KorAP: Find »[drukola/base=geantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...203 >

5,057 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

de Carter Spink nu apare nicăieri. Slavă Domnului. Probabil că departamentul de PR a reușit să împiedice orice scurgeri de informații în presă. — Unde-mi sunt cheile ? Trish pare foarte agitată. Unde or fi ? Continuă să scotocească, din ce în ce mai furibundă, în geanta Chanel. Un ruj auriu zboară prin aer și aterizează la picioarele mele. De ce dispar lucrurile ? Ridic rujul și i-l dau. — Vă amintiți unde le-ați pierdut, doamnă Geiger ? — Nu le-am pierdut. Trage aer în piept adânc. Mi-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sângele în obraji. Adică ce vrea să spună cu asta? De unde știe că nu am tabieturile mele ? Doar fiindcă nu știu să gătesc, nu înseamnă că nu pot să fac absolut nimic. — Deci totul e OK, da ? Trish își ia geanta. Ai găsit chestiile de curățat ? — Ăă... mă uit în jur confuză. — În spălătorie ! Dispare un moment, după care reapare cu o cădiță albastră plină de produse de curățat, pe care o trântește pe masă. Poftim ! Și nu uita de Marigolds

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
hermelină, aș alege bursucul. Ia stai așa. Dar cine a zis că ar trebui să aleg între bursuc și hermelină ? Nici măcar nu știu cum am ajuns la conversația asta. — Poate că ar trebui să plecăm, zic cu un aer demn. Îmi iau geanta, îmi mai arunc o ultimă privire de control în oglindă și apăs pe clanță. OK. Poate că aduc un pic cu un bursuc. Aerul văratic a început deja să se încălzească și îl inspir recunoscătoare, în timp ce pășim pe aleea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să gătești absolut nimic. Și ce le-ai promis soților Geiger că le gătești ? O, Doamne. — Trish a vrut să-i prezint meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că... îhm... i-am dat un meniu plecând de la asta. Scot rușinată din geantă meniul șifonat de la Maxim’s și i-l întind. — Miel înăbușit cu arpagic cu cartof fondant și crustă de brânză de capră, garnisit cu piure de spanac cu nucșoară, citește siderată. Cineva pufnește în râs și, când ridic ochii, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ochi, încercând să-i transmit mesajul. Te rog. Am nevoie de asta. — Bine, spune într-un final. Hai să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
viața mea nu m-am simțit atât de mulțumită. Cadourile ! spune Trish din senin. Nu i-am dat cadourile ! Sunt destul de sigură că a băut mai multă șampanie decât oricine altcineva. Se apleacă nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic bonus, Samantha, spune, înmânându-mi-l. Să-l cheltuiești pe ceva care să te facă să te simți bine. — Mulțumesc ! zic, uimită. E foarte amabil din partea dumneavoastră. — Să nu crezi însă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
același tapet, aceleași lămpi. Doar că ușile au alte numere. 31 și 32. Nu-mi amintesc pe care dintre ele o caut așa că, până la urmă, optez pentru 31. Are un preș mai moale. Mă las jos pe podea, îmi las geanta jos, mă rezem de ușă și încep să aștept. În momentul în care Ketterman iese din lift, sunt stoarsă de orice vlagă. Stau aici de trei ore întregi, fără să beau sau să mănânc ceva. Mă simt epuizată și trasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
e ce-mi doresc de la viață. Nu asta vreau să fac. Nu asta e ceea ce vreau să fiu. Trebuie să cobor. Acum. Oamenii urcă și coboară din tren, trântesc uși, ridică bagaje. Cât pot de calmă, îmi iau valiza, apoi geanta și mă ridic. Îmi pare rău, spun. Am făcut o greșeală. Și abia acum mi-am dat seama. — Poftim ? Guy ridică ochii spre mine. — Îmi cer scuze că v-am făcut să vă pierdeți timpul. Vocea îmi tremură ușor. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

să-l Întrerupă. Prima dată, ca să-mi ofere ceai și țigări. După o clipă, aplecat până-n pământ, ca să i se adreseze ei În turcește. Am văzut-o atunci ridicându-se, acoperindu-și fața, dându-i servitorului să-i ducă o geantă de piele. Acesta se grăbea către ieșire. Ea Îl urmă. Ajunsă la ușa salonului, Își Încetini, totuși, mersul, lăsându-l pe bărbat să se Îndepărteze, se Întoarse către mine și rosti, cu voce Înaltă și Într-o franceză mai curată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

că îl spune în cel mai bun sens cu putință. Destul de bine, zic. Mă gândesc ce geamantan să‑mi iau. — Ooo, spune Suze întorcându‑se spre mine, cu gura pe jumătate roz. Ce zici de ăla mic, bej? Sau de geanta roșie de voiaj? — M‑am gândit că poate să‑mi iau asta, zic, trăgând de sub pat geanta în formă de scoică, verde țipător. Am cumpărat‑o în weekend și e absolut superbă. — Uau! zice Suze, cu ochii mari. Bex! E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să‑mi iau. — Ooo, spune Suze întorcându‑se spre mine, cu gura pe jumătate roz. Ce zici de ăla mic, bej? Sau de geanta roșie de voiaj? — M‑am gândit că poate să‑mi iau asta, zic, trăgând de sub pat geanta în formă de scoică, verde țipător. Am cumpărat‑o în weekend și e absolut superbă. — Uau! zice Suze, cu ochii mari. Bex! E super! De unde‑ai luat‑o? — Fenwicks, zic, zâmbind larg. Nu e senzațională? — E cea mai tare geantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
geanta în formă de scoică, verde țipător. Am cumpărat‑o în weekend și e absolut superbă. — Uau! zice Suze, cu ochii mari. Bex! E super! De unde‑ai luat‑o? — Fenwicks, zic, zâmbind larg. Nu e senzațională? — E cea mai tare geantă de felul ăsta pe care‑am văzut‑o în viața mea! spune Suze, plimbându‑și degetele pe ea cu admirație. Deci... câte geamantane ai la ora asta? Se uită la șifonierul meu, de pe care stau să cadă o valiză maro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pe care‑am văzut‑o în viața mea! spune Suze, plimbându‑și degetele pe ea cu admirație. Deci... câte geamantane ai la ora asta? Se uită la șifonierul meu, de pe care stau să cadă o valiză maro de piele, o geantă lăcuită și trei port‑farduri mari. Păi..., zic, ridicând din umeri cu un aer ușor defensiv, câte are toată lumea. Cred că mi‑am cumpărat destul de multe geamantane și genți de voiaj în ultimul timp. Dar ideea este că de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de pe care stau să cadă o valiză maro de piele, o geantă lăcuită și trei port‑farduri mari. Păi..., zic, ridicând din umeri cu un aer ușor defensiv, câte are toată lumea. Cred că mi‑am cumpărat destul de multe geamantane și genți de voiaj în ultimul timp. Dar ideea este că de ani de zile am umblat cu aceeași geantă hărtănită de pânză. Până când, în urmă cu câteva luni, în timp ce mă aflam în mjilocul magazinului Harrods am avut o revelație, oarecum asemănătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Păi..., zic, ridicând din umeri cu un aer ușor defensiv, câte are toată lumea. Cred că mi‑am cumpărat destul de multe geamantane și genți de voiaj în ultimul timp. Dar ideea este că de ani de zile am umblat cu aceeași geantă hărtănită de pânză. Până când, în urmă cu câteva luni, în timp ce mă aflam în mjilocul magazinului Harrods am avut o revelație, oarecum asemănătoare cu cea pe care a avut‑o Sfântul Pavel în drum spre Mandalay. Valize. Și, de atunci, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în timp ce mă aflam în mjilocul magazinului Harrods am avut o revelație, oarecum asemănătoare cu cea pe care a avut‑o Sfântul Pavel în drum spre Mandalay. Valize. Și, de atunci, am recuperat pentru toți anii când n‑am avut o geantă ca lumea. Și la urma urmei toată lumea, știe că un geamantan bun e o investiție. — Tocmai îmi fac un ceai, spune Suze. Vrei și tu? — Daa, te rog! zic. — Și un KitKat? rânjește Suze. — Un KitKat, neapărat. De curând, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cât mai repede le mâncăm, cu atât mai repede scăpăm de ele - deci, într‑un fel, e mai sănătos să băgăm la ghiozdan cât mai multe cu putință. Suze își târâie picioarele afară din cameră și eu mă întorc la geanta mea. Așa. Să mă concentrez. Să împachetez. Nu ar trebui să‑mi ia mult. Nu am nevoie decât de câteva combinații de haine de bază, pentru o mini‑vacanță în Somerset. Mi‑am făcut chiar și o listă, care ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca pe cristale sau ca uleiurile pentru aromoterapie. Dacă mă trezesc dimineața că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cu „Elvis is Groovy“ și nu‑l am la mine? Știți ceva, cred că am să le iau pe toate. La urma urmei, cât loc pot să ocupe niște tricouri? Nici nu o să se simtă. Le bag pe toate în geantă, după care adaug și niște bustiere scurte, să‑mi poarte noroc. Excelent. Abordarea asta radicală e foarte eficientă. OK, ce mai urmează? Zece minute mai târziu, Suze se întoarce în cameră, cu două căni de ceai și trei KitKat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o valijoară pe rotile, cât o cutie de pantofi. Cum reușesc? Au haine vrăjite, care se strâng cât e nevoie? Există vreo modalitate secretă de a împături totul până ajunge cât o cutie de chibrituri? — De ce nu‑ți iei și geanta de voiaj? sugerează Suze. — Zici tu? Mă uit cu neîncredere la geamantanul meu supraburdușit. Dacă stau să mă gândesc, poate n‑am nevoie de trei perechi de ghete. Sau de etolă. Atunci îmi dau seama că Suze pleacă aproape în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
geamantanul meu supraburdușit. Dacă stau să mă gândesc, poate n‑am nevoie de trei perechi de ghete. Sau de etolă. Atunci îmi dau seama că Suze pleacă aproape în fiecare weekend și tot ce‑și ia cu ea e o geantă nu prea mare, pliabilă. — Suze, tu cum îți faci bagajul? Ai un sistem, ceva? Nu știu, zice ea vag. Bănuiesc că fac și acum ce ne‑au învățat la Miss Burton. Te gândești la o vestimentație pentru fiecare ocazie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Mai știe și cum să facă pe zâna ca să iasă basma curată când e prinsă la‑nghesuială. Împart repejor o foaie de hârtie în mai multe coloane. Așa mai merge. E mult mai bine decât să îndes lucruri într‑o geantă, la întâmplare. În felul ăsta, nu o să am haine în plus, doar strictul necesar. Vestimentație 1: la piscină (soare) Vestimentație 2: la piscină (înnorat) Vestimentație 3: la piscină (când fundul arată uriaș dimineața) Vestimentație 4: la piscină (altcineva are același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Câteodată sunt de‑a dreptul îngrozită la gândul că ar putea zice nu. — Înțeleg, spune în cele din urmă. Nu prea ai de ales, nu? Exact, spun ușurată. Iau hârtia cu planul de la ea, o împăturesc și o bag în geantă. Ia ascultă, Bex, ce‑i asta? E nouă? zice brusc Suze. Deschide larg șifonierul și mă apucă tremuriciul. Se încruntă la haina mea cea nouă, absolut încătătoare, de culoarea mierii, pe care am ascuns‑o repede zilele trecute când ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
răsplata acestei abordari controlate a shopping‑ului. Când cumperi ceva, chiar simți că ai câștigat pe merit acel lucru. Ne îndreptăm spre casă, și eu am mare grijă să‑mi feresc ochii de raionul de accesorii. Abia apuc să zăresc geanta aia roșie cu mărgele negre. Și, tocmai când îmi caut portofelul în poșetă, felicitându‑mă pentru determinare, vânzătoarea zice, ca să facă puțină conversație: — Știți, modelul ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj? — A...da? zic după o pauză. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
iau doar pe cele lila azi, îngaim în cele din urmă. Mulțumesc. — OK... Fata introduce un cod în casa de marcat. 89 de lire, vă rog. Cum doriți să plătiți? — Ăăă... card Visa, vă rog, spun. Semnez chitanța, îmi iau geanta și plec din magazin, ca teleghidată. Am reușit! Am reușit! Mi‑am controlat dorințele! N‑aveam nevoie decât de o pereche de pantofi, și nu mi‑am cumpărat decât una. Am intrat și am ieșit din magazin, conform planului. Vedeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]