4,229 matches
-
pe Manuel, În mijlocul arenei. — De unde l-a scos șefu’ pe tipu’ ăsta? Întrebă omul lui Retana. — Din spital, Îi răspunse Zurito. — Păi, tot acolo o să ajungă imediat. Zurito se-ntoarse spre el. — Bate-n asta, Îi spuse, arătându-i barrera. — Glumeam doar. — Bate-n lemn. Omul lui Retana se aplecă și bătu În barrera de trei ori. — Și acum taci și uită-te la faena, spuse Zurito. În mijlocul arenei, În lumina reflectoarelor, Manuel Îngenunche cu fața spre taur și, după ce ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n capul oaselor. Doctorul se dădu În spate, furios. Cineva-l apucă ți-l ținu locului. Nu poți să-mi faci așa ceva, Manos, spuse Manuel. Și deodată putu să-l audă clar pe Zurito vorbind: — Bine, n-o s-o fac. Glumeam doar. — Mergea bine. Atât că n-am avut noroc. Asta a fost. Manuel se-ntinse la loc. Îi puseseră ceva pe față. Chestia Îi era cunoscută. Inhală adânc. Era foarte obosit. Era foarte, foarte obosit. Îi luară chestia de pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Amândoi se apucară să mănânce, fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce te holbezi așa? spuse Max, privindu-l. — La nimic. Nimic pe dracu’. Te holbai la mine. — Poate că băiatu’ a vrut doar să glumească, Max, spuse Al. George râse. — Tu să nu râzi, Îi spuse Max. Înțelegi? Tu n-ai voie să râzi. — Bine, spuse George. — Zice că bine, se-ntoarse Max către Al. Zică că „bine“. Hai că asta-i tare. — E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o să termine Walcott cu tine. — Da, sigur, spuse Jack, poate așa o să fie. Da’ deocamdată mi-e scârbă de tine. Așa că Soldier urcă-n trenul spre oraș chiar În dimineața aia. Eu l-am condus la gară. Era cam amărât. — Glumeam cu el doar, spuse el În timp ce așteptam pe peron. Nu poa’ să-mi facă una ca asta, Jerry. — E nervos și pus pe harță. Da’ altfel e un tip de treabă, Soldier. — E pe dracu’. N-a fost niciodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lucru. — Nu, nu e, fu de acord chelnerul cu nevastă. Nu voia să fie nedrept. Atât că se grăbea. — Ei, și tu? Nu ți-e frică s-ajungi acasă mai devreme decât de obicei? — Încerci să mă jignești? — Nu, hombre, glumeam și eu. — Nu mi-e, spuse chelnerul care se grăbea, ridicându-se după ce trăsese obloanele până jos. Am Încredere, am Încredere deplină În ea. — Ești tânăr, ai Încredere și ai o slujbă, spuse chelnerul mai În vârstă. Ai totul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu fumez. — Bine atunci, spuse domnul Wheeler. Se uită din nou pe fereastră, luă o gură de cafea și-și aprinse o țigară. — Fräulein, strigă și chelnerița veni la masa lui. — Ce doriți, domnule? — Pe tine. Lăsați glumele, domnule. Nu glumesc. Atunci nu mai vorbiți așa. — N-am timp de discuții, spuse domnul Wheeler. Trenul ajunge-n patruzeci de minute. Dacă urci cu mine Îți dau o sută de franci. — Nu mai vorbiți așa, domnule. Voi fi nevoită să-l rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Erau mulți tipi cu papagal? L-ai cunoscut cumva pe Scott Fitzgerald acolo? — Ce spuneți? — Vreau să zic, zilele alea, la colegiu, au fost ele cele mai fericite din viața ta? Cum a fost echipa de la Belitz de toamna trecută? — Glumiți, domnule? — Așa, puțin, spuse Johnson. Ești o fată tare de treabă. Și nu vrei să te joci cu mine. — A, asta nu, domnule. Doriți să vă mai aduc ceva? — Da. Ești drăguță să-mi aduci lista de vinuri? — Sigur, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe locotenent. Trenul fiind tras cu mult în afara gării, au avut ceva de mers, împiedecându-se la fiecare pas. Stai! - s-a auzit un glas hotărât. Asta s-a înțeles și din țăcănitul închizătorului puștii. „A băgat cartuș pe țeavă. Nu glumește omul!” - a gândit locotenentul Făgurel, întinzând mâinile în lături, pentru a-i opri pe cei doi soldați care îl însoțeau. Când le-a simțit piepturile atingându-i brațele, a vorbit: Sunt locotenentul Făgurel, însoțit de doi soldați. Am sosit cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce îmi trebuie. Păi... aici nu-ți trebuie nevastă. De ea ai nevoie doar acasă - a vorbit Chirostii râzând. Mă descurc eu și singur, da’ nu-i frumos să râzi de nevasta mea! Ei. Nu te supăra pentru atâta. Am glumit și eu... Hai să-ți așezi culcușul, că de mâine începem treaba. Maranda a dereticat prin cămăruță și i-a așezat așternutul. Să ai grijă, Toadere: să nu bei și să nu te încontrezi cu oamenii, că lumea-i ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
una din nopțile rare ale lumii, s-a Întîmplat o minune mai mare decît cea din Cana Galileii. 10. ...În numele Tatălui, și-al Fiului și-al Sfîntului Duh... Amin! Stăteam În genunchi În biserica unde altădată slujise bunicul, preot paroh, glumind În sine sau poate adevărat transfigurat de evangheliarul pe care-l ținea În mînă. În biserica În care, copil fiind, la vîrsta școlii primare, mă spovedisem În fața lui, deși Încă nu Începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora se rugă punîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ospitalieră, de mătușa ta, mă Întreb dacă mai trăiește, și despre tine, m-a, Întrebat, ce ai ajuns? unde ești? Ne-am Întîlnit abia acum și-mi spui că ești judecător; orice m-așteptam să fii, numai judecător, nu, rîdeai, glumeai, mîncam plăcintele făcute de mătușa ta, le mîncai cu zgomot, cu bucurie de copil, amănunte ce n-ar fi anunțat un viitor magistrat, dar eu niciodată n-am fost un bun psiholog. Am reflectat mult pentru că am pierdut mult, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavel care se afla atunci În fotoliul lui din sufragerie. ZÎmbi, superior: - Iată, domnule judecător, că În țara asta se poate sta În pușcărie și fără tribunale și judecăți. E mai simplu. - Adevărat! Asta confirmă că puterea respectă Încă justiția, glumii, o urmă de respect, pentru că e conștientă că nu i se poate cere să condamne În orice situație, adică să fabrice infractori. - SÎnt abia la Început, aveți răbdare, rosti cu o voce pîndită de silă, mai tîrziu va fi altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se credeau curajoase, Încîntate de prezența lor În timpul social al acelor zile. Venea uneori și domnul Pavel, mai mult ca să-și ucidă plictiseala; luat cu vorba, Încerca să „urce” conversațiile lor de „tip pragmatic”, la nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga Popescu, În zona ideilor ce guvernau acele sfîșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea „Înălțimi” cum constata mîhnit Însuși vorbitorul, stăpîn al casei. „Așa-s femeile!” conchidea În sine, Înțelegător și resemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
plecați? o Întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimîine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și Întrebuință rîzÎnd, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar asta vroiam să-ți spun, dar luată cu vorba era să uit. - Prea bine „doamnă”, glumii substantivînd protocolar. Ea rîse din nou. Și În seara aceea, pentru că era mult prea tîrziu, sau poate o tulburare a timpului, o condusei pînă acasă și ne despărțirăm În fața porții ei sărutîndu-i mîna. A treia zi, pe la orele prînzului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Vitellius n-o să te poată găsi. Acolo unde nimeni nu te va trăda, chiar dacă va ști că ești un gladiator fugar. Acolo unde vei putea trăi printre bărbați la fel de curajoși ca și tine. — Unde anume? — La Antonius Primus, fratele meu. — Glumești? Mă duci direct la soldați? De parcă soldații n-ar ști ce pedepse prevede legea pentru gladiatorii fugiți de la Ludi! — Ai încredere. Ai încredere în mine. Titus încuviință. — Bine. Cum aș putea să nu am încredere în tine? Se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am mai văzut pe-aici. — Sunt Flamma, retiarius. Tocmai am venit din Lusitania. Fă-mi loc să trec. — Iar eu sunt Valerius... secutor. Trec eu mai întâi. — Ai grijă, Valerius, se auzi un glas batjocoritor. Cu Flamma nu-i de glumit. Înainte să ajungă gladiator a fost un centurion curajos. — L-a ucis pe amantul soției lui, când i-a găsit împreună, adăugă altul, printre strigătele entuziaste ale celorlalți. I-a tăiat gâtul... Păcat că era un înalt ofițer din legiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sânge, asemenea lui Salix. Asta era vestea pe care voia să i-o dea ambasadorul roman? — Fratele meu? Ce... — Împăratul meu a hotărât să-l pună pe Skorpius să lupte împotriva lui Orpheus. Antonius îl apucă pe Cerpicus de braț. — Glumești! șuieră. Ausper, prezicătorul, i-a spus lui Vitellius că puterea lui va lua sfârșit dacă Skorpius va lupta cu Orpheus... Crezi că nu știu asta? Vitellius nu poate să nu țină seama de profeția asta, nu poate să-i aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
i crocodil ! Imposibil! ăl cu care-am făcut schimbul e persoană serioasă, că are peste 100 de kile și mi-a fost recomandat în mod special de tipul de la care cumpăr bere de peste 20 de ani. Cu așa ceva nu se glumește! Oricum, pentru a înlătura orice suspiciune și conform cu creșterea continuă a credibilității Guvernului, am adus și ușa. Stai s-o-ntorc cu intrarea spre ieșire...Așa. Vezi ce scrie ? Unde să scrie ? Pe ușă. Pe plăcuța de bronz. Care bronz
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
al treilea tren, cu destinația Kln. Compartimentul părea desprins din visul unui ceferist Înclinat spre poezie, trenul mergea extrem de repede, complet silențios, nemții construiesc șinele după alt sistem, glasul roților nu se aude, discutam cu Însuflețire fără să ne cunoaștem, glumeam, și tocmai cînd ne simțeam mai bine, Într-o gară oarecare am aflat că nu vom ajunge la Köln, ci la Meinz. Am coborît cărîndu-ne tonele de bagaje la Meinz și ne-am urcat În trenul de Köln, conștienți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă rugase să-i țin niște dolari, mi-a arătat un teanc, cică nu mai avea loc la el În buzunar, probabil aveam o mutră de fraier insuportabil, deoarece a renunțat repede, la un moment dat am auzit rîsete, grănicerii glumeau cu indienii, așadar se cunoșteau, ori tocmai făcuseră cunoștință și erau Încîntați unii de alții, m-a lovit o furie de nedescris, deci asta era aprobarea de la serviciu, o cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și șopti aceste cuvinte cu multe greșeli, și de gramatică, și de pronunție. De aceea repetă fraza în bengali.) Gesturile ei au fost sincere și calde, căci, într-un fel, mă iubește mult și îi place să stăm împreună, să glumim, să ne privim în ochi și să ne atingem mâinile, dar toate acestea nu sunt nimic altceva decât prietenie. Dacă am crezut altfel, e din vina ei, care mi-a ascuns multe și m-a provocat să cred orice altceva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Pantazi. Pentru că, în orice caz, ați anchetat cu eficiență pe Zevedei, i-ați comunicat lui Pantelimon declarațiile - mă refer în special la pasajul despre von Braun - și ați identificat astfel structura codului... Ghibercea privi în jurul mesei, zâmbind ironic. - D-ta glumești, tovarășe, spuse continuând să zâmbească. V-am atras atenția azi-dimineață că serviciile speciale au lucrat zi și noapte, luând ca bază și fazele Lunii din 1966, și cele de anul acesta: absolut fără nici un rezultat. Nu s-a format nici măcar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am trecut prin ușile batante de la Chicote ca să beau un gin tonic Înainte de prînz. Erau foarte puțini clienți la ora aia și doi chelneri au venit Împreună cu directorul la masa mea. ZÎmbeau cu toții. — L-au prins pe criminal? Întrebai. — Nu glumi la ora asta. Da’ tu l-ai văzut cînd a tras? — Da, i-am spus. — Și eu. Uite-aici stăteam, spuse arătÎndu-mi colțul mesei. I-a lipit pistolul de piept cînd a tras. — PÎnă la cît i-au ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu-mi prea place povestea asta, spusei. — Ascultă, ca să vezi ce chestie deosebită, continuă directorul. Veselia sa a intrat În contact cu seriozitatea războiului ca un fluture... — O, chiar ca un fluture, spusei. Poate chiar prea ca un fluture. Nu glumesc deloc, spuse directorul. Înțelegi ce vreau să spun? Ca un fluture care intră-n contact cu un tanc. Era Încîntat de ce debitase. Acum chiar că se băgase În adevărata metafizică spaniolă. — Bea ceva din partea casei, Îmi spuse. Trebuie să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să duci muncă de convingere și să-ți asumi riscuri, să nu te temi niciodată, să intuiești dorințele celuilalt și să iei mereu, să nu ceri niciodată, era despre blîndețe și plăcere, să faci plăcere și să aduci fericire, să glumești și să-i faci pe oameni să nu le fie teamă. Și după aia să faci totu’ bine. Nu era legat de dragoste. SĂ iubești era ceva Înspăimîntător. El, Nicholas Adams, putea să aibă ce voia, pentru că avea ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]