3,956 matches
-
în topos al literaturii scrise la noi în primele decenii ale secolului XX, a fost însușită spontan de Goga încă de la cele dintîi poezii. „De ce m-ați dus de lîngă voi, De ce m-ați dus de-acasă? Să fi rămas fecior de plug, Să fi rămas la coasă” (Bătrîni). Programul poetic cuprins în Bătrîni cunoaște o iradiere nesfîrșită în opera autorului; primele două volume cuprind deja puzderie de variațiuni pe temă (Reîntors, Departe, Dorință, De-o să mor, De la noi, Singur, Părăsiți
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Casa și-a-ngrădit-o cu cioate de copaci și pe lângă celelalte ale gospodăriei, și-a făcut și-o prisacă, fiindcă erau flori multe de tei și de buruiană avrămeasă care le place albinelor. Împrejurul casei lui Avram tot și-au făcut gospodării, feciori, gineri și argați de-ai lui și tot s-au înmulțit casele până s-a făcut sat de-a binelea. Deacolea au făcut cu toții o bisericuță de lemn, cu hramul Sf. Neculai, căreia i se zicea și „biserica lui Avram
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
vestită a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, el răsplăti, ca după obiceiul lui vechi, vitejia oștenilor din gloată, dându-le pământ de hrană și făcându-i pentru totdeauna răzeși. Printre acești ostași era și un viteaz, FRÂNCU, cu cinci feciori: ȚUȚCU, HÂRIE, SIPU, GEMBET și MIHU. Frâncu a fost oștean viteaz în oștirea lui Ștefan-Vodă. De locul lui era din satul Hârtop, care a fost între asfințit și amiază, de Țuțcani, în valea Zoițana. Azi nu mai este satul Hârtop
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
viteaz în oștirea lui Ștefan-Vodă. De locul lui era din satul Hârtop, care a fost între asfințit și amiază, de Țuțcani, în valea Zoițana. Azi nu mai este satul Hârtop. În ajunul războiului de la Podul Înalt, Frâncu, cu cei cinci feciori ai lui și cu toți oamenii din sat, au fost trimiși în gloată la Dunăre, lângă Brăila, ca să nu lase pe turci să intre în țară. Mihu, mezinul din glotașii lui Frâncu, era îndrăgostit de o fată, tot în Hârtop
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
o moșie. Și i-a dat lui Frâncu, ca unul ce fusese bun viteaz în grea cumpănă, moșia Țuțcanilor de azi, care se-ntindea atunci din apa Horincei până-n apa Elanului, de la Plopul Corbului și până la Ulm. Frâncu împarte moșia feciorilor. Lui Mihu i-a dat Ghereasca, unde întemeie satul Ghereasca și dură un schit de călugări, în pomelnicele căruia s-a găsit și numele lui Mihu. Lui Gembet i-a dat Măluștenii, întemeind satul de astăzi. Se mai află încă
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
era bulibașa și stăpânul lor și mai mare, era un boier: „Pârcălabu”. În țigănimea aceea era un băietănaș pe care-l chema Șolcan, voinic de felul lui, și Vodă a pus ochii pe dânsul și l-a luat să fie fecior în casă, adică să îngrijească de ciubote și de straie. Șolcan se purta bine așa că îi era drag lui Vodă și făcea mare haz de el și de incurile lui, mai ales când era Vodă cam supărat. Într-o seară
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]