5,597 matches
-
formațiile participante se confruntau două câte două) și câștigă, între altele, în fața grupurilor Cometele și Cristal; se va ajunge până în semifinale. Cu această ocazie, se filmează piesa „Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band”, preluare după The Beatles. Într-o filmare datată 1968, actorul Emil Hossu le ia un interviu membrilor Sfinx, aflați la repetiție într-o casă de cultură din București. Cu această ocazie, este filmat și un fragment din piesa „Bună dimineața!”. În imagini apar: Adrian Ivanițchi, Idu Barbu
Videografia formației Sfinx () [Corola-website/Science/312559_a_313888]
-
condiții modeste (fără sonor, pe peliculă de 8 mm) de către arhitectul Mirel Leventer. Imaginile obținute sunt singurele cunoscute în care formația apare în formula de trio Dan Aldea-„Bibi” Ionescu-Marian Toroimac. Din perioada Dan Andrei Aldea sunt cunoscute numai trei filmări de televiziune. Prima, „Coborîse primăvara” (1974), a fost realizată de regizorul Alexandru Bocăneț pentru emisiunea "Gala lunilor". În același decor a fost înregistrat videoclipul piesei „Crede-mă”, aparținând formației Progresiv TM. Cea de a doua filmare, „Din nou acasă” (1979
Videografia formației Sfinx () [Corola-website/Science/312559_a_313888]
-
sunt cunoscute numai trei filmări de televiziune. Prima, „Coborîse primăvara” (1974), a fost realizată de regizorul Alexandru Bocăneț pentru emisiunea "Gala lunilor". În același decor a fost înregistrat videoclipul piesei „Crede-mă”, aparținând formației Progresiv TM. Cea de a doua filmare, „Din nou acasă” (1979?), a fost făcută la uzinele bucureștene „23 August” și surprinde o versiune mai puțin cunoscută a piesei respective (a cărei varianta finală avea să apară pe discul EP din 1980); în imagini, la claviaturi apare organistul
Videografia formației Sfinx () [Corola-website/Science/312559_a_313888]
-
pe vremea aceea, Costică Chelba"”. Totuși, un astfel de material nu a fost găsit până în prezent. Există două videoclipuri, ambele datate 1982, pentru piesele „Pasăre sură” și „Te aștept mereu”. Deși prima utilizează înregistrarea audio cu vocea lui Aldea, pe filmare apare Chifiriuc (celălalt emigrase între timp în Occident). Videoclipul este spectaculos - în imagine apar bărci pe suprafața lacului de la Costinești, filmate din elicopter. „Te aștept mereu” nu a fost filmată ca videoclip, ci apare în comedia "Melodii la Costinești" (1983
Videografia formației Sfinx () [Corola-website/Science/312559_a_313888]
-
Doru Ionescu amintește și de alte imagini, fără a menționa despre ce cântece este vorba: „"Kifi (Chifiriuc - n.n.) la bustul gol, foarte dinamic, sare, de vizualizat tobele electronice ale lui Mișu, clapele lui Doru"”. Din această perioadă mai există o filmare cu Sfinx și Doru Apreotesei, realizată de Mirel Leventer la Club A, probabil în 1984. Anii care au urmat plecării lui Chifiriuc din formație nu au impus noi compoziții; activitatea formației s-a redus la efectuarea unor turnee în străinătate
Videografia formației Sfinx () [Corola-website/Science/312559_a_313888]
-
1984. Anii care au urmat plecării lui Chifiriuc din formație nu au impus noi compoziții; activitatea formației s-a redus la efectuarea unor turnee în străinătate, unde se abordează un repertoriu exclusiv comercial. Din această perioadă, este cunoscută o singură filmare a unei piese semnată de Laurențiu Cazan și Sfinx (drept formație de acompaniament), datată 1992 - "Noaptea în vis". Sfinx, însă, nu apar deloc în imagine; componența formației nu este cunoscută.
Videografia formației Sfinx () [Corola-website/Science/312559_a_313888]
-
avut în distribuție pe Natalie Wood și Richard Breymer și a obținut 10 premii Oscar. El s-a vrut a fi o variantă românească a filmului american. Filmul a fost produs de Eurofilm Art, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei. Filmările au avut loc în perioada martie - aprilie 2006, timp de patru săptămâni, și s-au desfășurat în București (la Hotelul Bulevard, Palatul Bragadiru, pe terase de bloc din zona Iancului și Brâncoveanu, în Parcul Bazilescu etc.), precum și în Studiourile MediaPro
Poveste de cartier () [Corola-website/Science/312591_a_313920]
-
le-a permis să locuiască împreună în casa sa. Ea a comparat relația cu un mariaj după intensitatea sa emoțională, și a spus că despărțirea a obligat-o să se dedice carierei de actriță la vârsta de 16 ani. În timpul filmărilor pentru "Hackers" (1995), Jolie a avut o idilă cu actorul britanic Jonny Lee Miller, prima sa dragoste după relația din fragedă adolescență. Ei nu au mai fost împreună câteva luni bune după terminarea producției, dar eventual, ulterior, s-au reunit
Angelina Jolie () [Corola-website/Science/312585_a_313914]
-
timp. Cred că el e cel mai bun soț pe care o fată și-l putea dori. O să-l iubesc mereu; pur și simplu am fost prea tineri." Jolie a început o relație cu fotomodelul și actrița Jenny Shimizu, la filmările pentru "Foxfire" (1996). Ea a spus mai târziu, "Probabil m-aș fi căsătorit cu Jenny dacă nu m-aș fi căsătorit cu soțul meu. M-am îndrăgostit de ea din prima secundă în care am văzut-o." Conform lui Shimizu
Angelina Jolie () [Corola-website/Science/312585_a_313914]
-
să o sărut și să o ating. Dacă m-aș îndrăgosti? Absolut! Da!" După o curtare de două luni, Jolie s-a căsătorit cu actorul Billy Bob Thornton, pe 5 mai 2000, în Las Vegas. Ei s-au întâlnit la filmările pentru "Pushing Tin" (1999), dar nu au început o relație la acel moment întrucât Thornton era logodit cu actrița Laura Dern, iar Jolie era într-o relație cu actorul Timothy Hutton, co-starul din "Playing God" (1997). Jolie și Thornton au
Angelina Jolie () [Corola-website/Science/312585_a_313914]
-
La începutul lui 2005, Jolie a fost implicată într-un scandal de Hollywood puternic mediatizat, fiind acuzată că este cauza divorțului actorilor Brad Pitt și Jennifer Aniston. S-a presupus că ea și Pitt ar fi început o idilă în timpul filmărilor pentru "Mr. & Mrs. Smith" (2005). Jolie a declarat în mai multe rânduri că acest lucru nu este adevărat, dar a mai spus că „se simțea îndrăgostită” la filmări; apoi, ea a explicat în 2005: „Să am o relație intimă cu
Angelina Jolie () [Corola-website/Science/312585_a_313914]
-
a presupus că ea și Pitt ar fi început o idilă în timpul filmărilor pentru "Mr. & Mrs. Smith" (2005). Jolie a declarat în mai multe rânduri că acest lucru nu este adevărat, dar a mai spus că „se simțea îndrăgostită” la filmări; apoi, ea a explicat în 2005: „Să am o relație intimă cu un bărbat căsătorit, atunci când chiar tatăl meu a înșelat-o pe mama mea, nu este ceva ce aș putea ierta. Nu m-aș fi putut uita la mine
Angelina Jolie () [Corola-website/Science/312585_a_313914]
-
să redevină om”. Un exemplu în acest sens este mâna salvatoare întinsă de către maiorul Petria în finalul filmului lui Tudor Cuceanu, prin care îl salvează de la înecul în mlaștină. Filmul a intrat în faza de producție la 21 iunie 1976. Filmările au durat 40 de zile și au avut loc în perioada 1 august - 18 decembrie 1976, fiind realizate în colaborare cu Ministerul de Interne și Inspectoratul General al Miliției, după cum se menționează pe genericul de început. La realizarea filmului a
Accident (film din 1977) () [Corola-website/Science/312641_a_313970]
-
se menționează pe genericul de început. La realizarea filmului a colaborat pe post de consilier lt. colonelul de miliție Constantin Grădinaru. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizorul Sergiu Nicolaescu a fost ajutat la coordonarea filmărilor de regizorul secund Gheorghe Constantinescu și asistenții de regie Alexandru Rioșanu și Dan Păduraru. Au colaborat cascadorii Aurel Grușevschi, Nicu Constantinescu, Mircea Pascu și Nicolae Dide. În acest film a debutat ca scenograf Dodu Bălășoiu, care va deveni unul dintre
Accident (film din 1977) () [Corola-website/Science/312641_a_313970]
-
și cel german Cine TV Film Berlin. Sergiu Nicolaescu a declarat că "Ringul" a fost realizat "„numai datorită lui D. Fernoagă și D. Ghișe”", care au permis producerea unui film care avea un subiect fără nicio legătură cu realitatea socialistă. Filmările în RFG și Berlin Vest au fost realizate în colaborare cu Cine TV Berlin, acest lucru fiind menționat pe genericul de final. Filmul conține două paliere spațio-temporale - trecut (perioada din lagăr) și prezent (traseul parcurs cu TIR-ul și meciul
Ringul () [Corola-website/Science/312637_a_313966]
-
Nicolaescu a primit doar 10%. Fiul scriitorului a fost de acord ca numele său să fie omis de pe generic și de pe materialele publicitare, el retrăgându-și plângerea în justiție. Filmul a intrat în faza de producție la 10 septembrie 1975. Filmările au avut loc în perioada 27 octombrie 1975 - 19 martie 1976 și s-au desfășurat în zona Făgăraș (mai precis la Sâmbăta de Sus), la Călugăreni, Sinaia, Brașov, Mangalia și Târgoviște. Regizorul povestea că a avut noroc cu vremea, cutreierând
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
1975 - 19 martie 1976 și s-au desfășurat în zona Făgăraș (mai precis la Sâmbăta de Sus), la Călugăreni, Sinaia, Brașov, Mangalia și Târgoviște. Regizorul povestea că a avut noroc cu vremea, cutreierând zilnic cam 200 km cu echipa de filmare pentru a găsi un loc cu zăpadă: „când ne opream, ca o recompensă pentru efortul nostru, începea să ningă”. Regizor secund a fost Dumitru D. Câta. Printre asistenți au fost Mihai Teclu (asistent de regie), arh. Gheorghe Bălășoiu și Mara
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
urma să obțină Premiul de Aur, ministrul Culturii din URSS telefonându-i lui Dumitru Ghișe, șeful cinematografiei din România, și solicitând ca Nicolaescu să plece la Moscova pentru a primi premiul. Regizorul a refuzat să plece pentru că era ocupat cu filmarea unei noi producții, iar rușii au decis atunci să-i acorde premiul pentru cel mai bun actor lui Amza Pellea, care se afla deja în URSS.
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
satului”, să-și asume vina uciderii unui ofițer german pentru ca ei să-și salveze viața. Criticii de film îl consideră unul dintre cele mai bune filme regizate de Sergiu Nicolaescu, în opinia unora dintre ei fiind chiar cel mai bun. Filmările au avut loc în vara anului 1971 în Dobrogea. Pentru crearea unei stări de tensiune crescânde, au fost alternate cadre fixe lungi cu alte cadre fixe în care nu se întâmplă nimic, într-un cadru natural reprezentat de lanul de
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
într-o poveste având ca personaje centrale un copil de 8 ani și pe nebunul satului. În film se împleteau multe dintre amintirile copilăriei mele”, a precizat el ulterior. Decupajul regizoral și titlul de lucru al filmului a fost „Ipu”. Filmările au avut loc în vara anului 1971, primele secvențe fiind turnate în luna august în Dobrogea. Spre deosebire de "Mihai Viteazul" în care regizorul își nota toate ideile pe hârtie, la acest film, dat fiind numărul mic de personaje, el își elabora
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
secvențe fiind turnate în luna august în Dobrogea. Spre deosebire de "Mihai Viteazul" în care regizorul își nota toate ideile pe hârtie, la acest film, dat fiind numărul mic de personaje, el își elabora ideile în minte în drum spre locul de filmare. În același interviu din 1971, el își exprima astfel ideile artistice: „resping orice formă tehnică sau artistică dacă nu pornește de la o idee proprie”. Filmul a fost produs de Studioul Cinematografic București. Regizor secund a fost Adriana Dimitrescu. Rolul băiatului
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
tehnică sau artistică dacă nu pornește de la o idee proprie”. Filmul a fost produs de Studioul Cinematografic București. Regizor secund a fost Adriana Dimitrescu. Rolul băiatului a fost distribuit copilului Cristian Șofron (n. 1958), care avea 13 ani la momentul filmărilor. El va absolvi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1983 și va ajunge actor la Teatrul Nottara din București. Până la absolvirea facultății, el va mai juca în câteva filme: va fi băiatul comisarului Patulea în "Cu mîinile
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
film a fost realizată o altă ecranizare a nuvelei „Moartea lui Ipu”. Filmul intitulat "Condamnat la viață" a fost regizat de Bogdan Dreyer după un scenariu scris de acesta și de inginerul Anușavan Salamanian (colaborator constant al lui Sergiu Nicolaescu). Filmările au fost realizate în perioada 12 septembrie - 25 octombrie 2011 și au avut loc la Sighișoara, satul Saschiz din județul Mureș, București și Mogoșoaia. Bugetul estimat al producției cinematografice a fost de de 3 milioane de euro. Rolurile principale au
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Asediul”, II - „Victoria”) și a intrat în faza de producție la 25 iunie 1976. Producătorii filmului s-au deplasat în perioada iulie - noiembrie 1976 în U.R.S.S., Cehoslovacia și Ungaria pentru închirierea de costume. A fost amenajat un platou de filmare de 25,3 ha în comuna Crângurile din județul Dâmbovița, prin munca deținuților, și s-a început realizarea costumelor. Filmările urmau să înceapă la 5 ianuarie 1977, cu un deviz limită de 43 milioane lei, predarea copiei standard urmând să
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
perioada iulie - noiembrie 1976 în U.R.S.S., Cehoslovacia și Ungaria pentru închirierea de costume. A fost amenajat un platou de filmare de 25,3 ha în comuna Crângurile din județul Dâmbovița, prin munca deținuților, și s-a început realizarea costumelor. Filmările urmau să înceapă la 5 ianuarie 1977, cu un deviz limită de 43 milioane lei, predarea copiei standard urmând să aibă loc la 15 decembrie 1977. La 4 decembrie 1976, însă, conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste (C.C.E.S.) a solicitat
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]