6,001 matches
-
lui David, binecuvântat cel care vine în numele Domnului...”. Aplauzele nu erau pentru el; faptul de a-l purta pe Isus era recompensa și gloria lui. Aceasta îl învață măgarul pe preot: să se facă plăcut și util lui Isus, să guste bucuria de a-l purta pe Isus personal pe umerii săi și în inima sa, să simtă gustul spiritual de a-l duce pe Isus la alții, să-l slujească însoțindu-l acolo unde Isus vrea să meargă. 2. Măgarul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cunoască și să contemple frumusețea Scripturii, care a realizat în istorie experiența estetică a unei mari atracții: „Pentru noi Abraham este mai mult decât oricare altă persoană din istoria greacă sau germană. Între ceea ce simțim la citirea Psalmilor și ceea ce gustăm la lectura din Pindar sau Petrarca - scrie în mod surprinzător Nietzsche - este aceeași diferență ca între patrie și țara străină”. 3. Să povestim Cuvântul meditat. Biblia este, cu siguranță, „marele codice” în interiorul căruia arta occidentală a operat îndelung; pentru unii
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
masa rotundă și în vreme ce mă uitam la ea vedeam o altă față, linia de îngrijorare și frică gravată în jurul colțurilor gurii ei era înlocuită de un zîmbet blînd plin de încredere. Mîncam felurile pe care le pregătise pentru mine, dar gustam altceva. Priveam la liniile de tramvai de pe chei și vedeam nu niște trasee ferme, ci sclipirea a nenumărate posibilități, destinații din oricare colț din oraș. Iar cînd mă lungeam, seara, în pat, ascultam pentru multă vreme sunetele casei și ale
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
adună pe Sciții ce locuiesc în despărțirea lui, toarnă cu ceremonie vin amestecat cu apă într-o cupă și dă de băut la toți cei ce au ucis dușmani în bătălii. Acei ce nu au avut această glorie nu pot gusta din acea băutură și se țin de o parte rușinați; și aceasta e pentru ei cel mai mare semn de dispreț (IV, 66). Sciții observă oarecare ceremonii particulare pentru a se lega mutual prin jurământ. Se toarnă vin într-o
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
fi servit Macedonienilor bucatele cele mai alese în vase prețioase, iar alături mâncau Geții fierturi ordinare în vase de lemn. Întrebând după aceea Dromihete pe Lizimac care din cele doue prânzuri îi plăcuseră mai bine, acel al Macedonenilor din care gustase, sau acel al Geților pe care îl văzuse și răspunzându-i Lizimac că acel al Macedonienilor, Dromihete l-ar fi întâmpinat atunci cu dojana că de ce caută să cucerească o țară care hrănește așa de rău pe locuitorii ei. Deși
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nu se mai mulțumește Nici cu zece femei; mai mulți duc unsprezece, Alții douăsprezece și încă și mai multe; Iar care nu poate să aibă peste patru Sau cinci, se crede acela că a trecut prin viață Fără să fi gustat plăcerile conjugale.” Solinus ne spune că «Geții ar socoti ca lucru de onoare căsătoria înmulțită.» Alături cu poligamia se vede că femeile trace, gete și dace nu prea aveau moravurile severe, și cum ar fi putut sta lucrurile altfel, când
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
la tânăra servitoare care-i umplea un pahar cu cocktail care conținea bucăți dintr-o materie asemănătoare cu peștele. Așteptă ca și Yanar să fie servit de una din slujnicele mai în vârstă și schimbă cele două pahare prin similarizare. Gustă. Era pește, foarte condimentat. După prima reacție, delicios. Mâncă tot, după care puse furculița jos și o privi pe Leej. - Ce se întâmplă în spiritul dumitale, când prevezi? Femeia răspunse, gravă: - Este ceva automat. - Vrei să spui că nu urmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-A, prăpastia între interpretare și eveniment nu a fost nicio-dată umplută. Aștepta; erau luate paharele goale și în locul lor erau așezate farfurii cu carne brun-roșie, trei feluri de legume și un sos limpede cu nuanțe verzui. Făcu schimbul cu Yanar, gustă legumele și-și tăie o bucată de carne. Apoi zise: - Încearcă să-mi explici. Ea închise ochii. - Eu m-am reprezentat dintotdeauna plutind pe curentul timpului. Este o protecție. Îmi vin în minte niște amintiri, numai că nu sunt amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
separa pe supraoamenii non-A de oamenii-animale din galaxie. Talamusul, sediul emoțiilor, cortexul, centrul discriminării, integrate, echilibrate într-o asociație strânsă și minunată. Emoții nu eliminate, ci îmbogățite și destinse prin asociere cu această parte a conștiinței, cortexul capabil să guste un număr infinit de variații subtile în fluxul impresiilor. Prin tot palatul se luptau oameni într-o panică crescândă împotriva forței deosebite care-i lovea. Când panica aceasta va fi amorsată, aceasta va crește până la isterie. Și din secundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bătu ușor locul de lîngă el, pe canapea. Lanark ezită, apoi își puse ceașca pe masă și se așeză. — Spune-mi și mie de ce mergi pe balcon, zise Sludden. — Caut lumina zilei. Sludden își făcu gura pungă, de parcă ar fi gustat ceva acru. — Nu-i deloc anotimpul potrivit pentru lumina zilei. — Greșești. Am văzut-o, nu demult, și a durat cît am numărat pînă la patru sute, și odată dura mai mult. Te deranjează dacă vorbesc despre asta? — Continuă! Nu poți discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar aș fi preferat să citești cu atenție înainte de a judeca. — Nu-i cazul. Două pagini mi-au demonstrat că stilul prozei tale este absolut plat, că nu se depărtează cîtuși de puțin de experiențele tale mărginite. Dacă scriitorul nu gustă cuvintele de dragul lor, cum vrei ca cititorul să le guste? — Dar eu gust cuvintele - unele dintre ele - de dragul lor! Cuvinte cum ar fi rîu, zori, lumina zilei și timp. Cuvintele astea mi se par mai suculente decît experiențele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
judeca. — Nu-i cazul. Două pagini mi-au demonstrat că stilul prozei tale este absolut plat, că nu se depărtează cîtuși de puțin de experiențele tale mărginite. Dacă scriitorul nu gustă cuvintele de dragul lor, cum vrei ca cititorul să le guste? — Dar eu gust cuvintele - unele dintre ele - de dragul lor! Cuvinte cum ar fi rîu, zori, lumina zilei și timp. Cuvintele astea mi se par mai suculente decît experiențele pe care le semnifică... — Sludden, ești sadic, strigă Frankie, dă-i pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cazul. Două pagini mi-au demonstrat că stilul prozei tale este absolut plat, că nu se depărtează cîtuși de puțin de experiențele tale mărginite. Dacă scriitorul nu gustă cuvintele de dragul lor, cum vrei ca cititorul să le guste? — Dar eu gust cuvintele - unele dintre ele - de dragul lor! Cuvinte cum ar fi rîu, zori, lumina zilei și timp. Cuvintele astea mi se par mai suculente decît experiențele pe care le semnifică... — Sludden, ești sadic, strigă Frankie, dă-i pace misteriosului! Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ții de o religie anume, Lanark? Nu. — Vezi, cura are ceva șanse cînd doctorul și pacientul au ceva în comun. Cum te-ai descrie? — Nu pot. — Bineînțeles că nu poți! rîse Ozenfant. Am pus o întrebare prostească. Lămîia nu poate gusta amăreala, se hrănește doar cu ploaie. Munro, descrie-mi-l pe Lanark. — încăpățînat și suspicios, zise Munro. Nu-i lipsește inteligența, dar și-o folosește într-un mod limitat. — Bun, am o pacientă pentru el. Tot încăpățînată, suspicioasă, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Iartă-mă dacă te întrerup, dar m-am gîndit că ți-ar face plăcere să afli că pacienta ta e pe punctul de a deveni salamandră. — Ce? — Nu mai e nimic de făcut, desigur, dar grăbește-te, dacă vrei să guști spectacolul. Adu-ți și prietena. Lanark aruncă radioul și rămase o vreme nemișcat, mușcîndu-și degetul mare, apoi se ridică și începu să se îmbrace automat. Fata îl privea din pat uluită. — Mă părăsești ca să vezi așa ceva? gemu ea. — Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un penis, inimi de oaie umplute, cu valvele și micile lor artere. Cînd unul din aceste feluri de mîncare ajungea în fața lui, îl încerca nesigur cu furculița și spunea: — Nu vreau să mănînc. — De ce? Arată ciudat. — Dar nici măcar n-ai gustat! Gustă puținel. De dragul meu. — Nu. — Copiii din China mor de foame, nu au mîncare ca asta. — Trimite-le-o lor. După alte discuții, maică-sa îi spunea pe un ton ascuțit: — O să stai la masă pîn-o să mănînci ultima fărîmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
penis, inimi de oaie umplute, cu valvele și micile lor artere. Cînd unul din aceste feluri de mîncare ajungea în fața lui, îl încerca nesigur cu furculița și spunea: — Nu vreau să mănînc. — De ce? Arată ciudat. — Dar nici măcar n-ai gustat! Gustă puținel. De dragul meu. — Nu. — Copiii din China mor de foame, nu au mîncare ca asta. — Trimite-le-o lor. După alte discuții, maică-sa îi spunea pe un ton ascuțit: — O să stai la masă pîn-o să mănînci ultima fărîmă. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw se uită la soțul ei, apoi luă lingura și-i trînti o bucățoaie în farfurie. El privi lung terciul de cartofi cu bucățele de morcov, varză și carne tocată prin el și se întrebă dacă și creierul arată așa. Gustă un pic, temător, plimbînd mîncarea prin gură cu limba. Era bună, așa că mîncă tot și mai ceru. La sfîrșitul mesei, maică-sa spuse: Uite că-ți place. Nu ți-e rușine să faci atîta zarvă din nimica toată? — Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
seara asta la școala de artă, zise domnul Thaw după aceea. înscrie-te la cursurile serale. — De ce? — Mai sînt șase săptămîni pînă începi să lucrezi la bibliotecă. Fă acum ce îți place să faci cel mai mult. — Așa deci. Să gust puțin din viața aia înainte de a renunța la ea pentru totdeauna. Nu, mulțumesc. — Duncan, înscrie-te la cursurile serale. Nu, mulțumesc. în seara aceea așteptă într-unul din coridoarele școlii de artă, lîngă biroul de înscrieri, stînd la coadă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spectral. Sirena de opt fără zece de la fabrică jeli deasupra acoperișurilor orașului, iar el se ghemui și mai strîns în cuibul călduros pe care trupul său îl săpase în saltea, pentru că, la fel ca mai toți cei care dormeau prost, gusta din plin ultimele clipe petrecute în pat. Dinspre bucătărie, unde tatăl lui pregătea micul dejun, veneau sunete slabe. Sute de mii de bărbați în haine murdare și bocanci grei călcau greoi pe străzile cenușii, spre porțile turnătoriilor și atelierelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dus de tînărul tăcut și îmbrăcat în negru care îi înlocuia cilindrii de oxigen, dar acum era prea fericit ca să simtă altceva decît ușurare. Dorea să vorbească, să facă lumea să rîdă. Cînd sora îi aduse micul dejun, el îl gustă și zise: — Soră! Refuz să mănînc porridge-ul fără un anestezic ca lumea! Repetă fraza mai tare, dar nimeni nu o băgă în seamă, așa că o scrise pentru a i-o spune lui Drummond sau McAlpin, și continuă să mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șomajului ar deveni catastrofală fără ea. Uite și autobuzul. — Ăsta chiar e Iadul, zise Lanark. — Sînt iaduri și mai rele, răspunse Jack. Autobuzul era pictat pentru a arăta de Enigma de Filets Congalés. Pe o parte, scria ACUM TOȚI POT GUSTA MAREA BUNĂTATE UMANĂ ȘI SECRETELE EI îNGHEȚATE, MÎNCAREA PREȘEDINȚILOR. Jack îl conduse pe Lanark pe platforma de sus și scoase un pachet de țigări marca POISON. — Vrei? Nu, mulțumesc, zise Lanark și îl privi pe Jack aprinzîndu-și un cilindru alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un capitol, înainte ca Thaw să înnebunească, participă la o beție și întîlnește un tip în vîrstă care îi seamănă, dar e cu treizeci sau patruzeci de ani mai mare, și care îi spune o poveste fantastică, pe care o gustă ca atare. Doar cînd cititorii ajung la sfîrșitul lui Thaw, își vor da seama că narațiunea interioară era o continuare a ei. Proiectul cărții îmi stătea în cap ca o schelărie construită pentru ridicarea unui castel imens, cu cîteva turnuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui Wyndham-Lewis The Human Age, în The Third Policeman de Flann O’Brien și în romanul lui Golding, Pincher Martin. Lumile de după moarte din epoca modernă sînt întotdeauna infernale, niciodată paradisiace, probabil pentru că imaginația seculară modernă este mai dispusă să guste înjosirea decît exaltarea. în aproape fiecare capitol al cărții există un dialog între erou îThaw sau Lanark) și un superior social îpărinte, prieten cu mai multă experiență sau posibil angajator) despre moralitate, societate și artă. Acesta este un procedeu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la tânăra servitoare care-i umplea un pahar cu cocktail care conținea bucăți dintr-o materie asemănătoare cu peștele. Așteptă ca și Yanar să fie servit de una din slujnicele mai în vârstă și schimbă cele două pahare prin similarizare. Gustă. Era pește, foarte condimentat. După prima reacție, delicios. Mâncă tot, după care puse furculița jos și o privi pe Leej. - Ce se întâmplă în spiritul dumitale, când prevezi? Femeia răspunse, gravă: - Este ceva automat. - Vrei să spui că nu urmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]