6,102 matches
-
Cea mai mare parte a pieselor de artilerie erau modele depășite din punct de vedere tehnic, sârbii dispunând doar de 48 de tunuri grele. În plus, Șerbia nu dezvoltase o industrie militară proprie și nu avea aviație sau marină militară. Infanteria muntenegreană era înarmata cu puști model Mosin-Nagant, produse în Rusia. La fel ca și în cazul Șerbiei, Muntenegru nu avea aviație sau o industrie proprie de apărare. În schimb, muntenegrenii dispuneau de 100 de tunuri montane, ceea ce în condițiile luptelor
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
avea o flotă miltară, ceea ce a permis vaselor de război austro-ungare să instituie blocada maritimă a apelor teritoriale muntenegrene încă din prima zi a războiului. Armata austriacă depășea armatele inamicilor săi balcanici la toate capitolele: efective, armament și echipamente militare. Infanteria austro-ungară era dotată cu puști Mannlicher model 1895 și mitraliere semi-grele Schwarzlose. Spre deosebire de sârbo-muntenegreni, austro-ungarii dispuneau de o forță militară aeriană și o flotă militară, care a asigurat o blocada totală a apelor teritoriale ale Muntenegrului și sprijinul operațiunilor terestre
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
convenție militară între Bulgaria și Puterile Centrale, prin care statul balcanic se obligă să intre în război de partea alianței austro-germane. Această convenție stipula că în 30 de zile, Austro-Ungaria și Germania aveau să mobilizeze fiecare câte 6 divizii de infanterie, iar Bulgaria, în 35 de zile, avea să mobilizeze pentru lupta 4 divizii la granița cu Șerbia. Comandă generală a fost încredințată feldmareșalului August von Mackensen. După semnarea convenției de la Sofia, situația în Balcani s-a schimbat în favoarea Puterilor Centrale
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
a distrus tranșeele, barajele antiinfanterie și fortificațiile sârbilor de pe direcțiile de înaintare ale austro-germanilor. În timpul bombardamentelor de artilerie, aproximativ 5.000 de civili au fost uciși în orașul Belgrad. Pe 7 octombrie a început înaintarea diviziilor austro-ungare și germane de infanterie. Ele au început operațiunile de traversare ale Savei. După cucerirea unor capete de pod, forțele Puterilor Centrale au declanșat atacul împotriva Belgradului. În oraș au izbucnit lupte de stradă grele, iar sârbii s-au apărat cu vitejie. Cu toate aceste
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
cu Bulgaria a fost obligat să se regrupeze și să participe la apărarea împotriva atacului din nord al germanilor. Armata muntenegreană a rezistat cu disperare, reușind să încetinească înaintarea diviziilor austriece. Germanii și austriecii au trecut la redistribuirea forțelor de infanterie și artilerie grea pentru creșterea eficienței înaintării. Pe 8 octombrie, comandantul armatei sârbe a fost nevoit în aceste condiții să aducă pe frontul austriaco-german trupele dislocate la granița cu Bulgaria. Profitând de aceasta, Bulgaria a declarat război Șerbiei și a
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
o rezistență puternică, pentru a evita încercuirea restului armatei și a-i protejat retragerea spre Albania. Pentru ca să împiedice retragerea spre Albania și să reușească să încercuiască grosul trupelor sârbe, bulgarii au întărit Armata a 2-a cu o divizie de infanterie din cadrul Armatei I. Cu toate acestea, bulgarii nu au reușit să-și atingă obiectivul încercuirii armatei sârbe, în ciuda mai multor atacuri. Armata muntenegreană s-a retras până a ajuns în noiembrie să lupte pe teritoriul național, iar austro-germanii au continuat
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
efective reduse germano-bulgare. În luna mai a anului 1916, forțele Antantei de frontul din Salonic se bucurau de superioritate numerică în fața trupelor germano-bulgare. Efectivele Antantei au fost suplimentate cu cele ale armatei sârbe, complet reorganizata. Sârbii formaseră șase divizii de infanterie și una de cavalerie, plasate sub comanda nominală a prințului moștenitor Alexandru Karađorđević. (Generalul Putnik a fost demis). Armata sârbă avea 130.000 de soldați, iar totalul forțelor aliate din Balcani ajungea la 300.000 de oameni. În momentul în
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
ale elenilor. Acești prizonieri au fost internați în lagăre de prizonieri de război din Germania, de unde au fost eliberați doar după sfârșitul războiului. Trupele bulgare au reușit să înainteze . Cu toate acestea, pe 1 septembrie, trupele Antantei (cinci divizii de infanterie britanice, patru franceze, șase sârbe, una italiană și una rusă) au declanșat un atac spre Florina și Monastir, având dublu scop, respingerea bulgarilor din teritoriile cucerite și sprijinirea României. Pe 3 octombrie, bulgarii au fost respinși pe liniile de plecare
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
bulgarii au fost respinși pe liniile de plecare ale ofensivei lor de pe 17 august. După ce și-au atins obiectivele limitate pe care și le propuseseră, trupele Antantei nu au mai continuat ofensiva. Bulgarii au mutat în regiune opt regimente de infanterie din alte sectoare. În sprijinul bulgarilor au fost aduse și mai multe batalioane de infanterie germană de pe frontul din România cât și un corp de infanterie turcă. În luna septembrie a avut loc o bătălie în regiunea muntoasă Kajmakčalan între
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
și-au atins obiectivele limitate pe care și le propuseseră, trupele Antantei nu au mai continuat ofensiva. Bulgarii au mutat în regiune opt regimente de infanterie din alte sectoare. În sprijinul bulgarilor au fost aduse și mai multe batalioane de infanterie germană de pe frontul din România cât și un corp de infanterie turcă. În luna septembrie a avut loc o bătălie în regiunea muntoasă Kajmakčalan între trupele sârbe și cele bulgare. Atacurile repetate ale sârbilor au fost respinse de bulgari cu ajutorul
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Antantei nu au mai continuat ofensiva. Bulgarii au mutat în regiune opt regimente de infanterie din alte sectoare. În sprijinul bulgarilor au fost aduse și mai multe batalioane de infanterie germană de pe frontul din România cât și un corp de infanterie turcă. În luna septembrie a avut loc o bătălie în regiunea muntoasă Kajmakčalan între trupele sârbe și cele bulgare. Atacurile repetate ale sârbilor au fost respinse de bulgari cu ajutorul artileriei grele. După ce de-a lungul celor 20 de zile de
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
trupelor, lipsei rezervelor și a crizei de muniție. Trupele Antantei suferiseră de la începutul ofensivei în august pierderi însemnate — 47.000 de oameni morți, răniți, dispăruți sau prizonieri. Spre sfârșitul anului 1916, Aliații aveau pe frontul din Salonic 18 divizii de infanterie (5 franceze, 5 engleze, 6 sârbe și câte una rusă și italiană). Puterile Centrale aveau în aceeași regiune 11 divizii de infanterie (8 bulgare, 2 germane și una turcă). La sfârșitul anului 1916, trupele Antantei nu își îndepliniseră obiectivul stabilit
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
morți, răniți, dispăruți sau prizonieri. Spre sfârșitul anului 1916, Aliații aveau pe frontul din Salonic 18 divizii de infanterie (5 franceze, 5 engleze, 6 sârbe și câte una rusă și italiană). Puterile Centrale aveau în aceeași regiune 11 divizii de infanterie (8 bulgare, 2 germane și una turcă). La sfârșitul anului 1916, trupele Antantei nu își îndepliniseră obiectivul stabilit pe frontul din Macedonia: scoaterea Bulgariei din război. Trupele bulgare s-au apărat cu succes de-a lungul întregului front, mai mult
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
unui armistițiu. Armistițiul dintre Antanta și Bulgaria a fost semnat pe 29 septembrie 1918 la Salonic. Termenii acestui armistițiu prevedeau retragerea imediată a trupelor bulgare din Șerbia și Grecia, demobilizarea armatei bulgare după retragerea în țară (cu excepția unor unități de infanterie și cavalerie necesare păstrării ordinii în țară) și dreptul de liber tranzit al trupelor aliate pe teritoriul Bulgariei. Ca urmare a capitularii Bulgariei, trupele Antantei aveau cale liberă spre România, amenințând armatele Puterilor Centrale aflate în regiune. De asemenea, Aliații
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
30.000 de militari. O parte a rebelilor au pornit în marș spre Sofia, provocând panică și haos în capitala țării. Pentru oprirea acestei mișcări, guvernul bulgar a fost ajutat de aliații germani prin trimiterea Diviziei a 217-a de infanterie. Împreună, militarii loiali guvernului bulgar și cei germani au reușit să pună capăt rebeliunii. Cu toate acestea, situația Bulgariei a rămas critică și, în aceeași zi, Sofia a fost obligat să înceapă tratativele de pace. În campania din Balcani, Șerbia
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
care guvernul sovietic nu-l poate accepta". El a declarat că aceste insule nu au nici o valoare pentru România, însă ele sunt extrem de importante pentru URSS. După declanșarea războiului antisovietic, la 21 iulie 1941 unități militare române ale Diviziei 10 infanterie au trecut Dunărea, eliberând în scurt timp orașele Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov, iar peste cinci zile întreg sudul Basarabiei împreună cu gurile Dunării erau eliberat de sub sovietici. După încheierea armistițiului cu URSS în anul 1944, grănicerii sovietici au reocupat fără
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
de Nord și a Transilvaniei de Nord, urmată de intrarea în război a României în 1941 au schimbat total viața lui Petre Leșcenco. În octombrie 1941, Petre Leșcenco a primit ordin de concentrare urmând să se prezinte la Regimentul 16 Infanterie din Fălticeni, unde fusese repartizat. Considerându-se de naționalitate rusă, nu voia să lupte împotriva conaționalilor săi și se sustrage din diferite pretexte, continuând să concerteze la restaurantul său. Se prezintă la Fălticeni abia după trei convocări, fiind judecat de
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
trecut examenul de admitere la școala de Arhitectură din București și a reușit primul dintre 13 candidați. La 1 iulie 1900 a intrat voluntar în armată și la 1 ianuarie 1901 a reușit la examenul de sublocotenent de rezervă, arma infanteriei. La 2 mai 1902, stil nou, a părăsit școala de Arhitectură din București și a plecat la Paris, unde, la 1 mai 1903, în urma concursului dat, a fost admis în Școala de Belle-Arte din Paris, secția de Arhitectură. La 6
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
și al Cultelor. Pe lângă funcția de la Minister avea și lucrări de arhitectură personale. La 11/24 decembrie 1912 a fost numit Arhitect șef al Ministerului de Interne. În iunie și iulie 1913 a făcut campania în Bulgaria, ca sublocotenent de infanterie. Între 1916 - 1918 a participat la Primul Război Mondial ca locotenent și căpitan de geniu. În noiembrie 1920 a fost numit Profesor la școala de Arhitectură, catedra de Istoria Arhitecturii. În noiembrie 1927 a fost transferat ca Profesor, șef de
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
al Republicii Populare a Ucrainei Occidentale la Viena. Provenea dintr-o familie de agricultori din satul Cuciurul Mic (astăzi în raionul Zastavna, regiunea Cernăuți, Ucraina). A absolvit Școala Normală din Cernăuți, după care a efectuat serviciul militar în Regimentul 95 Infanterie. Fiind de meserie profesor, el a lucrat la școlile din Câmpulung Moldovenesc, Pârâul Negru, Vadul Nistrului și Cadobești (ultimele trei din raionul Zastavna). A ajuns mai târziu director de școală populară și, din 1907, inspector al școlilor elementare rutene din
Nikolai Spenul () [Corola-website/Science/319384_a_320713]
-
pe fond roșu. În prima jumătate a secolului XIX culorile statale ale principatului Moldovei erau roșul și albastrul. Tradiția istorică susține că ele au fost confirmate și recomandate ca obligatorii prin „Regulamentul organic” (1831-1832). Drapelul din 1834-1849 al batalionului de infanterie al armatei moldovenești avea forma unui pătrat cu latura de 1,44 m, din mătase dublă bicoloră, având culorile dispuse în așa fel, încât pe fondul general albastru culoarea roșie formează în cele patru colțuri câte un pătrat cu latura
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Iași, unde au fost sfințite de către mitropolit. În mesajul adresat oștii, domnitorul sublinia faptul că sultanul a aprobat „Miliției Noastre dreptul de a avea steag, după modelul de Noi propus, după care s-au înființat acel cu nr. 1 pentru Infanterie și acel cu nr. 2 pentru Cavalerie... Aceste semne astăzi întâia oară sunt înfățișate înaintea ochilor voștri spre a primi cerească bună cuvântare, de unde prin bisericească sfințire, să va răvărsa și asupra voastră harul cel mântuitor, întărindu-vă cu vârtute
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
La Muzeul Militar din București se mai păstrează trei drapele de acest fel. Acestea au fost confecționate în 1858, în urma ordinului de zi nr. 20, de către doamnele Ecaterina Konaki-Vogoridi, Ecaterina Balș și Elena Ghica, câte unul pentru fiecare batalion de infanterie. În „Albumul de stindarde, drapele și fanioane ale statelor maritime europene”, alcătuit de francezul A. Le Gras și editat la Sankt Petersburg în 1861, se menționează că unele corăbii moldovenești, fiind înarmate de către portul Galați, poartă drapele albastre, având plasat
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Față de 1805, armata austriacă era mai bine antrenată, mai bine organizată și mai bine condusă. Cu toate acestea, Arhiducele Carol beneficia de puțini comandanți de valoare, promovarea la vârf făcându-se deseori în funcție de apartenența la înalta nobilime imperială. Deși atât infanteria cât și cavaleria austriacă cuprindeau elemente de miliții "Landwehr", în general de calitate îndoielnică, acestea erau nesemnificative ca număr la Wagram, unde Arhiducele beneficia de cele mai bune trupe de care dispunea Imperiul la acel moment. Arhiducele putea conta și
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
aceste unități proaspete și neîncercate în luptă se aflau și mulți veterani, cum ar fi renumitul Regiment 57 de Linie, supranumit "Le Terrible" și mai ales o mare parte din Gardă. Acesteia tocmai i se adăugaseră 8 noi batalioane de infanterie (2 de "Tirailleurs Chasseurs", 2 de "Tirailleurs Grenadiers", 2 de "Fussiliers Chasseurs" și 2 de "Fussiliers Grenadiers") și 4 escadroane de cavalerie („Chévauxlègers polonais” sau „Cai ușori polonezi ”), denumite "Tânăra Gardă" - trupe formate din cei mai buni recruți, excelent antrenate
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]