4,151 matches
-
pași sprijinindu-se în cârje. Căpitanul chirurg îl încuraja mereu: Așa, eroule! Calcă mai cu îndrăzneală! Scrâșnind de durere, Toaibă înmulțea numărul pașilor - măcar cu unu-doi mai mulți ca ieri... Și zilele treceau una după alta, cu ninsori și geruri aspre. Cât era ziulica de mare, Toaibă se căznea să meargă, folosind cât mai mult cu putință piciorul rănit. Mergea până îi dădeau lacrimile de durere... Și gândurile îi zburau de multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mergea până îi dădeau lacrimile de durere... Și gândurile îi zburau de multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi al naibii de greu să te furișezi printre liniile inamice, dar și mai greu să stai nemișcat în vreo zi cu ger de să crape pietrele... Ce-o fi făcând oare Trestie, sublocotenentul Cicoare, căpitanul Făgurel și ceilalți? Or fi întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cum s-ar spune. Numai cu degetele de la un picior degerate - a intrat în vorbă bătrânul. Ofițerul a privit curios la om. Fără nici un îndemn însă, bătrânelul a prins a povesti: Era iarnă. Și ce iarnă! Crăpau ouăle corbului de ger. Pe front era liniște. Chiar prea multă tăcere. Ce se gândesc cei de la comandament? Ia să trimitem noi vreo cinci flăcăi din grupul de cercetare în satul dintre linii - că între noi și nemți se afla un sat - să vadă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bine și mă gândesc, nu toți au ieșit în calea glonțului, așa cum am făcut-o eu... Unii nici n-au ieșit măcar din casă. Au stat la căldurică. Au stat ei nopți și zile întregi în omăt până la brâu sau ger de crăpau pietrele? N-au stat. Năsălia mamei lor de nenorociți! Doamne, câtă dreptate avea Trestie! Cine-i Trestie aista? Apoi un om ca aista nu găsești de ai umbla cu opinci de fier. Strașnic om! Mi-a fost și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
prezența, veni către mine și - ignorînd adiacența lui Lung - mă rugă, la fel ca altădată, să ieșim pe cerdac, În bătaia sticlindă a stelelor, dar un instinct, care regla perfect, Îmi porunci să refuz, - motivația se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu: mă miram de mine, dar asta era porunca, simțeam că e bine, mai ales față de imprevizibilitatea ființei ei. Mai erau și alte lumini și Întunecimi În joc, mă abțineam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
piața de sclavi. Fusese cumpărat de un lanist, un oarecare Manteus, care avea o școală de gladiatori în Gallia. Manteus îl vânduse apoi ca secutor lui Vitellius. Titus oftă. — Vitellius... Ticălosul ăla! Are ceva demonic în el. — Ai supraviețuit foamei, gerului și lupilor. Vrei să te ucidă teama pe care ți-o provoacă bunul nostru Vitellius? El, care vrea să ajungă împărat? N-ați auzit cu câtă nerăbdare îi punea întrebări lui Ausper? — Am auzit - Valerius arătă spre o crăpătură dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iarna se anunța foarte grea. Armata flavienilor își croi drum prin furtună, afundându-se în zăpadă la fiecare pas. Mulți soldați pieriră în avalanșe; alții, având mâinile și picioarele înghețate, se aruncau în propriile săbii, nefiind în stare să îndure gerul. Antonius Primus, neobosit, mergea înainte și înapoi de-a lungul coloanei soldaților săi, încurajându-i și ajutându-i. Era un exemplu pentru toți. Nimeni nu-i purta pică pentru că-și obosea atât de tare oamenii. Învinseră zăpada prin tenacitatea, voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pică pentru că-și obosea atât de tare oamenii. Învinseră zăpada prin tenacitatea, voința și avântul eroic insuflat de comandantul lor și zdrobiră trupele vitelliene care încercau să le blocheze trecerea. În cele din urmă, munții rămaseră în urma lor. Pe un ger cumplit, sub un cer senin, se opriră la Carsulae. Pe imensa câmpie se ridicară imediat taberele flavienilor, ce se puteau aproviziona ușor din bogatele municipii ale Umbriei - Tuder, Perusia, Spoletium -, care trecuseră de partea lui Antonius Primus. Armata vitelliană fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să citești matale și să vezi, mă rog, ce scrie domnii la jurnale... Când mʹam dus să iau tutunul aflai de la Veta: - că-i prietenă cu unul de vinde gazeta. Cică spune cʹo să fie, de-acu hăt departe, un ger, maică, grozăvie, cât o ține Marte!ʺ Toate sar să protesteze și asvârl ocară căutând să demonstreze că e primăvară. - „Am văzut chiar eu pe stradă soro ghioceii! ʹ - „Și la mine în livadă îmbobocesc teii!ʺ - „Dar chiar eu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cartelă (n.n.). Făcând armata la D.G.S. M. Iași, detașament de muncă pentru fii de chiaburi și reacționari, l am vizit at pe fratele meu student la medicină la o gazdă situată la mar gine a orașului. Era ajun de Crăciun - un ger cumplit. Împreună cu un coleg de cameră, l-am găsit în pat, pregătindu-se pentru un examen, la lumina unei lanterne, sub o plapumă împrumuta tă d in milă de gazdă. Frig,mizerie, pe pragul ușii (masă nu aveau) o fa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și ce bucurie să găsești un sprijin patimilor pământești! Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
curajos și mi-era teamă, dar nu reușeam să mă abțin, să tac, o boală, poate, de asta și detest anii tinereții, inclusiv armata care face crevase de dor pe culmile amintirilor celor mai mulți, la Topraisar, unde-a trebuit să Îndur gerul și cei mai imbecili oameni din lumea vizibilă, militarii de profesie, stăteam de gardă În gheretă-n noapte și nu mă gîndeam să mă sinucid ci cum să-i Împușc pe ofițerii care sforăiau beți În clădirea lor albă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
liceence În minijupe cu Cohen și Bach În re minor, beam șampanie din găleată, am făcut encefalită, drept pentru care am cîntat și prin restaurante, Îmi Înghețau buricele degetelor pe coarde și drăcuiam În alterații și clienții mîncau fasole În ger cu căciulile pe cap, chiar și la nunți, voiau muzică populară, le-o executam pînă se-mbătau și-apoi dansau În cojoace pe adaptările noastre după Coltrane, Mingus și Miles Davis pînă la 12 noaptea, cînd se-nchidea localul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fost tocmiți să cântăm la o cumătrie în satul de pste pădure. Doar eu eram mai bătrân printre ceilalți muzicanți. Cobzarul - un copchil. Oleacă mai copți erau cel de la țambal și celălalt viorist. Omătul ajungea până la genunchi și era un ger de îți îngheța răsuflarea...Am pornit așa, către seară. Drumul era greu, nu șagă. Mergeam fără nici un spor. Când am intrat în pădure, era deja în amurg și cât am înotat noi prin nămeți s-o făcut întuneric de tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o rupt și ultima strună a lui Costân, că atunci povestea nu mai are nici un haz - l-a luat la vale pe povestitor moș Dumitru. Dumitre, nu ai noroc nici de data asta, pentru că nu s-o rupt struna. Chiar dacă gerul tăia ca briciul. Nici la ceasul când lupoaica o mâncat iapa - cum se spune - nici până s-o crăpat de ziuă. Când lupchii s-o ridicat de pe fotelurile lor și... au plecat de la concert, spunea Costân că jivinele se uitau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Cu mers de melc și cu strigătul „Pe aici” al celor puși să urmărească buza râpelor, odată cu înserarea au ajuns în cealaltă parte a pădurii...Au răsuflat ușurați... După o săptămână de ninsoare, vremea s-a limpezit, dar au venit geruri aspre. Cărăușii au stat acasă cuminți, până ce drumurile s-au făcut bune de umblat. Haideți, babelor! Hai, că vine Crăciunul și voi stați pe cuptor lângă fusta fimeii - i-a întâmpinat moș Dumitru în ziua sorocită primului transport. Am cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gura degeaba - l-a luat la vale Pâcu pe mutălău. Păi ce ar fi să lehăim toți vrute și nevrute. Nu s-ar mai înțelege om cu om - a ripostat - cu o umbră de supărare - Ion Cotman... In ziua aceea, deși era ger, drumul nu li s-a părut greu. Soarele le-a zâmbit într-un dinte din zori până către seară, iar când se aflau aproape de Crâșma din drum apusul și-a luat rămas bun, înfășurat într-un văl roșu. La noapte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-a părut greu. Soarele le-a zâmbit într-un dinte din zori până către seară, iar când se aflau aproape de Crâșma din drum apusul și-a luat rămas bun, înfășurat într-un văl roșu. La noapte va fi un ger strașnic - a prorocit Vasile Hliboceanu, privind purpura asfințitului... Cam ai dreptate, Hlibocene. Dacă astăzi o fost ger, apoi mâine îți îngheață și răsuflarea - l-a aprobat Pâcu. Costache crâșmarul robotea prin curte. Când a auzit zvon de glasuri cunoscute, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când se aflau aproape de Crâșma din drum apusul și-a luat rămas bun, înfășurat într-un văl roșu. La noapte va fi un ger strașnic - a prorocit Vasile Hliboceanu, privind purpura asfințitului... Cam ai dreptate, Hlibocene. Dacă astăzi o fost ger, apoi mâine îți îngheață și răsuflarea - l-a aprobat Pâcu. Costache crâșmarul robotea prin curte. Când a auzit zvon de glasuri cunoscute, a ridicat capul, uitând de oboseală...Că de la ei avea un alișveriș era un lucru de luat în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru. Toate-s bune, Dumitre. Măriuța v-o zărit hăt de departe și îi dă zor cu mâncarea. Eu am să pun niște vinișor - știi tu de care - la fiert. Să vă încălziți, că după o zi de stat în ger îi musai să speli gâtlejul cu ceva fierbinte. Eu aș zice să înfierbânți și rachiul, că altfel umblă prin trup când îi cald. Te furnică ici la lingurică - a intrat în vorbă și Pâcu. In acest timp, sub dădăceala lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Până la urmă, Pâcu a luat ulcica golită și a întors-o cu gura în jos, comentând: Ce-i cu seceta și cu sărăcia asta, Costache? Noi suntem oameni gospodari ori niște dârvari? Adă aici vin fierbinte, că altfel nu iese gerul din noi nici până la primăvară. Tu mai ai o scăpare, Pâcule. Aprinzi luleaua și pufa-pufa te încălzești. Noi, însă, ioc. Numai să te prind eu că ne tămâiezi iar, că ai băgat-o pe mânecă - l-a înțepat subțire și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au intrat pe poarta magaziilor jupânului Aizic, acesta i-a întâmpinat cu multă vorbă, ca de obicei: Uite-te și dumneata la oamenii iștia. Nu au casă, nu au masă. Pentru ei nu este ploaie, nu este ninsoare, nu este ger. Pentru dânșii totul este să facă treabă. Incolo nu-i interesează dacă tună sau trăsnește...Ingheață apa pe foc, domnule, și ei nu stau acasă, ferească Dumnezeu...Bine ați venit, gospodarilor! Drept să vă spun, nu vă așteptam pe un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pentru dânșii totul este să facă treabă. Incolo nu-i interesează dacă tună sau trăsnește...Ingheață apa pe foc, domnule, și ei nu stau acasă, ferească Dumnezeu...Bine ați venit, gospodarilor! Drept să vă spun, nu vă așteptam pe un ger ca aista. Dar sunteți bine veniți. Si bine plătiți - a rimat Pâcu spusa lui Aizic. Plata n-o hotărăsc eu. O hotărăște cântarul. Si matale nu poți închide ochii? nu s-a lăsat Pâcu. Asta ar înemna să-mi fur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pește adă și o oală cu vin. Apoi om mai vedea noi... Când ulcelele au fost pline, Pâcu a pornit a vorbi: Cred că l-ați văzut pe amărâtul cela de pescar, care nu o stat acasă nici pe un ger ca cel de azi. Apoi pescuitul ista îi ca o boală. Nu poți sta acasă oricum ar fi vremea. Da’ eu știu că peștele nu se prinde pe orice vreme - l-a întrerupt Ion Cotman. Se prinde, nu se prinde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]