joc bizar pe care poate îl născocise fantezia sa de poet. Gruber uitase de toate, nu-și mai aducea aminte nici că e profesor de geografie, nici de teoriile lui filologice. Era un alt om, și-a adunat bagajul său polichromic si a plecat cu soția la Lipsca
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
interioare. Cercetările din viitor, crede el, vor fi mult mai întinse decât cele de care se dispunea în acea perioadă și vor arăta "pe o perioadă lungă până unde se întinde, în acest domeniu neexplorat, variabilitatea individuală a analogiilor afective, fantezia creatoare a inconștientului și rolul posibil al altor cazuri abia presupune astăzi" (Flournoy, 1983, p. 255). Théodore Flournoy (1854-1920) a fost un medic și psiholog elvețian, cunoscut în special prin lucrările sale consacrate spiritismului și fenomenelor parapsihologice. Născut într-o
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
o carte rezumativă și explicativă care neindicând sursele, pare a fi o compilație. Persistența magiei împiedică dezvoltarea impetuoasă a științelor, a medicinei. Poate fi citat în acest sens medicul roman Claudius Aelianus (sec. II d.Chr.) care pune accent pe fantezie, ca și înaintașul său grec Alexandru din Cnidos (sec. I d.Chr.). În acest prim secol al erei noastre se observă o înclinație spre sinteze, științelor naturii autorii integrându-le și medicina, farmacologia, filosofia, istoria ș.a. Pedanius Dioscorides se remarcă prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
993 î.Chr. Din nomazi, cu o civilizație precară, israeliții întâlnesc în Canaan, „țara Promisă“, o civilizație superioară. învață agricultura, meseriile, păstrează și păstoritul profitabil pentru viață. Civilizația urbană e mult mai avansată decât cea din sate. Restricțiile religioase blocau fantezia artistică. în temple erau totuși figuri de animale, heruvimi etc. Ca îmbrăcăminte purtau o mantie, cingătoare și un fel de bonetă, în picioare sandale. Bărbații aveau toiag, inel cu pecete și femeile voal, inele verigi în nas, cercei, brățări la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în lumea morală. Personajele acționează din alte motive decât cele care determină acțiunile oamenilor, vorbirea lor nu seamănă nicidecum cu aceea pe care interesul, pasiunea, adevărul situațiilor o inspiră; întreg sistemul tragediei moderne este un sistem de convenție și de fantezie care nu are niciun model în natură." Personajele tragice, regi, prinți, zei sau semizei, nu mai sunt în stare să-l emoționeze pe spectator. "De aceea, strălucirea rangului, departe de a-mi mări interesul pe care îl simt față de personajele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comedie, așa cum apare el în teatrul antic, la Menandru sau la Plaut, apoi în farsa italiană și franceză, și așa cum l-a imortalizat Molière sub trăsăturile îngroșate ale lui Jodelet, Mascarille sau Sganarelle, nu mai este la modă. Personaj de fantezie, care nu-i reflectă prin nimic pe servitorii secolului al XVIII-lea, este perceput ca o figură de convenție desuetă. "Au fost alungați din scenă valeții și subretele; nu mai pot fi văzute șiretlicurile lor ca resort al acțiunii. Lumea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cărei spectacol îl oferă viața. De aceea, când creează Mama vinovată (Le Mère coupable, 1792), dramă care constituie al treilea voleu al trilogiei pe care o consacră familiei Almaviva, Beaumarchais transportă scena la Paris și nu într-o Spanie de fantezie, Sevilla sau castelul Aguas Frescas, unde situează acțiunea celor două comedii anterioare, Bărbierul din Sevilla și Nunta lui Figaro. Trecând de la comedie la dramă, el operează o schimbare semnificativă, modificând cadrul acțiunii în scopul de a le reprezenta spectatorilor parizieni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acțiunea este adesea complicată, protagoniștii puțin credibili, atât prin eroismul comportamentului lor care frizează extravaganța, cât și prin grandilocvența discursului lor. Pretinsul adevăr al romanticilor este o continuă și monstruoasă exagerare a realului, scrie Zola în Naturalismul în teatru, o fantezie care dă în exces. Cu siguranță, dacă tragedia este de o altă falsitate, asta nu înseamnă că ea este falsă mai mult. Între personajele în peplu care se plimbă cu confidenții lor și discută fără încetare despre pasiunile lor, și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autorul, îndrăgostit de adevăr, ar reuși să recreeze cu adevărat atmosfera epocii, să redea viață oamenilor din trecut. Cred că am indicat chiar eu că drama istorică ar câștiga interes numai în ziua în care autorii, renunțând la paiațele de fantezie, își vor da seama că trebuie să reînvie personajele reale, cu temperamentele și ideile lor, cu întreaga perioadă care îi înconjoară." Autorul ar trebui atunci, după părerea lui Zola, să se înhame la o muncă de documentare enormă, la fel de minuțioasă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca totul să pară un provizorat, în mers, făcut în grabă, incoerent, improvizat cu entuziasm! (...) Ordinea este plăcerea rațiunii; dar dezordinea este deliciul imaginației." Suprarealiștii, care afișează convențiile cu o superbă insolență și tratează scena ca pe un spațiu de fantezie, sunt continuatorii lui Jarry. Ei își revendică această moștenire, creând piesele lui Vitrac (1889-1952) la Teatrul Alfred Jarry, nume dat de Artaud acestui teatru pe care l-a fondat în omagiul celui pe care-l consideră drept precursorul său în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se bazează pe credința în realitatea superioară a anumitor forme de asociere neglijate până la el, pe atotputernicia visului, pe jocul dezinteresat al gândirii." Foarte atenți la visele lor, suprarealiștii le notează toate traseele mnesice în poemele lor ca și în fanteziile lor dramatice. De aceea teatrul lor acordă primul loc insolitului. Prologul la Mamelele lui Tiresias (Les Mamelles de Tirésias) de Apollinaire (1880-1918) este un adevărat manifest. Piesa, care datează din 1917, a fost numită de Apollinaire mai întâi "supranaturalistă", apoi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la natura elementului pe care se bazează mecanismul comic. Trăsătura pertinentă care provoacă râsul poate fi de natură formală și este în acest caz responsabilă de așa-numitul comic de limbaj, mai exact, de "comicul pe care îl creează limbajul" (fantezia verbală), dar și de comicul stârnit de alte procedee, cum ar fi gesturile dezarticulate ale mimului, jocurile nonconformiste de scenă, decupajul cinematografic etc. specifice altor sisteme semiotice. În funcție de articularea de natură tematică se disting tradiționalele categorii ale comicului de caracter
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cine votez?", Dandanache reia mecanic povestea cu becherul, Catindatul revine contrapunctic adresându-se lui Iordache cu același: "Știi s-o scoți? Scoate-o!" etc. Se remarcă două aspecte ale denaturării limbajului caragialian, aspecte unificate în cazul unor personaje. Primul vizează fantezia verbală cu atributul inutilității, vizibilă în arhitectura haotică a discursurilor, iar cel de-al doilea se referă la desfrânarea lingvistică în concordanță cu degradarea biologică și psihologică a personajelor. Mai pregnant în Schițe, cel dintâi aspect, asociabil cu acel tip
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noi să n-avem faliții noștri?"34, sunt transcrise peste timp în paralogismele din "caragialismele" Coanei Pipa din Ucigaș fără simbrie: Vom face pași îndărăt și vom fi în avangarda istoriei!", " Ca să schimbi totul nu trebuie să schimbi nimic" etc. Fantezia verbală asociată dereglării psihice și biologice a personajului duce la construcții lingvistice a căror dezaxare reflectă absurdul propagat de personaje ca Dandanache sau Leonida: "Ba încă i-a tras un tighel, de i-a plăcut și lui. Ce-a zis
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Suntem transpuși astfel într-un univers a cărui absurditate se precizează de la început ca formă a bizarului acceptat cu deplină seninătate. Categorica normă conversațională în formula "Fii relevant!", este ignorată dintr-un reflex al deprinderii de a da frâu unei fantezii verbale prin care aglutinarea nestăpânită a detaliilor nu facilitează decodarea mesajului, informația fiind, cu cât mai bogată, cu atât mai puțin pertinentă, încifrându-se de la sine: Domnul: ... deoarece nu plecase încă mătușa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
despre înrudirea celor doi autori în plan artistic. Dar, așa cum precizam la începutul capitolului, dacă la Caragiale, în ciuda grotescului și a caricaturii, realitatea rămâne recognoscibilă, la Eugen Ionescu și la toți scriitorii absurdului, substituirea artei ca mimesis prin arta ca fantezie, face ca, prin parabolă și alegorie, stilizarea personajului sau a situației cu valoare de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii și impresia că realul este invadat de ireal. Așadar, pe când Caragiale are intuiția absurdului, deține acel simț al detectării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tipul "Planul l-am depășit, dar nu l-am îndeplinit"80, "Trecut? N-am trecut. Dacă aveam trecut, n-aveam prezent"81 (Mobilă și durere) se transformă într-un instrument de demascare a regimului politic, întrucât nu face apel la fantezie, ci reflectă cea mai cruntă realitate. În acest sens putem vorbi de apropierea scrierilor lui Teodor Mazilu de satira prin intermediul absurdului practicată de Caragiale, observând în acealași timp și delimitarea acestora de maniera ionesciană de abstractizare și extremă generalizare, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că, dimpotrivă, "din joc, râs, glumă... din exuberanța vieții lui plină de bucurii s-au născut schițele lui Urmuz"13. Pornind de la astfel de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prevede că lectura acestor "trăzneli riscante pe la reviste foarte serioase"118 le poate avea, Demetru Dem. Demetrescu Buzău însuși îi dezvăluie într-o scrisoare chiar această aparent inofensivă intenție: "Totuși, te rog să nu mă judeci, ca om, după conținutul fanteziilor mele bizare și care sunt făcute nu numai pentru a amuza pe cititor, dar mai mult pentru a mă amuza eu pe socoteala lui..." 119. Consecvent acestui principiu de antrenare neavertizată a cititorului într-un joc cu multe capcane, Urmuz
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al reperelor. Esențială pentru înțelegerea rolului pe care comicul îl deține în scrierile lui Urmuz este precizarea pe care o face el însuși într-o scrisoare adresată unei tinere curtate, căreia ține să-i explice, așa cum am observat deja, că fanteziile sale "bizare" au fost făcute "nu numai pentru a amuza pe cititor"124, dar mai mult pentru a se amuza pe seama acestuia. Doza de maliție recunoscută direct, asociată spiritului ludic urmuzian, explică senzația de nedumerire pe care o resimțim citindu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a descrie istoria timpurie a oamenilor; 2: ceva ce mulți oameni cred, dar care nu există, ori este fals".14 Dacă în primul sens mitul este de asemenea asociat legendei, în al doilea el este "declasat" ca eroare, falsitate, pură fantezie elucubrantă. De asemenea, definiția din Nouveau Petit Larousse perpetuează confuzia mitului cu legenda literară ori mitomania psihotică: mitul este o "povestire populară sau literară punând în scenă ființe supraumane și acțiuni imaginare, în care sunt transpuse evenimente istorice, reale sau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vitale în privința propriei sale discipline, dar valabile pentru întreaga arie științifică dedicată cercetării mitului. Astfel, în prima jumătate a secolului al XX-lea istoricii considerau religie doar forma organizată a unui cult, cu calendar și cult aferent, reducând mitul la fantezia literară a poeților, îndepărtată de convingerea intimă a omului grec, această respingere a mitologiei explicându-se printr-o prejudecată antiintelectualistă în materie de religie. Dar frica pioasă a omului în fața "supranaturalului" este un element comun tuturor, și fundamentează un sentiment
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
apoi în anii '80 ai secolului trecut). În această serie sunt ilustrate cu tehnici actuale temele preferate ale lui Campbell, ca puterea individualității, lumea robustă clădită pe eroi individuali, care se desăvârșesc pe sine în primul rând, cu reminiscențe ale fanteziilor western ori ale luptelor din Cel de-al Doilea Război mondial, comparabile ca efect și acoperire cu ciclurile arthuriene în Anglia victoriană ori cu Eroii wagnerieni în Germania wilhelmiană. Alături de cealaltă mare serie de filme, Star Trek, se poate spune
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]