4,465 matches
-
și banii pentru divorț. La teatru, cea mai autorizată opinie o constituie somnul celor din sală. Scumpa mea, nu știu cum mă voi descurca fără tine, dar de mâine sunt decis să încerc. Moda studentelor e ca la examen. Își fac din fustă un rezumat. Cârnații de porc îngrașă, numai dacă au în compoziție carne. Trăim ca să - i ajutăm pe ceilalți. Nu se știe însă pentru ce trăiesc ei. Minijupa trebuie să fie ca un gard. Să apere bogățiile, dar să nu le
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
si banii pentru divorț. La teatru cea mai autorizată opinie o constituie somnul celor din sală. Scumpa mea nu știu cum mă voi descurca fără tine, dar de mâine sunt decis să încerc. Moda studentelor e ca la examen. Își fac din fustă un rezumat. Cârnații de porc îngrașă, numai dacă au în compoziție carne. Trăim ca să-i ajutăm pe ceilalți. Nu se știe însa pentru ce trăiesc ei. Minijupa trebuie să fie ca un gard. Să apere bogățiile, dar să nu le
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Întorcându-și privirea dinspre fereastra luminată de soare spre ușa ceva mai întunecată, nu observă decât o bluză roșie din pânză de steag cu un decolteu în formă de inimă ce lăsa să se vadă o parte din sâni, o fustă plisată, bleumarin, până dincolo de genunchi ce camufla perfect conturul părților intime ale corpului și niște sandale negre, aproape bărbătești. Cu toată certitudinea caracteristică unui bărbat bine educat, cu soția în același timp, făcu doi pași și se pregăti să sărute
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ea tace, parcă ar fi uitat dintr-o dată cuvintele. Bătrâna Zoița se uită la colții brodați de de ea cu migală ai cămășii ei albe, nu zice nimica, doar, cu privirea o îndeamnă la vorbă. Tânăra femeie oftează, își netezește fusta cu palma, ușurel, și te privește cu ochi senini. - Mama o murit cu mânie pe mine... Tata, tot nu vrea să mă ierti!... povestește ea cu zgârcenie, și zâmbește trist. Tace dintr-o dată, cu sfială, și se uită într-o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste largi și lungi până în pământ, viu colorate; ochi mari și negri ca tăciunele, cu păr negru lucios, pășesc mândre cu fruntea sus, cu mâinile pe șoldurile ademenitoare, scuturându-și pieptul plin de mărgele și argintării... Stai, așa și te întrebi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de prințesă și toate celelalte? − Am văzut eu ceva la Mall, dar mult prea scump, nu putem să-i cerem mamei. − Ce mare lucru!?! Pentru o singură seară putem noi găsi ceva prin dulap. Începu căutatul. Una după alta rochiile, fustele și bluzele mamei zburau pe pat sau pe jos. După multă gândire, fiecare alese câte ceva. Lucy luă o rochie de mătase verde cu flori. − Se potrivește pentru serbarea primăverii, zise ea. Atâta doar că e cam largă. Nu-i nimic
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3079]
-
fie cel care ar trebui să răspundă de teatru, din partea Comitetului de Cultură. Există metodist, nu? Ai auzit, domnule, de tovarășul Laba? Da, un ungur extrem de priceput. El, tovarășul contabil, să-și vadă de cratițele lui, de finanțe și de fuste și să-l lase pe tovarășul Laba, omul potrivit la locul potrivit, să-și facă treaba. Apoi brusc pe alt ton același Sima, cu un singur ochi, ca un ciclop, zâmbind: Dumneata nu ești de vină, tovarășe. Fii liniștit. M-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
personajului Mihai de Giulești, o descoperise și pe Iozefina. Nu mai suporta adresarea ironică, mai ales în aceste condiții când, găsită cu Valy, Iozefina își adună ostentativ desuurile, fără să le ascundă definitiv, dând în același timp, senzația că pe sub fusta destul de lărguță, de mohair, ar fi goală pușcă și când fețele amândurora ascundeau ceva, și în același timp voiau să afișeze că nu ascundeau nimica. Oare căzuse într-o cursă? Voi să răspundă la salutul lui Valy și să plece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cei mov de pe dormeză, și cu sutienul cel negru, cumpărate amândouă azi... Acuma de ce minți, Iozefina ? - glumi Valy exagerat - spune-i că le-ai dat jos de pe tine când ai auzit că-ți vine iubitul și ai rămas goală pe sub fusta aceea la modă. Nu fi o scroafă ordinară! Chiar așa am ajuns? Să mă dezbrac în mizeria asta? În porcăria asta? Măi Valy, până la urmă tot mă confunzi tu cu femeile ușoare? Te bat, Valy! Valy luă desuurile în mână
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
jucă Valy din nou, gratuit cu cuvintele. Ea se repezi să-i dea în joacă, o palmă, gest exagerat de artificial, care trăda totuși, o anumită intimitate a lor, iar el o prinse cu amândouă mâinile de fund ridicându-i fusta sus de tot, în timp ce ea îi dădea haotic cu pumnii în cap: Lasă-mă! Lasă-mă! Acuma să te las? Acuma când sunt gata să te curtez? Pardon, să te curteze dumnealui, nu eu. Scuze, dle Gerard - și Valy arătă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decât a lui Gerard. Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard n-are chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele. Tu te-mbraci și eu plec, Iozefina ? Cum e asta? - întrebă Valy. Și eu plec - răspunse Iozefina. Cum așa? Inviți omul aici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi când te așteptam, tocmai o admiram pe Iozefina cum își despletea părul, cum își lepăda lenjeria dezvelindu-și cu atâta artă picioarele și dându-și fusta în sus și-mi ziceam ce mult mi-ar curge ochii după ea și ce aș mai aborda-o într-o noapte în fosă, dacă n-ai fi dumneata. Știi ce mi-a zis? Pe mine nu va mai pune
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din camere, înțelegeau ce scoteam eu din claviatura pianului? Ei bine, nimeni. Epa. Atât. Îi ghiceam din priviri fericirea. Totuși nu era de-ajuns. Trebuia să fiu și cu ochii în patru, ca să nu i se lipească ochii de vreo fustă, atât la fabrică cât și acasă unde veneau și invitate, nu? Așa-i plăceau femeile, de era în stare să le mănânce pe pâine. N-am știut c-a fost afemeiat - se miră Gerard puțin reținut. E un adevăr. Părea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care părea că vrea să i-l dispute doar un câine vagabond. Mai târziu trecu o mașină galbenă, și, pe urmă, o femeie îl chemă încetișor din pragul unei porți. Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un picior, dar ea fu și mai încurcată când lumina unui felinar îi îngădui să-l vadă bine. — Ce vrei? întrebă cu oarece timiditate. — Nu, nimic - se scuză prostituata. Te-am confundat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fix în ochii ei și-i spuneam: "Doamne, ce copil frumos ai!" Liz zâmbea cu subînțelesuri și, cu gesturi studiate, mima că-și mai acoperă ceva din lungimea picioarelor, dar o ciudată lege a conservării acționa și aici. Trăgea puțin fusta în jos, din dreapta, și, direct proporțional, în partea stângă erau descoperite noi orizonturi. Cantitatea de ispită rămânea mereu aceeași, dacă nu cumva chiar sporea. Sărut mâna, doamna A, îi ziceam eu, în doi peri, Lizei. Liz se hlizea, mă provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de Don Juan, ceea ce, cu siguranță, ar fi rupt gura muieretului care-mi mai refuza avansurile decente, i-ar fi înnebunit de invidie pe dragii mei amici care-mi sugerau că mi-ar putea oferi lecții de cucerit inimi cu fustă. Să fi pierdut, la vârsta aceea la care cuceririle erau normalitatea ființării, două titluri atât de pompoase de depravat și disident ar fi fost o înfrângere de proporții. Există, la vremea în care cuceririle sunt normalitatea ființării, nenorocire mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
asta, era singura care-mi pusese o notă mai măricică. Domnișoara era pentru mine un caz aparte. Eram obișnuiți să acordăm titlul acesta, de domnișoară, profesoarelor foarte tinere, acelora la care, nu știu de ce, ne fugeau mereu ochii până pe sub fusta lor. Profesoarelor mai în vârstă le ziceam, normal, doamne, atunci când nu eram supărați, pentru că altfel le porecleam, ca și directorul, de nu se vedeau, cu tovarășe. Trecută binișor prin viață, domnișoara de chimie avea părul alb, ca marchizii, mergea bățoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
compartimentele cu locuri obișnuite de la clasa a doua, cu bărbați care-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și șolduri mari, toate amestecându-se, de nedescâlcit. O femeie Înaltă și subțire se trezi o clipă doar ca să se plângă: „Berea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
băltoacă. — Oh, uite ce-am făcut acum! Cât sunt de neîndemânatică! Să-ți stropesc cu noroi un costum frumos și nou ca ăsta! Cu mâna ei mare și aspră, cu inel cu sigiliu pe degetul mic, Începu să-i perie fusta lui Janet Pardoe. — Oh, pentru Dumnezeu, lasă asta, Mabel! spuse Janet. Dispoziția domnișoarei Warren se schimbă. Se Îndreptă și se puse În drum. Spui că-s beată. Sunt beată. Dar o să mă-mbăt și mai tare! — Oh, alta acum! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își va reveni, va fărâmița iar pâinea prăjită și va spune: — Sigur că-i și părerea mea. Așa am simțit dintotdeauna. Ceașca se clătină În mâna lui Mabel Warren, cafeaua se revărsă peste buza acesteia și câteva picături căzură peste fusta ei, pătată deja de grăsime și bere. Ce contează, se Întrebă ea, ce face Janet, atâta vreme cât eu nu știu? Ce importanță are pentru mine dacă Îi permite unui bărbat s-o ducă În dormitor, câtă vreme se Întoarce la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ai auzit că unchiul John a murit subit ziua următoare, aproape pe prag la mine? Stiloul domnișoarei Warren sfârși scrisoarea cu un iaz mare de cerneală. Îl Înconjură cu o linie groasă și scrise Pardon. Apoi Își șterse stiloul de fustă și trase de cordonul soneriei, chemând un chelner. Gura Îi era teribil de uscată. Coral Musker rămase pentru câtva timp pe culoar, privindu-l pe Myatt și Întrebându-se dacă ceea ce sugerase Mabel Warren era adevărat. El stătea cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Se Întoarse spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta Anna! O privi cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și aceeași experiență. Stătea așa, uscățivă, roșie la față și excitată, lângă geam. Fusta neagră zăcea de-a curmezișul patului, dar mai avea pe ea bluza neagră, gulerul alb al uniformei de cameristă, iar În fața picioarelor ținea un prosop, ca să și le ascundă. El o privi batjocoritor. — Frumoasa Anna! Gura ei căzu și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Kolber, nevenindu-i să creadă. De ce? Șoldurile lui Joseph se agitară din cauza stânjenelii. — Păi, Herr Kolber, vedeți cum devine situația... Eu și cu Anna suntem prieteni. — Anna, vino Încoace! Ușa se deschise Încet și Anna ieși la vedere. Își pusese fusta și Își aranjase părul. — E adevărat, Herr Kolber. Ea privi cu groază dincolo de el, la seiful expus vederii. — Ce s-a Întâmplat cu tine? La ce te holbezi așa? Frumos Îți șade, zău! O femeie la vârsta dumitale. Da, Herr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
imposibil de localizat și de pedepsit. Se așeză și privi meniul, fără să vadă ce citește. Da, nu m-ar deranja să fiu eu evreul acela, se gândi domnul Peters În timpul lungii vizite a Îngerului. A pus mâna pe-o fustă bună, foarte bună. Nu drăguță. N-aș spune că e drăguță, dar are un trup frumos și acesta, Își spuse domnul Peters lui Însuși, cîntărindu-l pe acela colțuros al soției sale și amintindu-și de stomacul ei zgomotos, acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puțină brânză? — Bine. Încă o bere...? — Îhî! — Chelner! Două beri... Și, după o clipă, soseau: reci, spumoase, galbene, transparente, îmbietoare... Ia, uitați-vă, părinte! — Nu fi bestie, că eu sunt preot... Oricât ați fi de preot. Ia, uitați-vă. Ce fustă are...! Lasă-mă în pace. Mai dă-mi niște ceviche! — Poftiți niște ceviche. Și negresa aia? La naiba cu negresa... Ce mai țâțe are negresa! — Dumnezeu să mă ierte! Da’, știi că ai dreptate... Chelner! Două beri... Apa din baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]