5,035 matches
-
buza superioară și gingii, somniferul forte pe care ești pus să îl înghiți sub privirea infirmierului-killer. ...Vor să te scoată nebun. Te-au scos. Pentru că ți-ai mâzgălit notele de plată! Oripilat de neputința de a face față creditorilor; de indiferența editorilor, care ți-au întârziat plățile. De lipsă de perspectivă: zile în șir, mănânci doar pâine, nu mai cumperi ziare, cărți, nu mai ieși din casă, ți-ai alungat prietenii(!Ă, iubita(?Ă; cu rujul ei ai desenat - după fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii, starea de oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
expeditorului pe motive de incompatibilitate.) Dacă totuși o să treceți cu privirea peste ele, vreau să vă fac cunoscută intenția mea de om singur nu pentru a mă justifica moralicește față de o posibilă demnitate de a pleca sau ca să-mi raportez indiferența la inevitabila lașitate de a rămâne, ci pentru că am învățat de pe la unii, de pe la alții că rostirea justifică bătăile inimii. Eu, în pustie, nu am la cine să mă strig, așa că, dragilor, primiți aceste scrieri despre o curgere între două fântâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decor nu-ți întinde mâna, nu te adăpostește, nu o face pe-a omul cu tine, omule: Sumarul este o minciună cosmetizată, Doamne. Un străin strânge mâna altui străin și, gata, simbioză cât ai bate din pale. Un schimb de indiferență asumată această atingere: "Iartă-mă!... deși nu te cunosc.", "Iartă-mă!... deși nu te locuiesc.", "Iartă-mă!... deși nu te folosesc." "Iartă-mă, frate decor!" este totuna cu "Iartă-mă, frate scaun!" sau cu "Iartă-mă, frate clopot!" Fățărnicie! Acru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
eterne, nu se va întregi niciodată. Cu cât mai multe ferestre închise, cu atât mai inutil episodul în care Eva își va afișa complicitatea. Este îndeajuns să treci pur și simplu prin livada fructului oprit și vei fi învinuit de indiferență. Suntem sclavii lui Dumnezeu însemnați cu fier roșu. Este Dragoste! Fiecare primește după mărimea cocoașei, dar niciodată îndeajuns; fiecare primește după preaplinul și nu după preagolul din suflet. Viața începe și se sfârșește sub însemn. Nu este Dragoste! Uneori semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii nu interesa pe nimeni; urmele imprimau misterul, semnele se priveau din semne și era îndeajuns. Dacă acele amprente erau făcute sub o fereastră străină de un om străin, indiferența ar fi afânat zăpada până în cer. Ce importanță are cine a pășit, dacă pasul nu aparține ferestrei, dacă fereastra a crescut în carnea zidului pe când soarele încă nu era hotărât din ce lună să nască? Ningea ca în cimitir. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am acceptat să-l respect pentru a-l asista pe Enro cel Roșu nu poate fi zădărnicit de către o persoană ale cărei posibilități sunt necunoscute. În umbră, Janasen ridică din umeri. Pe moment, se miră și el de propria-i indiferență. Pe moment îi trecu prin minte că ar avea ceva supranatural în el. Gândul luminos se stinse. Aveau prea puțină importanță riscul pe care și-l asuma și posibilitățile necunoscute ale adversarilor. Nu se sinchisea. "Sunt o unealtă"', își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Alexe Mă ascund în căsuța din turn a inimii mele și, trec cu Tine Isuse pe sub Arcul de Triumf al universului. Mă doare dorul de lumină al celor din întuneric. și strigătul din zori al fiilor nenăscuți vreodată. Mă apasă indiferența lumii față de eternitatea primită în dar.. Nu mă miră fățărnicia și minciuna, ce lasă urme adânci pe coloana infinitului din noi. Și-mi plâng amarul întregii lumi și rănile ce încă-s vii, prin colțuri ascunse. În timp, furtuni se
Eternitate by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83233_a_84558]
-
înfiorătoare, unde nu puteai să iei loc și nu pentru că nu ar fi fost scaune sau amabilă invitația de a ședea, dar tot mobilierul suferea de o boală neagră. Băiatul rânjește dezarmant, apărat de mama blindată cu certificate și de indiferența unui om, care doarme fără probleme arzătoare. În anumite momente noi, părinții, ne comportăm ca niște copii, iar copiii noștri ca niște animăluțe fără conștiință. Harta asta e chiar greu de digerat sau remediat. Totuși ne înțelegem într-o formulă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
imediat să-și facă socoteli pentru viitor și vedeau că toate le ieșeau bine. Nu puține au fost sticlele de șampanie care s-au băut la miezul nopții pentru a sărbători nemaisperata revenire la normalitate, ceea ce, părând să constituie culmea indiferenței și a disprețului pentru viața altora, nu era, În cele din urmă, decât alinarea firească, ușurarea legitimă a cuiva care, pus În fața unei uși Închise și având cheia pierdută, o vedea acum larg deschisă, dată de perete, cu soarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Sfinte Pafnutie: ori muți boaba, ori spune ca te-ai așezat doar ca să prăpădesc eu vremea de pomană... (Cei doi încep din nou jocul, mormăind și mirându-se. Sisoe se frământă, stăpânit vizibil de un gând nou.) SISOE (cu falsă indiferență): Apoi mai rămâneți cu bine sfințiile voastre... că eu m-am cam dus. PAFNUTIE: Da-ncotro, Sisoe? (Sisoe face un gest nedefinit și se depărtează grăbit. Cei doi continuă să-și vadă de treabă. După câteva clipe se simte, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de schimb. Mecanicul m-a lăsat în fața atelierului, a aruncat în portbagaj sculele trebuincioase și a plecat din nou. M-am învârtit încoace și încolo, cu cămașa udă de transpirație și ochelarii aburiți, fără să-mi mai pese de căldură. Indiferența pe care mi-o dăduse alcoolul coincidea însă cu o dorință mai intimă. Trăsesem din greu în acel ultim an de succese, eram mereu prezent, mereu la datorie. Pur și simplu din întâmplare alunecam în afara radarului și absența pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi folosită. Privesc la fața subțire, acoperită de ochelari și vizieră, impasibilă și din cauza tampoanelor din urechi și a suportului care-i imobilizează bărbia. Care va fi soarta ei?“ Nu găsesc nici un răspuns la întrebarea aruncată de Marana aproape cu indiferență. Cu răsuflarea tăiată ai urmărit de la o scrisoare la alta transformările cititoarei, de parcă ar fi fost vorba de aceeași persoană... Dar și dacă ar fi fost mai multe tu le atribui tuturor aspectul Ludmilei... Nu susține ea că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
depresivă sau euforică? Casa, înțeleaptă, pare să fi profitat de momentele tale de euforie; pregătindu-se să te întâmpine în momentele de depresiune. Ești cu adevărat primitoare, sau faptul că lași cunoscuții să intre în casă e un semn de indiferență? Cititorul caută un loc comod să se așeze, pentru a citi fără a pătrunde în acele spații ce-ți sunt rezervate ție în mod clar: el simte că un oaspete se poate simți foarte bine în casa ta, dacă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cenzură, pentru că nu există cărți, dar există mulți cititori potențiali; țările în care nu există cărți și nimeni nu deplânge lipsa lor; țările, în fine, în care se aruncă pe piață zilnic cărți pentru toate gusturile și ideile, într-o indiferență generală. — Nimeni nu apreciază astăzi valoarea cuvântului scris mai mult ca regimurile polițienești, spune Arkadian Porfirici. Ce element ne permite să distingem națiunile în care literatura se bucură de o adevărată considerație, mai bine decât sumele alocate pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că făcuse treabă bună. Era o plăcere să privești, mai ales că și ea era ocupată să aplice niște tehnici mai avansate decât ceea ce tocmai o învățase pe Mackenzie, încercând să jongleze cu alți doi tipi, tratându-i când cu indiferență, când cu fluturări de gene. Puțin după miezul nopții, Toby s-a hotărât în sfârșit că e momentul să plece. Dean dispăruse ceva mai devreme cerându-și mii de scuze că trebuia să ajungă la petrecerea unui alt prieten de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
știa că ar trebui să fie furioasă că el folosise cheia pe care nu se deranjase niciodată să i-o returneze, dar o parte din ea era pur și simplu curioasă: ce-ar putea fi atât de important pentru ca Duncan — indiferența întruchipată — să ajungă să stea la pândă? Pe de altă parte se simțea ușurată; Duncan pe care îl știa ea n-ar face niciodată un astfel de efort doar pentru a o anunța că se logodește. Fără măcar să se deranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
intru? întrebă el cu unul din zâmbetele alea ale lui, un surâs între seducător și plictisit. Emmy se lipi cu spatele de ușă și îi făcu semn cu mâna să intre, asigurându-se că el i-a observat expresia de indiferență absolută. Lui Emmy i-au luat câteva secunde să închidă ușa și să pună lanțul, iar când s-a întors spre Duncan, el se uita la ea cu o privire apreciativă îndrăzneață. Aproape cu venerație, dacă era să fie sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Gore se Înfige În ibricul cu vin și umple cupele cu o dexteritate demnă de invidiat. Mai aruncă și un ochi pe fereastră și ridică din umeri, a pagubă. Vântul spulberă frunzele, iar picăturile de ploaie bat darabana cu o indiferență strigătoare la cer. Ce să faci tu la maiami bici, Sănducule, acolo nui de tine, ai restanță și la Întreținere... Și, una peste alta, ca s-o spunem pe șleau, fătuca asta de la pagina a cincea nu se uită la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
șir nesfârșit de scene de același gen, reînnoite la infinit. Da, ciuma, ca și abstracția, era monotonă. Un singur lucru se schimba poate, și acela era Rieux. O simțea în seara asta, la picioarele monumentului închinat Republicii, conștient doar de indiferența apăsătoare care începea să-l cuprindă, privind mereu ușa hotelului pe care dispăruse Rambert. La capătul acestor săptămâni extenuante, după toate aceste înserări în care orașul se revărsa pe străzi pentru a se învârti în cerc, Rieux înțelegea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
creadă că, dând prea multă importanță acțiunilor frumoase, ar aduce în cele din urmă un omagiu indirect și puternic răului. Pentru că se poate presupune că aceste acțiuni frumoase n-au atâta preț decât pentru că sunt rare și că răutatea și indiferența sunt motoare mult mai frecvente în acțiunile oamenilor. Aceasta este o idee pe care naratorul n-o împărtășește. Răul care este în lume vine aproape întotdeauna din ignoranță, și bunele intenții, dacă nu sunt luminate de conștiință, pot să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
destul de mică de-a lungul falezelor care domină portul. În ziua următoare, Rambert, ajuns primul la întâlnire, citea cu atenție lista celor morți pe câmpul de onoare. Câteva minute mai târziu, doi bărbați s-au apropiat, l-au privit cu indiferență, apoi s-au dus să se sprijine în coate de parapetul aleii și păreau în întregime absorbiți de contemplarea cheiurilor goale și pustii. Aveau amândoi aceeași statură, erau îmbrăcați la fel, cu pantaloni albaștri și tricouri bleumarin cu mâneci scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prietenii lui au descoperit atunci cât erau de obosiți. De fapt, oamenii formațiilor sanitare nu mai ajungeau să digere această oboseală. Doctorul Rieux își dădea seama de acest lucru observând la prietenii lui și la el însuși progresele unei ciudate indiferențe. De pildă, acești oameni, care până acum arătaseră un atât de viu interes pentru toate știrile care priveau ciuma, nu se mai preocupau de loc de așa ceva. Rambert, care fusese însărcinat provizoriu să conducă una din casele de carantină, instalată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
unei evadări apropiate. Cât despre ceilalți, absorbiți zi și noapte de munca lor, nu citeau ziarele și nu ascultau radioul. Si dacă li se anunța un rezultat, aveau aerul că îi interesează, dar de fapt primeau acest rezultat cu acea indiferență distrată pe care o găsești la luptătorii marilor războaie, epuizați de eforturi, silindu-se numai să nu se abată de la îndeplinirea datoriei lor zilnice și nemaisperând nici în atacul decisiv, nici în ziua armistițiului. Grand, care continua să efectueze calculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Și acestea erau și gândurile pe care le putea citi și pe fețele prietenilor săi. Dar cel mai primejdios efect al istovirii care îi cuprindea puțin câte puțin pe toți cei care continuau această luptă împotriva flagelului nu consta în indiferența față de evenimentele exterioare și de emoțiile celorlalți, ci în neglijența în voia căreia se lăsau. Căci aveau atunci tendința de a evita toate gesturile care nu era strict folositoare și care li se păreau întotdeauna mai presus de puterile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]