4,726 matches
-
bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză, nu sesizează niciodată altceva, decât doar punctul fix, spre care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
concluzia aceasta, ei bine, îl satisfăcu într-un final, căci la ea a și rămas. „La urma urmelor, ceea ce crezi uneori cu mintea că este un lucru rușinos și neplăcut, pentru inimă poate fi însăși fericirea supremă!, gândea el, tot frământându-se. Chiar n-ar mai trebui să mă agit atât... Căci, dacă îmi aduc eu bine aminte, și marele Dante s-a îndrăgostit nebunește, la un moment dat, de splendida și de distinsa Beatrice, o fetișcană sclipitoare și grațioasă, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Poate că gărgăunii aceștia ai mei vor trece! Trebuie să fac cumva să-mi potolesc sufletul și să mi-l liniștesc din zbuciumul lui. De fapt, nici măcar nu-mi pot închipui viața fără slujba mea de acum. Ce mă tot frământ atât, ce pot schimba eu? Poate că lucrurile sunt orânduite așa, pentru că așa trebuie să fie. Se știe doar că ce ți-este scris în frunte ți-este pus! Tot ce îți este destinat trebuie să se împlinească fără greș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de limpede că o neliniștește și o macină pe Adriana pe dinăuntru, făcând-o să se frământe puternic și nereținut. Ar fi vrut să nu-și dorească asta, nu era aceasta firea Luizei, nu prea era ea curioasă din fire și nu iscodea, dar demonul aprig, care parcă se cuibărise în dânsa atunci, nu-i dădea pace
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se spune, cel puțin. Ei, oricum, nu-mi fac griji, eu sunt salvat, pentru că am o figură de om deștept; nu sunt frumos, știu, chiar am o față ticăloasă, însă este de om deștept!” „Dar, în fine, ce mă tot frământ atât? Cred că numai le voi întinde cu o mână banii și le voi lua cu cealaltă drogurile, atât! Nici eu și nici ei n-avem nevoie de mai mult, nu cred...” În sfârșit, după alte câteva clipe, tânărul și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-mi dau răspuns, pe rând, la întrebările ce tot eu însumi mi le ridicasem singur înainte. Da, este foarte dificil să-ți dai cu părerea bine, atunci când faci referire tocmai la fericire, știu. Prin urmare, începusem cu forță să mă frământ, căci chiar nu îmi dădeam seama dacă fericirea exista în afara mea, adică în oameni, în bunurile materiale (deci și în narcotice) și în tot ceea ce mă înconjura, iar eu doar trebuia s-o aduc în mine și s-o păstrez
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că progresul tehnic poate fi însoțit de un regres spiritual. Mă îndoiesc că rugăciunea are aceeași valoare când e amplificată prin difuzoare, ca discursurile politice. Problema aceasta, a "progresului formelor", sub care se ascunde, nu o dată, un "regres interior", mă frământă demult. Între timp, m-am obișnuit să nu mă mai sperie ― din pricina sensului infamant pe care i l-a dat ideologia comunistă ― cuvântul "reacționar". Am admis, în sinea mea, că temperamental, afectiv, sunt un reacționar. Mă despart greu. Acasă, păstrez
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să facă bani, și suferă că n-au reușit, se uită cu ciudă la cei mai norocoși, fie persecutați de politică, oameni trecuți prin anchete, prin beciurile Securității, prin închisori. Dan nu intră în nici una din aceste categorii. Nu pare frământat de faptul că n-a izbutit să-și asigure o "situație". E interesat de lucruri gratuite, care nu-i aduc bani, artă, cultură, iar, în ce privește politica, n-are îndîrjiri speciale. E, bineînțeles, anticomunist, de vreme ce n-a mai suportat să rămână
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
decât atunci când se simte prins în capcană. Iată de ce a urcat de îndată ce s-au deschis ușile. Evident, noua matrice trebuie să comporte un circuit distrugător care ar fi funcționat imediat după evadarea lui. Dar aici, este o chestie care mă frământă. Căpitanul Free îmi zicea că trebuia să ne oprim la o bază de la optsprezece mii de ani-lumină distanță pentru a lua matricele pentru Venus, la 36400 teta 272° Z - 1800 - și când vom ajunge, va trebui ca actele noastre să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că trebuia să ne oprim la o bază de la optsprezece mii de ani-lumină distanță pentru a lua matricele pentru Venus, la 36400 teta 272° Z - 1800 - și când vom ajunge, va trebui ca actele noastre să fie corecte. Ce mă frământă pe mine este cum de a putut să prevadă un mecanic că va ajunge la o bază fără a prezenta niște acte? Îmi veți zice că Discipolul îl ocrotea, dar nu este deloc logic. Eu nu cred că Discipolul ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că există o întrerupere de mai mult de șase ore înainte de următorul bruiaj și că vom folosi acest răgaz pentru un repaos absolut necesar. - Vrei să spui că rămânem aici, în spațiu? - Culcați! îl corectă ea. Și nu te mai frământa atâta pentru acești venusieni. Oricine i-ar ataca va trebui să dea înapoi pentru a examina situația așa cum am făcut și noi. Se gândi că avea dreptate. Logica observației ei era aristoteliană și nu se sprijinea pe nici o dovadă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în ceea ce privește antrenamentul dumitale viitor, colegii mei și cu mine am meditat asupra afirmațiilor dumitale și-ți putem prezenta o sugestie. Gosseyn îl întrerupse: - O întrebare mai întâi. Ezită. Ceea ce voia să spună, într-un sens, conta prea puțin. Dar îl frământa de la discuția cu Elliott. - De la cine, întrebă, veneau primele sugestii privitoare la antrenamentul meu de pe vremea lui Thorson? Doctorul Kair se gândi: - Dar cum, de la noi toți - dar, după mine, aportul cel mai însemnat provenea de la Eldred Crang. Iarăși Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu evidența. Ca și cum omul de pe sârmă își pierdea deodată balansierul. Se clătină. Teroarea crescândă genera nenumărați stimuli, periculoși, strâns asociați. Gesticulând violent, își pierdu cumpătul. Nebunia. Nebunia, născută dintr-un conflict intern insolubil. Prin veacuri de existență umană, asemenea conflicte frământau spiritul a milioane de indivizi. Ostilitate față de tată, în conflict cu o dorință de securitate și de protecție; atașament la o mamă prea posesivă, lovindu-se de dorința de-a crește și de a deveni independentă - ură a unui patron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
obicei, a început curând să mă tulbure? Sau bucuria de a-mi găsi o scuză și de a arunca, laș, numai pe Irina tot disprețul pe care-l meritam amîndoi? Și acum, după atâția ani, când a pornit să mă frământe gândul micimii mele de atunci - totul n-o fi decât încercarea de a o ponegri pe Irina și astfel a mă consola? Dar o altă ocazie îmi precizează sensibilitatea ei față de moarte. În absența mea, murise tatăl unui bun prieten
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a dus cu alții. Nu s-a întors decât târziu de tot. Priveam mereu în întuneric pe unde plecase ea, dar nu vedeam nimic. A râs, a țopăit între străini, aș fi vrut să urlu. "O să fim fericiți!" Durerea mă frământă tot, dar respirația ei domoală continuă. De-ar ști Irina ce-am scris, mi-ar strânge mâna ca de obicei, apoi ar căuta să mă îmbune. Sau poate - cine știe? - văzând că este un mijloc ca să fiu mai aproape de ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și mai ales unde să-ți scriu". Acum, când de două săptămâni nu mai primesc nimic și când mă întreb dacă nu m-a părăsit! Aș prefera-o moartă! 3 octombrie. Și iarăși o zi și iarăși aceeași întrebare mă frămîntă: se mărită sau s-a omorît? Am examinat-o atât, și cum nu știu de ce e în stare. Să se fi omorât repede, nemafiind eu acolo ca s-o împiedic cu teoriile! Cum va fi fost moartă? Au văzut-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nouă scrisoare de la ea (înainte de a fi primit răutățile) în care-mi vorbește iarăși amical de noi planuri împreună. Apoi nimic de 20 de zile. A luat, se vede, o hotărâre, în urma rândurilor mele. Care? Asta e întrebarea ce mă frământă. Prima ei înfățișare este de a nu-mi mai scrie nimic. Procedeu crud și nedrept. E nedrept față de prietenia noastră veche, de faptele noastre laolaltă, de imposibilitatea de a întoarce în minte ultimii cinci ani fără să ne întîlnim, la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că acum, pentru prima oară, s-a întîmplat ceva real în viața mea. Tot ce a fost timp de cinci ani - lacrimi, scene, veselie, conversații interminabile - erau numai la suprafață, fără nici o profunzime în suflet. 7 octombrie. Azi m-am frământat mai puțin. Am avut tăria - și nu mă socoteam în stare de această tărie - să nu mă mai gândesc. Sau mai bine, să nu mai întorc în toate felurile frazele ei și toate posibilitățile. Căci gândurile, printre rândurile cărților, printre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fiecărui individ în parte. Trebuie să fi suferit enorm și și-o fi simțit enorm existența. Și-a țipat-o, și atunci a fost nevoit să lase și pe alții să și-o țipe. Rezultate altruiste pornesc dintr-un temperament frământat de el, în el. Copiii țipă, sar după o minge care alunecă repede în toate ungherele, sfărâmând frunzele galbene. Culcat într-un colț, privesc și scriu. Contemplu cu hârtia înainte, ca un pictor cu paleta. De ce în jurul meu nu se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rămânea cu mine. Depindea deci de moment. E greu de știut dacă în toate întîmplările ei avea și ea vreo hotărâre personală. Ființă ușuratecă și iresponsabilă. După o zi, înainte de a pleca la Sinaia, a trecut pe la Gina. Remușcările o frământau. Mi-a trimes veste ca "se va gândi toată viața ei frumos la mine" și că "mă roagă să nu fac nici o prostie" (să nu mă omor poate). Oamenii rămân greoi sau ușurateci orice s-ar întîmpla cu ei. Căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce vă frământă? Astfel încurajați, cei trei vasali se uitară unul la altul, cu hotărâre. În sfârșit, Dengo, acela dintre ei care părea să aibă cel mai mult curaj, spuse: — Stăpâne Mitsuharu, e îngrozitor... nici nu îndrăznesc să aduc vorba... Și-și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe infamul nostru dușman, Mitsuhide? Involuntar, Hideyoshi își aranjă gulerul. Mama lui continuă: — Mă întreb dacă știi că lucrul care a îngrijorat-o pe bătrâna ta mamă, zi de zi, nu a fost gândul dacă erai viu sau mort. Mă frământam întrebându-mă dacă te purtai ca marele General Hideyoshi, un vasal al Seniorului Nobunaga. Chiar în timp ce mă întrebam cum aveai să te descurci după moartea stăpânului nostru, am aflat despre marșul tău spre Amagasaki și Yamazaki. Dar, după aceea, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ocazia de a urzi intrigă după intrigă. Cât despre Shogen, acesta credea că victoria avea să-i revină clanului Shibata. Era o convingere neînchipuit de oarbă. Este adevărat că, la o dată ulterioară, și el avea să fie chinuit și, neîndoielnic, frământat de propria-i conștiință. Dar scrisoarea de consimțământ fusese deja trimisă și nu mai încăpea nici o discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era stabilită definitiv pentru a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când avea să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și moștenitorul clanului Oda, ci, mai degrabă, între Hideyoshi și Ieyasu. După moartea lui Nobunaga, se sperase că pacea avea să fie, în sfârșit, instaurată de către Hideyoshi, dar națiunea fusese din nou dezbinată în două tabere și sufletele oamenilor erau frământate de neliniște în fața spectrului unui mare conflict care, probabil, avea să cuprindă toate provinciile. Sakichi se retrase și, în locul lui, apărură doi generali ai lui Niwa Nagahide, Kanamori Kingo și Hachiya Yoritaka. Hideyoshi făcuse mari eforturi pentru a și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
semaforului. Mi-a fost atât de ciudă, încât nici n-am găsit de cuviință să-i răspund. Cu telecabina Totuși intențiile mele față de ea (și față de tata cât trăise) îmi place să cred că au fost bune. De pildă, mă frământa gândul că mama n-a zburat niciodată cu avionul. Nici tata n-a apucat s-o facă. Mi-am propus de atâtea ori să-i iau într-o călătorie cu avionul, ca să nu părăsească lumea fără să trăiască această experiență
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]