7,075 matches
-
El Exterminador, p. 23. 14 Idem. 15 Ibid., p. 21. 16 Páginas de Ernesto Sábato seleccionadas por el autor, estudio preliminar de Carlos Cătănia, Ed. Celtia, Buenos Aires, 1983, p. 18. 17 Secretum meum sau De contemptu mundi este un dialog imaginar între poet și Sfanțul Augustin pe tema "Adevărului", în care Petrarca își mărturisește cele mai intime sentimente; textul de mai sus este din Le Rêve de l'humanisme: De Pétrarque à Erasme, autor Francisco Rico, traducere din italiană de Alain-Philippe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
esențiale comune care, teoretic, orientează în bună parte organizarea activității de învățare a elevilor în școala modernă. Care sunt acestea? Cunoștințele asimilate de elevi să fie rezultatul participării lor active în procesul învățării, al activității lor proprii de descoperire și imaginare, al propriului lor efort. Realizând această condiție, achizițiile făcute de elevi recompensează prin ele însele, ceea ce înseamnă că activitatea de învățare le oferă satisfacții, devine plăcută interesantă pentru ei. Asimilarea activă a cunoștințelor de către elevi în școală se asigură, pe
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
artistică și ritmică E. Dumitrescu, R. au sistematizat componentele ținutei și execuției artistice astfel: Cerințe ale ținutei corecte și artistice: linie a gâtului degajată prin tragerea umerilor în jos și înapoi și ridicarea capului cu bărbia la nivelul unei linii imaginare paralelă cu solul; curburi normale ale coloanei vertebrale prin încordarea cu retragerea musculaturii abdominale și proiectarea ușoară a bazinului spre înainte, cu încordarea musculaturii fesiere; pieptul ușor ridicat și proiectat înainte; brațele (într-o atitudine rotunjită, cu cotul situat sub
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
Nici asta nu-i inteligență? ". Filosoful medieval Buridan și-a imaginat tocmai acest supliciu pentru măgar. Martir al libertății, împărțit între foame și sete, incapabil să aleagă între apa și ovăzul care i-ar fi fost puse la dispoziție, măgarul imaginar al lui Buridan a sfârșit prin a se lăsa pradă morții. În chestiunea liberului arbitru, animalul este aproape egal cu omul. 18. Mare este Șobolanul Așadar, era noastră va avea în curând zece mii de ani. În câteva zile, se împlinesc
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
că am realizat deja o distribuție dreaptă a factorilor social controlabili, alții decât îngrijirile medicale, care afectează starea de sănătate, dar cetățenii nu beneficiază de acces universal la servicii medicale. Prevalența stării proaste de sănătate într-o astfel de situație imaginară este cât se poate de echitabilă între grupurile sociale, o dată ce nu ținem seama de serviciile de îngrijiri medicale. Însă, în ciuda acestei echități, unii oameni se vor îmbolnăvi în continuare, în vreme ce alții nu. Dacă accesul efectiv la serviciile medicale ar fi
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Chiriac este urătorul, iar Nică însuși cu vărul său Zaharie țin locul buhaiului. „Reprezentarea e abia la început, dar povestitorul ține să o percepem în desfășurarea ei „naturală-. De aceea, ni se adresează astfel: „Și ce să vezi?ăcititorul / ascultătorul imaginar). Din această „reprezentație nu lipsește interjecția „hăi, hăi!, atât de sugestivă pentru „rama povestirii-, ambianța ce tocmai s-a înfiripat. Urmează o adevărată scenă comică: copiii se așteptau să fie bine primiți, numai că se ivește o „hapsână de nevastăși
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ca în anul trecut și ca de când sunt, niciodată nam fost! Capitolul al treilea: Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită-, făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului, începând de la războiul polono otoman din 1672-1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia ăevenimente la care scriitorul susține că ar fi
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
apăsat în anii următori; pe de altă parte, el merită să fie integrat unei operațiuni comparatiste, deoarece rezonează cu o viziune, cu un mod de abordare în registru distanțat a lumii, prezente la marii fanteziști, la marii făuritori de universuri imaginare. Începuse, prudent, un demers asemănător T. Maiorescu, în studiul "Literatura română și străinătatea" ă1882), unde "neprețuitul" Creangă era adus în rând cu proza de sorginte populară, "romanurile țărănești", "cu un întreg curent al gustului estetic în Europa" ăKotzebue, Alarcon, Heyse
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
rămâne neputința eului de a evada din sine: ,,Trebuie să constat până la exasperare că trăim în lumea pe care o vedem. Nu era nimic de făcut împotriva acestui lucru"156. Astfel, autenticitatea textului blecherian constă în redarea acelor modalități, proiecții imaginare prin care eul poate dobândi o altă individualitate fie că aceasta este un clovn de jucărie, o paiață sau un copac: ,,Personajele de ceară erau singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
decât cea dată. Aceste proiecții iau naștere sub tirania formelor și obiectelor din real. În fragmentul în care eul narator declară că este ,,absorbit" de filmele pe care le vizionează, încât se identifică cu personajele acestuia, creează de fapt proiecții imaginare prin care se conturează posibile identități și tot atâtea realități paralele sau stări speciale ale minții care-i dau senzația ,,că a mai trăit cândva într-un alt decor"225. De altfel, nu de puține ori, naratorul-personaj declară că îl
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mortuare"226. Concluzia la care ajunge personajul blecherian, epuizat de proiectarea la nesfârșit a unor identități dezirabile care să se substituie ipostazei actuale este că ,,nu există nicio diferență bine stabilită între persoana noastră reală și diferitele noastre personagii interioare imaginare"227. Sub tirania obiectelor din realitatea în care este obligat să trăiască, personajul începe aventura sa existențială, proiectând la nesfârșit variante de IPSE, în speranța că va rămâne fixat în una dintre aceste ipostaze. Astfel, conform teorie lui Mauron, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de dorința kierkegaardiană a eului de a fi alt eu, altul decât ceea ce i-a fost dat să fie. În spatele acestei dorințe de a ieși din sine, dorință generatoare de lumi fantastice, se poate decoda și un alt rol, proiecțiile imaginare pe care personajul narator le creează cu o măiestrie inegalabilă seduc fără îndoială lectorul. Citit prin lumile pe care le creează, personajul blecherian este un seducător care ,,seduce prin lumea pe care el o deschide și care este o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o clipă, o persoană cu totul străină. Acest personagiu abstract și persoana mea reală îmi dispută convingerea cu forțe egale 230 este de fapt începutul ,,jurnalului unui seducător"231 care va încerca să-și schimbe existența dată, creând multiple lumi imaginare și tot atâtea ipostaze fascinante al căror rol va fi să-l ,,seducă" pe cititor, să-l ducă departe de realitatea care i-a fost dată. Ne depărtăm odată cu Blecher de statutul de bolnav din care aparent este imposibil de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
apărea naratorului-personaj, un prieten a cărui obsesie o va avea mult timp, amintre relaționată de primele experiențe erotice ale personajului. Erosul și boala se împletesc în textele blecheriene în sensul în care ambele sunt generatoare de lumi fantastice, de proiecții imaginare ale realului, ale altor personaje din contingent și în final, ale propriei transformări. Definiția cea mai reușită pe care Blecher o dă existenței sale reale, ,,identității topice", conform terminologiei lui Maingueneau, care i-a fost dată, o găsim tot în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pentru a satisface nevoia declarată de artificial a eului narator, impresionat ,,de tot ceea ce este imitație"242. Convingerea pe care o are naratorul-personaj: ,,în definitiv nu există nicio diferență bine stabilită între persoana noastră reală și diferitele noastre personagii interioare imaginare"243 trasează clar ideea conform căreia peronajul blecherian trăiește în tot atâtea realități câte ipostaze imaginare își proiectează. Odată cu conștientizarea și asumarea acestor spații va începe și comutarea regimului existențial și experimentarea unor alte realități. Astfel, filmele, teatrul, bâlciul dublează
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
242. Convingerea pe care o are naratorul-personaj: ,,în definitiv nu există nicio diferență bine stabilită între persoana noastră reală și diferitele noastre personagii interioare imaginare"243 trasează clar ideea conform căreia peronajul blecherian trăiește în tot atâtea realități câte ipostaze imaginare își proiectează. Odată cu conștientizarea și asumarea acestor spații va începe și comutarea regimului existențial și experimentarea unor alte realități. Astfel, filmele, teatrul, bâlciul dublează realitatea, îmbogățind-o din punct de vedere estetic și în același timp supradimensionând-o prin intermediul artificialului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
toate certitudinile și incertitudinile existenței mele, pentru a reveni definitiv și dureros în solitudinea mea"330. Ieșirea personajului din acest spațiu închis nu se face prin strigăt, nici prin lumina pe care iluzoriu o zărește întotdeauna când are o proiecție imaginară a propriului eu, ci prin moarte. Imaginea eului luminat apropie textul lui Blecher de un alt tablou al lui Munch, Spre lumină. Edvard Munch, Spre lumină, 1914-1916331 ,,Transele" pe care le are personajul, după cum el însuși declară, nu-l înalță
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în cel mai intim mod posibil. Distorsionarea realului implică în mod obsesiv, în primul roman al lui Blecher, o percepție cu totul aparte asupra eului. Astfel, am putea spune că lumea se schimbă, iar odată cu ea și eul narator. Proiecțiile imaginare ale eului narator au o trăsătură comună: imaterialitatea. ,,Metafora obsedantă" a acestui text este cea a identității dezirabile. O primă ipostază a eului o avem în imaginea omului negru care apare atât de des în textul blecherian. Interesant este că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
parcă din tablourile lui Octavio Ocampo. Dacă Întâmplări în irealitatea imediată poate fi asociat cu ,,un țipăt", al unui eu care-și provoacă și dorește o metamorfozare a ceea ce i-a fost dat să fie, creând în acest scop lumi imaginare, al doilea roman al lui Blecher, Inimi cicatrizate, poate fi comparat în ansamblul lui cu un alt tablou celebru al lui Edvard Munch, Death in the Sickroom. Astfel, dacă în primul roman identificam metafore ale eului, în cel de al
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înțelegem că ea ar fi guvernată de legi din afara naturii 384. Astfel, distorsionările ,,incompatibile cu realitatea" originează, atât la Blecher, cât și la Poe, în interiorul unui eu suferind și bolnav, exasperat de limitele în care este nevoit să trăiască. Proiecțiile imaginare iau naștere datorită nevoii stringente pe care o simt ambii autori de a analiza ,,situațiile limită" pe care le experimentează. Exteriorul și psihologicul, în egală măsură, sunt generatoare de circumstanțe neașteptate în care sunt amplaste personajele. În povestirile lui Poe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a primit din partea criticii literare, interesant de notat este variația care intervine în percepția obiectelor, care se schimbă în funcție de starea personajului. Poate este unul dintre cele mai concludente exemple care demonstrează afirmația lui Poe referitoare la faptul că nici în imaginar sau oniric nu există salvare, atunci când realitatea provoacă suferință. Visul copiază realitatea, atât la Blecher cât și la Poe. O singură temă, mai multe variațiuni. Blecher cunoaște cauza suferinței sale, Poe, nu. Imaginația, rareori, îi poate mântui pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pe care le creează odată cu traversarea propiilor limite, ,,nivelurile de realitate" și de ,,percepție" în care aceștia se situează. Literatura universală abundă în personaje damnate, claustrate în spațiul îngust al celulei din care pot evada doar prin crearea unor lumi imaginare. Și E. A. Poe, în una dintre narațiunile sale, Hruba și pendulul, prezintă situația unui condamnat la moarte, în timpul Inchiziției care creează astfel de lumi onirice: Și atunci, privirile îmi căzură pe cele șapte sfetnice înalte de pe masă. La început au
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
chestiuni când îmi revăd visele sau amintirile. Mă pasionează înainte de toate frumusețea și bizareria lor, atmosfera lor tristă și calmă sau dramatismul lor dureros sau sfâșietor 398. Astfel, nefiind interesat de logica evenimentelor, luciditatea lui Blecher nu va exclude ,,lumile imaginare" și posibiltatea eroului de a trăi într-o altă realitate. Folosind termenul lui Mircea Eliade, putem afirma că personajul lui Blecher experimentează ,,eterna reîntoarcere" într-o lume pe care o configurează la nesfârșit. Este și o metodă ingenioasă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
reîntoarcere" într-o lume pe care o configurează la nesfârșit. Este și o metodă ingenioasă pe care acesta o găsește pentru a conserva timpul, care inevitabil se scurge într-o singură direcție. Disputa dintre ceea ce este real și ceea ce este imaginar există la Blecher. Aceasta originează în interiorul măcinat al eului narator. Important nu este acest fapt, ci modul în care Blecher reușeste să ofere variante viabile realității în care trăiește. Poate că una dintre cele mai reușite replici imaginare pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ceea ce este imaginar există la Blecher. Aceasta originează în interiorul măcinat al eului narator. Important nu este acest fapt, ci modul în care Blecher reușeste să ofere variante viabile realității în care trăiește. Poate că una dintre cele mai reușite replici imaginare pe care autorul o dă suferinței sale, bolii din care aparent nu are cum să iasă, este călătoria proiectată în propriul său interior din ultimul roman. Tot Silvian Iosifescu, în studiul citat, vedea în această călătorie o ,,odisee a fluxului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]