5,812 matches
-
ia în mîini și "bucuria" îl cuprinde și pe el. N-am mai văzut un trup așa frumos ca al tău. Mi l-a dat Dumnezeu așa. Cît o mai ține... Bostan o trage spre el și încearcă decis să imite mucosul. Ca un arc, Lara se îndepărtează și strigă: Ce faci, tătuță? Păi... sînt și eu om, nu? Dar pe mata te iubesc, tătuță. Te iubesc ca un copil al matale. Și dacă m-ai bucura și pe mine?... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
deveni materia primă a contemplativității și teme iul unei subtile metafizici a non-acțiunii. A făptui nefăptuind (wu-wei) e stilul însuși al „eticii“ taoiste. Înțeleptul care nu intervine agresiv în ordinea lucrurilor și care produce efecte salutare prin simpla sa prezență imită metabolismul Principiului nemișcător, care însă mișcă totul. Și erotismul carnal poate fi, în perimetrul școlilor tantrice, „deturnat“, „salvat“, ca tehnică de obținere a extazului. Te poți elibera de corp nu doar suprimându-l, ci și epuizându-i toate posibilitățile, pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
el acasă, adică în țările dezvoltate, capitalismul încearcă să se reformeze, dezvă țându-se de rutina proprie. Caută soluții noi, își exersează imaginația, își regândește principiile, riscă, se recalibrează. La noi, capitalismul e în faza bolilor infantile. E zglobiu și iresponsabil. Imită un model care nu mai există decât în închipuirea întreprinzătorilor locali. Kjell Nordström și Jonas Riddersträle, doi experți suedezi care au conferențiat și la București, definesc această imitație provincială a capitalismului drept „capita lism karaoke“: muzica e a altuia, cuvintele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aceeași categorie. Sunt „capitaliști karaoke“. Kjell Nordström și Jonas Riddersträle au pentru ei vești proaste. Viitorul nu va fi al lor, ci al unor tipuri umane de cu totul altă croială. Viitorul va miza pe diversitate, surpriză, personalizare. Nu va imita modele, ci le va inventa. Virtuțile câștigătoare vor fi ingeniozitatea, mobilitatea, formația solidă, deschisă spre toate zările cunoașterii. Sper ca cei doi suedezi să aibă dreptate. Dar nu cred. Eul propriu ca obsesie E normal, până la un punct, să fim
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
îl îndârjește). La rândul lui, judecătorul e erodat lăuntric de exercițiul neîndu plecat și acru al judecății sale. 4. Iertarea. Iertarea e, îndeobște, modul de „a judeca“ al Instanței Supreme, dar e masiv recomandabilă și omului care vrea să o imite. A ierta înseamnă a valorifica virtutea compasiunii, a înțelegerii răbdătoare, a încrederii în resursele de reabilitare ale fiecăruia, oricât de jos ar fi alunecat. A ierta e a pune bunătatea inimii mai presus de normativitatea mecanică, oarbă, a rațiunii „juridice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
politice iluministe și iosefiniste, cât și a unor împrejurări decurgând din situația internă a provinciei și din evoluțiile internaționale ale Imperiului habsburgic, nu a dat curs acestor doleanțe, ci a căutat să administreze Bucovina într-o manieră autoritară, personală, ce imita, în mic, absolutismul luminat promovat în trecut de Iosif al II-lea. Modul său de a conduce provincia a dat naștere unor puternice nemulțumiri și reclamații, mai ales din partea reprezentanților stării nobiliare, care acuzau faptul că șeful Administrației Bucovinei oprimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
o facă, motivul este acela că, pe bună dreptate sau nu, ei cred că trăiesc mai bine altfel. De altminteri, cel mai adesea ei cunosc genul de viață agricolă pe care îl practică unele populații vecine. însă refuză să le imite deoarece, după părerea lor, cultivarea pămîntului cere prea multă muncă și lasă prea puțin timp liber. Și acesta este un fapt pe care anchetele de teren l-au confirmat din plin : chiar practicată rudimentar, agricultura cere o muncă mai îndelungată
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
regală sau imperială ; și asta cu toate că oamenii care au conceput aceste coroane și le-au inventat forma n-au putut, deoarece le lipseau mijloacele de observație apropriate, să aibă o reprezentare a fenomenelor fizice pe care, fără să știe, le imitau. De unde o primă concluzie : orfevrăria, fabricarea bijuteriilor, meșteșugul montării pietrelor prețioase sînt probabil arte în care oamenii cred că își dau frîu liber imaginației. Însă chiar și fanteziile cele mai extravagante sînt produsele minții omenești, care face parte din lume
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fertilitate. Aflate în competiție pentru masculi, femeile au inventat o tactică. Cele care nu erau fertile la momentul respectiv și, prin urmare, nu rețineau atenția bărbaților au încercat să-i păcălească mînjindu-se cu sînge sau cu un pigment roșu care imita sîngele. Aceasta ar fi originea fardurilor (după, așa cum am văzut, cea a parfumurilor). în acest scenariu, femeile se pricep să țeasă planuri. Alt scenariu le contestă orice talent de genul acesta sau mai curînd întoarce stupiditatea în folosul acelora care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pe mâine“, Îmi cer Îngăduință pentru micile erori, nu Însă și pentru concepte. Nu puteam sfârși cu adevărat dacă nu m’aș fi lăudat cu felul meu de interpreta vigneta coperții: Poate am abuzat crezând că Terra... l’ar putea imita pe Saturn doar pentru a-mi da impresia că mi-ar disemina vorbele... Toate acestea fiind zise, sper ca cititorul să sesizeze o evoluție pe parcursul cărții. De nu, mea culpa!» Autorul Iași, 5 iunie 2011 CARTEA ÎNTÂIA. Altele, dar tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dulce, care seduce un cărăuș al seminței. Seducție Între regnuri...; adică acela vegetal seducând animalul, inferiorul pe superior. Mă abțin Însă să generalizez când e vorba de unul singur... Desenul de pe grăunciorul de polen e caracteristic speciei. De ce? Tot ipotetic, imitând animalele, care se recunosc prin „geometrie“; căci Natura nu face nimic fără sens... Dar seducția face și victime. Ca bietul soț pe care călugărița Îl devorează pe când el nici n’a isprăvit s’o iubească. Sau o plantă carnivoră, precum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot ca pe un atribut al negentropiei: Anume, atunci când se mai dedulcește la fructe tari, precum nucile, jirul ori alunele, le forțează să intre În vreo crăpătură a scoarței, care-i slujește de menghină, dar Înlocuind dalta cu ciocul. Și, imitând rândunica, dar numai atât cât trebuie, zidește cu glod vreo scorbură, lăsând un loc de „ușă“ la fel de strâmt ca și gura „tizului“ din cârciumă, „ușă“ bună doar pentru el, nu și pentru pisică. Bașca că poartă și grija progeniturii chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
copii“. Și vedem tufele de urzici, cât gardul, ocolite de toți, iar iarba din jur rasă. Cum se apără, Într’o Natură care nu agreează agresiunea, ci pacea? Se face una cu pământul. Precum ciocârlanul ori prepelița a căror penaj imită solul. Doar că ea e verde. Și atunci Își face gustul una cu pământul, adică devine insipidă. Gustul nu e un simț infailibil, ci poate fi „umbrit“. Să exemplific cu o substanță simplă, apa. Dacă ea Își schimbă proprietățile, Începând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În Europa, ne mulțumim cu iarbă ori cu grâu Încolțit. Iar eu, personal, ronțăi cu plăcere asparagusul lui Cristi; l’am „chelit“ de tot. Ciuliți urechile. Mă bat peste botic, căci nu puteți așa ceva, dar n’ar strica să mă imitați, căutând, ca și mine, compatibilitatea cu hrana, chiar pe aceea info-energetică, a biocâmpului adică. Iată: Ca să nu-mi adaug Încă o corvoadă pentru „mașinăria“ adăpostită sub blăniță, biocâmpul hranei trebuie să fie ca și al meu. Care e excedentar. Paremi-se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de o comandă nouă, pentru războiul din Afganistan. Iar asta pentru totdeauna, căci timpul de Înjumătățire a uraniului 238 e de patru miliarde de ani. Ușoara umbră de scrupul trece când Îmi aduc aminte că sunt și ecologist. Paradoxal, dar imit Natura, care a dispersat atât de fin uraniul, chiar și În granit, Încât chiar deasupra zăcămintelor, viața Își vede impasibil de treburi. Deci acest uraniu 238, deșeu rămas de la Îmbogățirea uraniului, ar trebui și el dispersat și gata cu grijile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ilie, mai apropiat ca vârstă. E vremea discuțiilor între frații mai mari, a istoriilor deslușite în vechile cronici. Seara, când se adunau acasă, poveștile depănate de Raluca înfierbântau imaginația copiilor. Câteodată, uitând de griji, tatăl, cu un talent actoricesc înnăscut, imita persoane cunoscute și hazul era în toi. A doua zi, cu noaptea în cap, o pornea din nou spre treburile moșiei, fiindcă altminteri Eminovici era om vrednic, zbătându-se să agonisească pentru numeroasa-i familie. Și pe copii îi va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trebuit pentru a completa un interior format din trei camere și un hol. S-au adăugat, așadar, obiecte și mobilier de epocă. De data aceasta, casa a fost construită ca să reziste peste veacuri: pereții din cărămidă, acoperiș de tablă vopsită imitând șindrila, pod trainic din lemn de stejar, la fel cu parchetul și ușile. Două banchete solide stau de o parte și de alta în pridvor, invitând vizitatorii la meditație; de aici se puteau asculta, o vreme, vocile lui Călinescu, Perpessicius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
c-un cărbune un clapon și un purcel,/ Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă/ Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă 100. Și dacă prin joc, măcar și din instinct, copiii îi imită pe oamenii maturi Ce idee ne facem la opt ani despre o bătălie; imaginația e atunci fantastică iar imaginile pe care le trasează sunt imense. Nici o experiență rece nu vine să-i reducă contururile 101, precum spunea Stendhal, este greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt sunați, la telefon, de Vasile, ci "de către" Vasile, faultul nu-i făcut de Șuleap, ci "de către" Șuleap. De unde și până unde și, mai ales, de ce? Simplu: din pricina elementarei lipse de cultură. Cel ce nu-i sigur pe ceea ce știe, imită vorbirea "autorizată". Care, de mult vreme, nu mai este etalon. Radioul este vinovat de neroada deplasare a accentului pe penultima silabă a numelor proprii ("Grădinaríu", "Pescaríu"), de eterna lipsă de acord gramatical cu numeralul 12, dar, mai ales, de lățirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Astfel, am vizitat Drottningholm micul Versailles al Suediei, aflat la circa 50-60 km de Capitală; este vorba de Palatul reședință a familiei regale, construit de același iscusit și vestit arhitect Nicodemus, tatăl și fiul, complexul de construcții care încearcă să imite fidel castele și palate cu stiluri și forme din toate zonele principale ale lumii, inclusiv pagode și stupe japoneze și chineze, cu interioare specifice locuitorilor acestora și toate răsfirate într-o uriașă grădină cu fântâni arteziene, statui, flori, arbuști și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
1920, problema împărțirii și lichidării Poloniei... S-a așternut iarăși o tăcere care ne stingherea și ne strângea ca o menghină tainică, nevăzută. Am luat în mână paharul și-am sorbit ceea ce mai rămăsese în el. Bătrânul Stransky mi-a imitat gestul, a plesnit din buze, scoțând un fel de "oh" nu pricepeam dacă e pentru picăturile sorbite ori pentru datele statistice prezentate, care nu erau favorabile pentru un polonez apoi a umplut ambele pahare, a fixat bine dopul la sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
recunoscător, la iarba naltă care-mi atinge, catifelată, rănile de pe tălpi. Nu știu de ce acest contact vegetal îmi procură în trup o stare atât de confortabilă. M-am prostit de tot, astfel că, de la un timp, am sfârșit prin a imita până și găinile care se joacă needucate în țărână. Când e foarte cald, într-adevăr, găinile sunt obișnuite să se scalde-n praf, scormonind adânc cu ghearele până se-ngroapă cu tot trupul în el. Stau așa câtva timp, nemișcate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu reușesc să aflu nici un fel de răspunsuri și totuși mă zbat întruna să cercetez resorturile sufletului ei, nădăjduind să găsesc argumentele de netăgăduit prin care aș putea s-o absolv. După ce, în tinerețe, am scris o tragedie despre Medeea, imitându-l pe Euripide, înainte de a cunoaște locurile faptelor ei îngrozitoare, îi caut, iată, acum, urmele pătate de patimă și sânge pe pământul ăsta barbar. Medeea și-a măcelărit fratele și i-a aruncat bucățile trupului pe câmp, pentru ca Aetes să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-mi petrec toată ziua plimbându-mă pe malul mării și observându-i în fiece clipă misterioasa zbuciumare. La început îmi aduceau de mâncare de la Tomis; apoi am învățat să-mi port singur de grijă și să-mi procur cele necesare, imitându-i pe locuitorii satului. Erau mai ales agricultori, oameni săraci care trăiau cultivând pământul și crescând oi și capre. Mi-au dăruit o bucată de pământ - grădina mea - unde am învățat să cultiv legume și flori. Odihnă Ascult vocea Aiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trag și să-i sperie. Dar Cotys, scoțând un strigăt sălbatic, a înfricoșat fiara, punând-o pe fugă. „Fiarele nu fac rău dacă nu sunt deranjate”, a zis el. Am continuat fără nici o teamă. El mergea înaintea carului și uneori imita atât de bine limba urșilor, îi certa atât de eficient că aceștia se depărtau imediat mormăind. Am reprodus și eu sunetele acelea și am observat că aveau același efect: urșii, simțindu-se amenințați, fugeau. Știam de la Aia că, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]