11,105 matches
-
țeluri Înalte. Și desigur În viziunea Shulei devenise prea delicat pentru viața lumească, prea absorbit de universalii neîmpărtășite, excluzând-o pe ea. Și prin extravaganță, prin teatralitate animală, prin documente șterpelite, prin șmecherii cu sacoșe, nevroze ce implicau coșuri de gunoi, mâncăruri exotice care-i provocau arsuri la stomac, dorea să-l atragă și să-l aducă Înapoi, să-l lege și să-l țină În lume alături de ea. Halal lume! Halal ea! Înălțarea lor avea să fie o Înălțare comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
al sufletului? Și eu găsesc obositor să trebuiască să Îl Întâlnești atât de des și În forme atât de familiare. Am citit atâtea descrieri neplăcute ale sale. L-am văzut descris drept nimic altceva decât un deșeu al erelor, un gunoi istoric, un balast, drept proprietate burgheză, drept diformitate ereditară. Sinele poate crede că poartă un nou ornament vesel, minunat pictat, dar din afară vedem că este o piatră de moară. Sau altfel, această personalitate de care este atât de mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
iată că era acolo. Era unul dintre jurnaliști. Se plimbase prin Gaza cucerită. Se mătura sticlă spartă. În piață, blindate și arme. Imediat În spate, zidurile cimitirului, domurile mormintelor albe. În praf, resturi de mâncare la copt, alterate; mirosuri de gunoi Încălzit și de urină. Jazz oriental transmis din difuzoare șerpuind ca dizenteria prin măruntaie. O muzică atât de ucigător de comică. Femei, doar femei mai În vârstă, făceau piața; sau plecau spre piață; nu se putea găsi mare lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
creștea. Dar verdele din oraș nu se mai asocia cu liniștea de sanctuar. Poezia de odinioară a parcurilor fusese surghiunită. Demodată, umbra deasă care Îndemna la meditație personală. Adevărul era acum mai de cartier și cerea ca decorul să conțină gunoaie - reverie sub un umbrar de frunze? De domeniul trecutului. În afara ocaziilor speciale (prelegerea lui Feffer, În urmă cu douazeci și patru? patruzeci și opt de ore?), Sammler nu mai trecea pe aici. Dacă ieșea ca să facă mișcare, nu se aventura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
făcu să se strâmbe. Prim ajutor pentru bătrâni. Apoi deschise ușa care dădea spre scările din spate, Înțepenind zăvorul ca nu cumva vreun curent puternic să trântească ușa și să-l Încuie pe dinafară. Dădu drumul pantofilor În crematoriul pentru gunoaie. Nu voia să o audă pe Shula susținând că nu Îi stricase În cuptorul electric. Își trăiseră traiul. O dată mergea și televizorul din hol. Siluete cenușii și albicioase, instabile pe verticală, fâsâiau și tremurau. Sammler se văzu pe ecran palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ce nu? M-am făcut pe cât am putut de interesantă cu mijloacele pe care le am. Tatăl ei rămase uimit de replică. Excentrică? Prin urmare era conștientă de cum este. Exista un grad de discernământ În ce făcea. Peruca, căutatul prin gunoaie, plasele de cumpărături, toate erau Într-o oarecare măsură intenționate. Asta voia să spună? Fascinant! — Și cred, spunea ea, că ar trebui să-i păstrăm. Cred că Elya ar fi de acord. Sunt o femeie fără bărbat și nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fost mult prea emoționată ca să Îi număr corect. Presupun că sunt mult, mult mai mulți și nu te pot lăsa să păstrezi nimic din ei. N-o să fac asta. Firește că urma să păstreze din ei, era sigur. Colecționară de gunoi, vânător de comori cum era, nu va putea să Îi predea pe toți. — Trebuie să Îi dai lui Widick până la ultimul cent. — Da, tată. Mă doare să fac asta, dar o s-o fac. Îi predau lui Widick. Cred că faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care poartă în fiecare zi a lunii tampoane Lady-Lite, considerând tot ceea ce secretă corpul ei ca fiind atât de respingător încât trebuie captat într-o bucată de bumbac, învelit în hârtie și aruncat departe, cât mai jos în coșul de gunoi. (Am fost după ea la baia profesorilor și știu.) De asemenea - și acest lucru face interesul Shebei pentru ea cu totul de neînțeles - Sue este înspăimântător de prostuță. O colecție de sentimente mediocre pe două picioare. O femeie a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și le-am dus înăuntru, chiar când începea să plouă. Sheba coborâse. Stătea în bucătărie. Mai e ceva despre care ar trebui să știu? am întrebat-o. A dat din cap. — Ești sigură? Tăcea. Am îndesat ziarele în coșul de gunoi și am urcat la ea în cameră. Probabil că avea idee despre ce se întâmpla, pentru că n-a părut surprinsă când m-am întors cu geanta ei. M-a privit cu atenție cum am pescuit fotografiile de pe fundul ei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
roman în compania prietenelor ? Noi credeam c-am fi niște eroine, i-a răspuns Mary cu blândețe. În cartea ta nu suntem. Mary a închis, și-a adunat toate ambalajele rămase de la mâncare și le-a îndesat în coșul de gunoi. Copilașul adormise la loc, iar maică-sa părea și ea că era pe punctul să tragă un pui de somn: părul îi atârna într-o poziție precară deasupra sandvișului cu pui. Alice avusese dreptate în legătură cu-n singur lucru. Orice acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Danny: shish kebab. Știa însă că fiul ei intrase în greva foamei. De la miezul nopții, în ziua precedentă, Danny începuse să refuze orice fel de mâncare. Cu toate astea, Jina sesizase că rezerva de sucuri fusese văduvită, iar în gunoi găsise mai multe cutii turtite de Pepsi. De ce nu ? a întrebat Danny, care stătea sprijinit cu coatele pe masă. Vocea i se modulase - deliberat, Jina era sigură - revenind la acel alto de copilaș, căreia mama rareori putea să-i reziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bună cu cazul Yousef. Am avut destul cât să i-l trimitem lui Jacoby. Ți-am trimis pe mail itinerariile de la LAX. Se pare că săptămâna asta n-o să se circule prea mult. Mika s-a uitat cum vecina cu gunoiul a plecat cu mașina. Foarte bine, a răspuns el. Se poate ca Jina să afle chestii interesante săptămâna asta. Să vedem ce iese și din treaba asta. Mike se îndrepta către frigider; s-a oprit în loc. Poftim ? Parcă i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Pearl, a continuat Ellis. Dă-ți cuvântu’ că nu i-ai spus lui Zach că-i aici. 10 RESPIRĂ Sări ! În camera lor din cabană, Charlie s-a aplecat peste umărul lui Danny. Respirația îi mirosea ca un coș de gunoi. Butonul B ! a urlat Charlie. B ! Fii atent la ... Doamne, ciudatule ! Jocul ăsta-i așa de simplu. Ești de plâns. Danny a intensificat lumina de fundal și s-a aplecat peste ecran. Nu era sigur care avea să fie următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu așternuturile acoperite cu un strat fin de nămol. Raționamentul lui Allah era greu de înțeles: cel mai frumos pământ de pe planetă era al unui popor care nu-l merita. Americanii nici măcar nu apreciau ce aveau; își distrugeau comoara cu gunoaie și clădiri și ucideau, fără nici un scrupul, animale care nu mai existau nicăieri pe pământ. Toți aveau să fie pedepsiți în viața de apoi, dar ce drept aveau să aibă parte de fericire și frumusețe acum ? Tatăl lui îi ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe Salmon, întâlnind pe drum și alți oameni. O dată sau de două ori, cărarea a urcat muntele, iar Danny s-a temut c-a greșit iar drumul, dar, finalmente, după un cot, a văzut râul și pe Drew care aduna gunoaiele de pe mal. Danny și-a strâns pumnii, cu toate că se simțea mai curând ușurat decât epuizat. Nu întotdeauna e așa de grozav să descoperi unde te afli. S-a dovedit că, până la urmă, puștiul nu avea nevoie de un tată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
faceți din distincții și din titlurile mari. Singura voastră mândrie - numărul de publicații; Singurii voștri prieteni - toți corupții și stricații! Nu sunt aștrii-n bolta toată câți oameni titrați ca voi Și nici larve în cadavre și în groapa de gunoi ! În istoriile lumii, scris de-o mână tremurândă Răsăritul Europei fuse parcă să se vândă. Erudiții se-nfrățiră și formară un imperiu - Pentru astă nedreptate te reneg, mare Galeriu, C-ai permis ca peste veacuri să perpetue barbarii, Ce-au
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-mi imaginez că toți oamenii de pe acolo erau înalți și roșii în obraji, nu ca mine, un pipernicit crescut pe drumuri asfaltate, lipsit de umbra unui pom, de mireasma florilor de câmp, condamnat să mă învârt doar prin praf și gunoaie, lovit de cei din jur mai mereu și cu sufletul ciopârțit de-atâta ură gratuită. Știam că nu așa trebuia să arate viața mea, speram în mai bine și îmi doream să văd cum se poate trăi și altfel. Poate
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
valuri-valuri printre mașini. Se mai auzea și sunetul continuu al unei cutii muzicale... Ah! Ba nu... gunoierul fredona o melodie... Deodată, tipul se Încordă tot, Își aranjă fularul și spuse exasperat: — Nu pot să-l sufăr. — Pe gunoier ? Ce tîmpenie! Gunoi și melodie, se potrivesc de minune! Dacă n-ai nimic Împotrivă, hai la cafenea să ne tragem sufletul! Avea el venea cu invitația venea acum dinspre el și i se descifra neliniștea În glas. Mi-am dat seama, deși Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să opresc timpul exact acolo și să Înscriu tot universul Între limitele văzute de proprii mei ochi. Se găseau din loc În loc scrumiere din aluminiu destul de mari ca să te incomodeze, iar Între mese, În nici un caz la vedere, coșuri de gunoi acoperite. Cu toate acestea, țigările se stingeau direct pe mese și mucurile erau lăsate acolo, iar paharele din hîrtie, farfuriuțele din plastic și bețișoarele, Împrăștiate pe jos, pe lîngă coșuri. CÎnd venea lume multă, nu le prea observai. Te simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
automatelor nu aveai ce să le reproșezi: erau credincioase și ascultătoare. Clienții se simțeau În largul lor aici, rupți de lumea de afară. Își vărsau oful nu pe scrumiere, ci pe mese, În toată lărgimea lor, nu pe coșurile de gunoi, ci pe dușumeaua spațioasă care imita pardoseala din gresie. Aș fi avut chef să vorbesc cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala a acestui local. Și cum nu-mi displăcea nici mie această regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Pe pămînt Îți atrăgeau atenția bucățelele de hîrtie luate de vînt. Nu-ți venea să crezi că poate exista atîta mizerie pe drum. Nu că te așteptai să vezi străzile curate, dar oricum, era pentru prima dară cînd vedeam atîta gunoi jucîndu-și rolul pe scenă. Unele hîrtii erau albe, dar majoritatea au fost aduse de intemperii la culoarea frunzelor moarte. Stătuseră mult pe drum și fuseseră acoperite de praf. Și-acum, s-au pornit să danseze peste calea ferată, În mijlocul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dură a rolului pe care-l jucam În mod deliberat... Era șeful meu. Iar o dojană plictisitoare, ca de obicei. De ce trebuia să Înceapă Întotdeauna cu lecția numărul unu? Pentru că anchetatorul nu-i altceva decît un gunoier. Se tîrăște prin gunoaie neexpuse luminii. — Vreau ca voi, anchetatorii, să fiți mai atenți la curățenie și să mai aveți grijă și de sănătatea voastră. Am Înțeles și fără să-mi spună cît de mult l-a deranjat faptul că n-am trecut pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de om viu în anii ’80. Unul dintre bărbați fusese șapte ani profesor în SUA și a plecat înapoi în Mexic, la un salariu mic și la o comunitate ca și a noastră, atrasă, vorba prietenei mele Ursula, de Cultul Gunoaielor. L-am întrebat de ce a făcut asta. Și el mi-a răspuns: - Vezi tu, americanii trăiesc ca să muncească. Noi muncim ca să trăim. De aceea, dacă la capătul unei zile de muncă nu facem o fiesta, ni se pare că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
patru pereți. Au urmat două episoade drăguțe: - Mamă, să știi că toți copiii din bloc au o părere proastă despre Tovarășu’. - Ce ți-am spus să nu mai discuți politică în afară? - Da’ ne-am închis toți la ghena de gunoi și acolo a zis fiecare ce gândește de-adevăratelea. Într-o zi, fiind la mine la școală, o colegă i-a arătat pozele cu Ceaușescu în vizită de lucru la liceul meu de textile de atunci. - Măi Andrei, ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
coșcovă de lut. Fumuri ieșeau din toate cotloanele acestea săpate în pământ. Geamuri mici cât pumnul luceau pe alocuri în bătaia piezișă a soarelui. Nicăieri nu era împrejmuire. Vitele și porcii rătăceau de-a valma, pe dinaintea ușilor. Găinile scurmau în gunoaiele grămădite pe bordeie ca niște cușme murdare și jerpelite. Aicea stau bordeienii... zise moșneagul. Iaca cu cine muncim noi moșia... După cum văd eu, are mulți oameni boierul... Hm! are, ce crezi? Pe-acolo de unde vii, n-au boierii atâția?... Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]