12,214 matches
-
bună știință (M. Onfray). Epicur nu era un cetățean de vază, dar i se atribuiau prea multe defecte. El trăiește un hedonism ascetic. S-a bucurat de succes în timpul vieții. Practicile epicuriene s-au prelungit sute de ani după moartea filosofului. Epicur (cel care ajută) pare predestinat de propriul nume să contribuie la mântuire. El luptă împotriva a tot ceea ce generează frică, durere, suferință. Ansamblul operei sale decurge din preocuparea unică a eradicării negativității și a definirii pozitivității ca realizare a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
hedonistă, prin cântăreții de tavernă, epicurieni îndrăgostiți, autori satirici care au scris cântece reunite sub titlul "Carmina Burana". Încă din 1511, în "Elogiul nebuniei" Erasmus precizează particularitățile creștinismului său epicurian. Afirmând că un creștinism autentic ține de o nebunie înțeleaptă, filosoful recurge la ironie, la umor și la paradox. Filosoful elogiază nebunia: ea asigură perpetuarea speciei umane și fericirea vieții, prelungește copilăria și întârzie venirea bătrâneții, este necesară prieteniei, dă naștere artelor. Astfel încât e mai bine să dorești să fi nebun
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
care au scris cântece reunite sub titlul "Carmina Burana". Încă din 1511, în "Elogiul nebuniei" Erasmus precizează particularitățile creștinismului său epicurian. Afirmând că un creștinism autentic ține de o nebunie înțeleaptă, filosoful recurge la ironie, la umor și la paradox. Filosoful elogiază nebunia: ea asigură perpetuarea speciei umane și fericirea vieții, prelungește copilăria și întârzie venirea bătrâneții, este necesară prieteniei, dă naștere artelor. Astfel încât e mai bine să dorești să fi nebun decât înțelept (M. Onfray). Una din frazele celebre ale
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
perpetuarea speciei umane și fericirea vieții, prelungește copilăria și întârzie venirea bătrâneții, este necesară prieteniei, dă naștere artelor. Astfel încât e mai bine să dorești să fi nebun decât înțelept (M. Onfray). Una din frazele celebre ale lui Montaigne ("Nu sunt filosof") atestă modalitatea de a filosofa care constă în a-ți bate joc de filosofie. Totuși, Montaigne a "inventat" filosofia franceză. Marele secol (XVII) a fost apolonic (ordine, lumină, sobrietate, calm, măsură, simplitate, transparență, dialectică) și dionisiac (muzică, beție cântec, dans
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
el e și natura, există eternitate, un anumit tip de nemurire. Ea privește nu trupul fizic, real, reperabil, chipul, silueta, înfățișarea, nu forma sau atributele, ci substanța acestui trup, care este incoruptibilă și deci, absolut deloc supusă morții. Spinoza refuză filosofii care i-ar putea pleda cauza (Platon, Aristotel, Socrate). Alții ar putea fi mobilizați pentru cauza sa (Epicur, Democrit, Lucrețiu). Spinoza este ciudat cu materialismul lui fără materie, hedonism fără trup, religie fără dogme, este unitate fără urme de apoi
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Rațiunii, a Teologiei de Rațiune, a spiritului de temporal, bucuria, plăcerea, beatitudinea identificate ca binele suprem. FRIDERICH NIETZSCHE Socrate este cel mai discutabil fenomen al Antichității (așa este numit în "Nașterea tragediei"). Nietzsche se află într-o luptă continuă cu filosoful grec. I-a fost cel mai apropiat dușman, a luptat toată viața cu acest dușman, a însemnat pentru el necesitate și lege. Evoluția spirituală a lui Nietzsche a gravitat nemijlocit în jurul raportului său cu Socrate. Nietzsche i-a purtat lui
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
spunem că Socrate este inventatorul metafizicii. El face din viață ceva ce trebuie judecat, măsurat, îngrădit, iar din gândire o măsură, o limită ce se exercită în numele unor valori superioare Divinul, Adevărul, Frumosul, Binele. Prin Socrate, își face apariția tipul filosofului de bunăvoie și cu subtilitate supus (G. Deleuze). Problema consemnărilor despre Socrate este complicată de tradițiile de interpretare. Există două asemenea tradiții principale la care au aderat specialiștii moderni (Leo Strauss și, respectiv, Gregory Vlastos). Unul dintre acuzatori a fost
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ci se naște dintr-o construcție a lingvistului. Deci nu trebuie spus ce e metaforă, ci trebuie precizat ce se numeste metaforă înlăuntrul unei concepții anume despre limba”. Sunt citate expresii ale diferiților autori, lingviști, dar mai ales logicieni și filosofi, care vorbesc despre contradicția logică pe care o comportă metaforă: „predicație contradictorie”, „identificare ilogica”, „incongruenta”, „loc al iraționalului”, „minciună” etc. Afirmația cea mai importantă este că nu se poate vorbi despre metaforă în termeni de adevărat și fals. Autorul consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu împrumut toate fondurile Și nu este nici salariat. Este un personaj care în realitate nu există. În plus, în teoria lui Say dispare noțiunea de profit (Sută-Selejan, 1994). În cadrul economiei politice clasice din secolul al XIX-lea se remarcă filosoful, sociologul, istoricul Și economistul Marx. El este de acord cu gândirea economică a lui Smith Și Ricardo privind izvorul valorii (munca omenească), mărimea valorii (cantitatea de muncă cheltuită) Și măsura valorii (timpul de muncă), prezentându-le însă într-o altă
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
de astăzi, fiecare vârstă a școlii românești, de pildă, a fost marcată de o reprezentare specifică a funcțiilor sale. Una dintre sursele cele mai pregnante ale legitimității organizării școlilor pe temeiul unei clasificări ideologice a funcțiilor acestor instituții este opera filosofului și savantului american John Dewey (1859-1952), care a formulat în manieră coerentă concepția liberală privind funcțiile școlii și capacitatea acesteia de a le îndeplini (Dewey, 1966, pp. 20-88). Pentru Dewey, educația formală are trei rosturi majore într-o societate liberală
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
fenomenele, instituțiile, prin presupuse nevoi ale sistemului social. În dezvoltarea sa - de la antropologia antebelică la sociologia contemporană -, funcționalismul a cunoscut mai multe reevaluări. Acestea au fost cauzate de dificultățile sale inerente: caracter conservator, teleologic și incapacitatea de a explica schimbarea. • Filosoful și pedagogul american John Dewey a formulat primul și cel mai solid funcțiile școlii în contextul instituțiilor societății liberale: integrarea tinerilor în roluri adulte, egalizarea șanselor sociale și dezvoltarea psihică și morală a individului. • Funcționalismul a fost paradigma dominantă în
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Tzî este în primul rând o filosofie de viață și abia apoi un îndrumar de management și guvernare sau de purtare a războiului. Asemenea cărții celebrului chinez sunt încă o mulțime de lucrări de referință, în care se expun, ca filosofii de management sau generale, „ziceri” ale unor guru la modă peste ocean. Preponderența teoriei în defavoarea unor prescripții care să poată fi utilizate în practică este evidentă. Recomandările care se fac sunt vagi, generale și dificil de operaționalizat. Dacă ar putea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
ale femeilor și bărbaților (Republica, 455d-457b) 20. Relațiile sexuale între paznici; familia, copiii a) Respingerea homosexualității (Republica, 403b-403c) b) Eugenia, căsătoriile impuse de stat (Republica, 459d-460b) c) Copiii crescuți de stat (Republica, 460b-461b) d) Abolirea familiei private (Republica, 461d-461e) 21. Filosofii trebuie să aibă puterea în cetatea bună a) Unirea filosofiei cu puterea politică (Republica, 473d-473e) b) Posibilitatea acestei uniri (Republica, 499b-499d) c) Cum conduc filosofii - modelul divin (Republica, 501a-501c) 22. Cele patru constituții mai rele și ierarhia lor (Republica, 544c-544d
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
459d-460b) c) Copiii crescuți de stat (Republica, 460b-461b) d) Abolirea familiei private (Republica, 461d-461e) 21. Filosofii trebuie să aibă puterea în cetatea bună a) Unirea filosofiei cu puterea politică (Republica, 473d-473e) b) Posibilitatea acestei uniri (Republica, 499b-499d) c) Cum conduc filosofii - modelul divin (Republica, 501a-501c) 22. Cele patru constituții mai rele și ierarhia lor (Republica, 544c-544d) 23. Prezentarea critică a democrației (Republica, 557c-558b) 24. Transformarea democrației în tiranie (Republica, 564c-566a) 25. Scopul legislației, obiectivele și strategia legislatorului (Legile, 631b-631d, 742d-743a, 743c-744a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fie frați și surori, astfel încât, cum am spus înainte, să nu aibă raporturi sexuale unii cu alții. Pe de altă parte legea va îngădui ca frații și surorile să coabiteze, dacă sorții ar cădea astfel și Pythia ar încuviința. 21. Filosofii trebuie să aibă puterea în cetatea bună a) Unirea filosofiei cu puterea politică (Republica, 473d-473e) (Socrate) Dacă ori filosofii nu vor domni în cetăți, ori cei ce sunt numiți acum regi și stăpâni nu vor filosofa autentic și adecvat, și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
altă parte legea va îngădui ca frații și surorile să coabiteze, dacă sorții ar cădea astfel și Pythia ar încuviința. 21. Filosofii trebuie să aibă puterea în cetatea bună a) Unirea filosofiei cu puterea politică (Republica, 473d-473e) (Socrate) Dacă ori filosofii nu vor domni în cetăți, ori cei ce sunt numiți acum regi și stăpâni nu vor filosofa autentic și adecvat, și acestea două - puterea politică și filosofia - n-ar ajunge să coincidă, și dacă numeroasele firi care acum se îndreaptă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
b) Posibilitatea acestei uniri (Republica, 499b-499d) (Socrate și Adeimantos) ... Totuși am vorbit, siliți de către adevăr, fiindcă nu va exista nici cetate, nici alcătuire politică desăvârșite, nici bărbat asemănător, înainte ca vreo necesitate să lase, dintr-o întâmplare, asupra acestor puțini filosofi, nu răi, ci vrednici, numiți acum inutili, sarcina de a se ocupa de treburile cetății, fie că ar voi sau nu, iar asupra cetății, sarcina de a li se supune. Sau - înainte ca, dintr-o inspirație divină, să cadă asupra
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ori, măcar, va exista, atunci când Muza însăși va ajunge stăpână peste cetate. Căci nu este o imposibilitate ca ea, cetatea, să existe, nici nu grăim lucruri imposibile. Că sunt anevoie de înfăptuit - cu aceasta ne-am învoit. c) Cum conduc filosofii - modelul divin (Republica, 501a-501c) (Socrate și Adeimantos) Preluând filosofii cetatea și caracterele oamenilor, ca pe o pânză, mai întâi ei le vor curăța, ceea ce nu este deloc lesne. Însă să știi că tocmai prin aceasta ei s-ar deosebi de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
stăpână peste cetate. Căci nu este o imposibilitate ca ea, cetatea, să existe, nici nu grăim lucruri imposibile. Că sunt anevoie de înfăptuit - cu aceasta ne-am învoit. c) Cum conduc filosofii - modelul divin (Republica, 501a-501c) (Socrate și Adeimantos) Preluând filosofii cetatea și caracterele oamenilor, ca pe o pânză, mai întâi ei le vor curăța, ceea ce nu este deloc lesne. Însă să știi că tocmai prin aceasta ei s-ar deosebi de alții, prin aceea că nu ar voi să se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau de o cetate, ori să le prescrie legi, înainte ca, fie să-i preia curați, fie ca ei înșiși să-i curețe. E și just. După aceea, crezi că ar putea să schițeze forma constituției Statului? Adică? Punând „culoarea”, filosofii vor trebui, apoi, să privească des în ambele direcții, atât la dreptatea, frumosul și cumpătarea aflate în firea lucrurilor și la toate pe potriva lor, cât și către /imaginea/ pe care ar obține-o în oameni, realizând prin amestec și îmbinări
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
când, bineînțeles, bătrânul zeu al mării mai e și altceva decât o piatră fără glas - decât o statuie stricată! Filosofie și libertate. Mitul peșterii și condiția politicului la Platon Vasile Muscă Platon este socotit îndeobște ca fiind cel mai mare filosof antic și, fără nici o îndoială, unul dintre cei mai de seamă gânditori ai tuturor timpurilor. Atât de important încât un cunoscut filosof al secolului care abia s-a încheiat, Alfred North Whitehead, putea să spună cu toată seriozitatea că toți
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Mitul peșterii și condiția politicului la Platon Vasile Muscă Platon este socotit îndeobște ca fiind cel mai mare filosof antic și, fără nici o îndoială, unul dintre cei mai de seamă gânditori ai tuturor timpurilor. Atât de important încât un cunoscut filosof al secolului care abia s-a încheiat, Alfred North Whitehead, putea să spună cu toată seriozitatea că toți cei care au gândit după Platon nu au făcut decât să pună note de subsol la paginile pe care le-a scris
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fundamentală a noii cercetări platoniciene. Mai trebuie adăugat că, cu cât înaintăm mai mult în timp dinspre Grecia arhaică a secolelor X-VII î.e.n. către cea a lui Platon (428-348 î.e.n.), caracterizată prin instaurarea ordinii social-politice a democrației la Atena, cetatea filosofilor, importanța sferei politicului în ansamblul existenței grecești se află într-o continuă creștere până la a deveni dominantă, oferind experiența de viață fundamentală a omului grec. La vremea sa, în secolul al VI-lea, Pitagora încerca să realizeze o reformă religioasă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vremea sa, în secolul al VI-lea, Pitagora încerca să realizeze o reformă religioasă care, pentru a reuși, trebuie asigurată politic; o nouă religie, mai elevată spiritual atât în conținutul, cât și în practicile sale, care s-a numit „religia filosofilor”, urma să înlocuiască pe cea veche „religia populară”. La un secol și ceva după, Platon răstoarnă relația dintre termenii problemei: el vizează o reformă politică susținută metafizic, întemeiată pe elementul central al metafizicii sale, teoria ideilor. O nouă cetate, „cetatea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cea veche „religia populară”. La un secol și ceva după, Platon răstoarnă relația dintre termenii problemei: el vizează o reformă politică susținută metafizic, întemeiată pe elementul central al metafizicii sale, teoria ideilor. O nouă cetate, „cetatea ideală”, în fond „cetatea filosofilor”, perfectă în toate articulațiile sale, urma să se substituie vechii cetăți, „cetatea reală”, populară, a maselor, crestată de imperfecțiuni de tot felul. Diferența ce se poate constata trecând de la Pitagora la Platon, oferă dovada cea mai clară a evoluțiilor petrecute
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]