4,485 matches
-
cuiva. Un eveniment care „trebuia să se-ntîmple așa” poate fi bun sau rău, dar ăla e și nu-l poți deplînge sau stai să bați apa-n piuă. Cum tot ce se-ntîmplă-n vale - În afară de moarte - se-ntîmplă-n virtutea hazardului, locuitorii tot freacă și-ntorc trecutul pe toate fețele, ca pariorul pe doi dolari În trenul de-ntoarcere de la curse: „Trebuia să țin ăia o sută de acri În palierul inferior; trebuia să iau concesiunile alea petroliere; trebuia să pun bumbac În loc de roșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aducea ziarul Le Temps. Noi îl luam și, în sufragerie, cu per delele lăsate, citeam principalele articole și știri prietenilor adu nați împrejurul mesei. Ei scriau repede și plecau, ducând buna vestire mai departe și aruncând biletele copiate pe străzile frec ven tate. Iar ziarul trebuia să se găsească peste două ore la locul lui pe masa ofițerului. [Tot astfel aflarăm mai târziu că, la Predeal, frumoasa vilă a mamei, scăpată din bombardare ca prin minune, fusese incendiată de unguri în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
câte o incursiune la Carul cu bere sau câte un popas, în drumul spre cămin, la Izvorul rece sau la bufetul Agricultori în Mătăsari. Până în anul II, Velea nu călcase prin aceste locuri, ba chiar ne ironiza auzind că le frec ventam, până când, împrietenindu-ne mai mult, l-am tras după mine într-una dintre acele escapade totuși benigne. Se vede treaba că i-au plăcut, pentru că le-a continuat pe cont propriu și în alte companii, dedicându li-se cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pepeni salvator, o namilă blondă, cu alură izbitoare de rusnac. De pe urma acesteia s-a ales, peste ani, cu un rol într-un film de Andrei Blaier, acela al generalului Susaikov, trimisul rușilor în Comisia Aliată de Control, mare petrecăreț și frec ventator asiduu, cum reiese din film, al caselor de plăcere din Crucea de piatră. Fănuș l-a interpretat cu mult aplomb, potri vindu-i-se rolul ca o mănușă, cum au susținut unii comentatori malițioși. Dar să nu mă îndepărtez de momentul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
joace sâmbătă. Și-atât. De asemenea, li s-a spus că un răspuns definitiv va fi primit miercuri, deși e cât se poate clar că niciuna dintre părțile beligerante nu cedează măcar un pas. În timpul ăsta, colegele de serie își freacă mâinile de bucurie, mai ales cele de la retrogradare, în timp ce tot felul de tembeli de presă care fac mare tam-tam de niște rivalități regionale cretine, se pregătesc să joace Țonțoroiul pe cadavrul echipei-fanion a Bacăului. Să fie 24 martie miercurea miracolelor
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
n-a protestat deloc, liniștindu-și în permanență jucătorii, oferind o veritabilă lecție de fair-play și civilizație. Cât despre publicul din Sala sporturilor, reacțiile au fost împărțite. Cârcotașii au început să rânjească ironic atunci când Initia conducea pe tabela de marcaj, frecându-și mâinile în așteptarea unei înfrângeri, în timp ce adevărații suporteri, majoritari, și-au încurajat favoriții și au salutat cu urale victoria obținută pe final de meci. Evoluția scorului: 1-1 (min. 4), 3-2 (min. 9), 7-5 (min. 16), 8-8 (min. 21), 12-10
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
din alți 50 de ani. Iar creștinii vor merge mai departe , iar pentru a fi siguri că nu se va găsi careva care să Încalce interdicția Îi vor umple timpul cu participarea la actele de cult. Natura și-a mai frecat mâinile a satisfacție. Și, pentru că nu era destul, mai ales după introducerea mașinismului, cu sporul de productivitate corespunzător, a apărut și ideea de vacanță, dar și aceea de vilegiatură. O fi obținut ceea ce a dorit? Oricine poate constata rărirea oamenilor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
închipuiți uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m am pomenit că mă trezește un glăscior ciudat. Rostea: Te rog... desenează-mi o oaie! Cum? Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Și-am văzut un omuleț cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. Nu uitați că mă aflam la mii de leghe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care lucraseră la cartofi, cu unghiile pline de praf, de pământ și care nu miroseau tocmai plăcut. Era cald al dracului, nădușeală întinsă pe banchete transpirate, transpirație băloasă. Un aer infect. Stăteam lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care se freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai eficient acolo. Și în momentul în care trenul a plecat, a luat-o din loc, femeia aia corpolentă și gălăgioasă a tăcut brusc, s-a închinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
știu ce! Păi, neică, dacă vii acilea joci cum îți cânt io. E corect? Este! Danny de Vito e bucureștean cu acte-n regulă din Balta Albă. De vreo zece ani, de când a venit din Predeal parcă. Citadin. Și-l freacă pe Marian cu originea lui pură. Care îi dă și niscai drepturi. Normal că Marian nu suportă umilința. Ce țăroaia, mă, că io de la paișpe ani am plecat la școli prin București. Înalte școli profesionale. Navetist orgolios. Naveta e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sunt un bou! Pleacă în lume, poate găsești pe cineva. Du-te la vecinu’! După care se laudă că studenții lor lucrează încă din timpul facultății. Chestie destul de firească, dacă nu facem cursuri, barem să muncim pe undeva, să nu frecăm inutil menta. Oricum, deja printre noi e răspândită vorba că am luat plasă că am intrat la facultatea asta. Bine, și așteptările sunt destul de mari. Pronunți cuvântul jurnalist și îți apar în fața ochilor doar vedete și prezentatori de știri lucioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu butelii, iar el cânta: „Du-mă acasă, măi, tramvai!“. Stătea prin parc și se milogea de trecători să-i cumpere de la farmacie frecție Diana, că e bătrân și-l dor picioarele la o deplasare așa de lungă. Ca să-și frece picioarele, pretexta că-i trebuie frecția în discuție. După ce o primea, din trei-patru gâlgâituri extrem de responsabile nu mai rămânea nimic de trăscănit din sticla aia. Când au împlinit 14 sau poate 15 ani, Nae și ai lui și-au îngropat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ceva serios. Un puști proxenet de la 15 ani mai era în bloc. Un handicapat de vreo 150 de kile, plus mă-sa cam de același calibru. Vara se opărea la cur și mergea crăcănat, ca o rață, să nu-și frece dureros bucile. Probabil era carne vie între cracii ei. Nici nu vreau să-mi închipui. Să-ți freci bucile și să ia foc, să scapere. Nu aveam contacte. Găzdoii mei plăteau apa, gazele, duceau gunoiul, se ocupau de toate nimicarnițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
kile, plus mă-sa cam de același calibru. Vara se opărea la cur și mergea crăcănat, ca o rață, să nu-și frece dureros bucile. Probabil era carne vie între cracii ei. Nici nu vreau să-mi închipui. Să-ți freci bucile și să ia foc, să scapere. Nu aveam contacte. Găzdoii mei plăteau apa, gazele, duceau gunoiul, se ocupau de toate nimicarnițele astea birocratice. Uite, cum interacționează oamenii când au prilejul să ducă găleata la ghenă e un subiect. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Maia, veneam destul de des la imaș pentru că cineva trebuia s-o facă; se așeza sub nuc și vreme de un sfert de oră, cel mult jumătate de oră, o lăsam cu ochii închiși, uneori chiar ațipea și brusc se ridica frecând între degetele mâinii și inspirând puternic frunze de nuc și parfumul lor. Mai peste tot în casă găseai frunze de nuc, probabil de aceea nici nu se punea problema în cazul bunicii, la câte straie, cuverturi, preșuri și covoare avea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tatii. Eu însă nu prea aveam răbdare și tata îmi cunoștea foarte bine neastâmpărul prin suita de elemente non-verbale cu care se obișnuise, dar pe care încerca să mi le direcționeze în mod constructiv și în beneficiul meu educațional. Îmi frecam episodic mânuțele, treceam apoi la picioare, cap, îmi mușcam buzele, mi-era sete, mi-era foame, dar un lucru se certificase în atitudinea mea și-n cerințele sumative ale tatălui, în sensul că prindeam ușor informația furnizată, în schimb o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor. și am fost ultimul mușteriu al ultimilor, de pe străzile Bucu reștiului, bragagii, salipgii și plăcintari levantini, ungureni cu cornuri, chifle
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
celorlalte consore pe care le vedeai, În fiecare săptămână, parcurgând În convoi străzile, Înghesuite buluc În birji, de unde zâmbeau prostește la trecători cu fețele lor subte de nesomn și excese, ci la un medic indicat de serviciul sanitar. și erau frec ventate acum de abonați În toată regula, cam cum erau prin acel timp abonații, cu luna sau cu „cartela“, ai birturilor și ai frizeriilor - oricum, clienți serioși care s-ar fi rușinat să intre În bordelul cu lume amestecată la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nedrept urgisită, din maimu țăreală pentru brutalele jocuri anglo-saxone. Mi-am exercitat Însă de timpuriu și cu nebănuit folos pentru mai târziu acele prețioase scule ancestrale care se cheamă „re flexele“ noastre, acea agerime a mâinilor și a ochilor, prin frec ventarea unei adevărate școli de formare a aptitudinilor viitoare bărbătești, prin practicarea adică a sporturilor noastre autoh tone, a acelor jocuri de „adresă“ din copilăria noastră de acum cincizeci de ani, de-a zmeul și de-a arșicele; jocuri uitate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Fata și-a dat jos de pe ea cămașa, a agățat-o într-un cui, a pus de-o parte prosopul, a deschis robinetul, a luat săpunul și s-a așezat sub jetul din care ieșeau aburi, a început să se frece cu mișcări lente, lente, lăsându-se în voie, toropită de căldură și de plăcere. O, da, Cornel avusese dreptate, nu se putea închipui o frumusețe care s-o întreacă pe aceasta. Mi-am zis: oricât de detestabili sunt adulții, merită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în burta lui, două--trei persoane înfometate, lihnite. Acum, după masa copioasă și cu zumzetul copilașilor în urechi, tov prim se simțea ca-n sânul lui Avram: l-a cuprins somnul și a început să sforăie. Gârmoci și Fanache și-au frecat palmele satisfăcuți: obținuseră ce speraseră. Tocmai atunci s-a produs catastrofa. Doi pionieri părăseau scena în aplauzele publicului. În locul lor, din sală, a urcat la microfon domnul Tomiță. Ce dracu caută ăsta aici? a șuierat printre dinți Fanache prevăzând ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
curate, călcate și frumos rânduite, le desfăcuse cu grijă, le privise mângâindu-le și gândindu-se că de-acum cămășile nu mai au cum să-i îmbrace pe băieți, pe Valeriu, stăpânii lor s-au dus... Începuse să le spele frecându-le cu infinită atenție. Așa-i venea, să le spele, nu se întreba exact de ce-o face. Când a auzit ușa de la intrare deschizându-se tânguitoare, a crezut că i se năzare. Cine să fie? Au răsunat apoi pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
existe vreun om zdravăn la cap care să moară fericit că s-a dus la serviciu ca un robot, iar acolo i-a reușit marea păcăleală nefăcând nimic. Dacă pomenesc de anii destul de mulți în care, pardon de expresie, am frecat menta, e pentru că în toți acei ani n-am fost deloc o excepție. Culmea e că nu mă preocupa atât sinuciderea mea lentă, cât uriașa recoltă de mentă pe care o frecționau cei din jur. Văd încă atâta lume care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
privirea în tavan și nu scotea o vorbă ore întregi. Taică-su și maică-sa numărau dolarii și se minunau ce bine se câștigă în Italia cu contrabasul, iar după ceasurile de meditație, Nini se închidea în baie și se freca pe tot corpul cu buretele, până ce devenea cafeniu ca și contrabasul. Apoi mergea la biserică și se spovedea. „Dumnezeu, băiete - îi spunea popa -, pe babele alea o să le arză în flăcările iadului. Da’ măcar te plăteau bine?“ Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la pungă de la magazin. Lapte adevărat, care nu miroase a vacă, ci a pungă. Cel mai greu a fost cu murdăria. Am stat mai mult în grajd, ca să mă simt oarecum ca la bloc. Cum atingeam un copac sau mă frecam de frunze, mă duceam să mă spăl. Înțelegi, domnule Mariean, natura era prea curată. Peste puterile mele de curată. Mă spălam pe mâini de natură și de curățenie cu apa dintr-un șanț. Să nu te superi pe mine, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]