6,831 matches
-
omenitatea Lui prin unirea ipostatică, oferindu-i treptele prin care să ajungă până la El<footnote Henri-Iréné Dalmais, „La fonction unificatrice du Verbe Incarné”, în: Sciences ecclésiastiques, vol. XIV, oct-dec 1962, Desclée de Brouwer, Montreal, p. 445-449. footnote>. Lumina dumnezeiască este infinită, iar ființele umane nu o pot vedea în întregime. Dumnezeu se revelează în energiile divine, dar nu este exhaustiv în acestea, în care omul poate înainta veșnic. Cred că vom înainta la nesfârșit în această îndumnezeire, și am luat ca
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
în vizită de politeță, pe temeiul zvonului ministeriabilității. Dan Bogdan, acela care ședea mai rezervat, gata parcă oricând a da un verdict în spiritul justiției și care luase apărarea lui Ioanide, era prea bine cunoscut lui Pomponescu. Avea un număr infinit de frați, surori, nepoți și nepoate, pentru care intervenea, solidar și neobosit, cu cele mai meschine solicitări. De aceea Pomponescu își manifestă ciuda pe inadvertența lui Ioanide, punîndu-i o întrebare echivocă: - Ce vezi în ceai, domnule Ioanide? - Transparențe! răspunse acesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
capul meu, asta este o indiscreție nepermisă. Liniștea se obține cu linii și spații. Dacă pe un promontoriu de stâncă faci un castel cu ferestre bine încheiate, cu săli mobilate familiar, când întorci ochii de la tablourile de pe pereți spre câmpul infinit din vale ai sensul izolării. Ceea ce crezi tu că este singurătate, aceea se numește urât. Acești oameni n-au atins încă treapta sublimă a melancoliei fiindcă nu cultivă marea geometrie. O fetiță și un băiat se opriră lângă butuc. După
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
serii de pilaștri mai eterici. Ferestrele erau în general de metal. Fiecare întretăiere de străzi forma o mică piață circulară, pătrată sau octogonală, cu un jet d'eau în mijloc, în așa fel încît toate țâșnirile se vedeau în perspectiva infinită, întrerupte de două mari statui ecvestre de bronz, care în concepția lui Ioanide trebuia să fie copii gigantice sau imitații după Alexandru cel Mare de Euthykrat și Amazoana călare de Strongylion din Muzeul Național din Napoli, specimene de vigoare ale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hergot lua parte cu o plăcere nespusă la aceste contențiuni, întorcînd capul când spre unul, când spre altul, aprobîndu-i pe amândoi, neîndrăznind să opteze pentru o teză. Dezvoltarea ideii de prozaic prin exemple culinare nu era accidentală. Ioanide observa grija infinită pe care o punea Erminia spre a da aspect delicat în special la ceea ce se atingea de mâncare și de existența materială (sector în care doamna Ioanide era personal neglijentă, știind totuși să comande; talentul acesteia era dichisul vestimentar și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
imaculate, aveau ochiuri de broderie, nicăieri o suprafață textilă albă nu apărea ca o materie plată, ci dematerializată prin orificii. Rufărie, ciorapi, batiste erau legate cu panglici, și Ioanide zărise niște ciorapi ai lui Hergot uriași, lăbărțați, țesuți cu o infinită atenție de Erminia, obturați în locurile rupte printr-un grătar subtil de fire de bumbac. Ioanide mai constatase că Erminia nu lega nici un sentiment de jenă față de viața corporală a omului și de ceea ce sugerează, și nu fără uimire descoperise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
știrea lui, a lui Ioanide, Doru avea contact cu Saferian. Te pomenești că acesta din urmă, ca să-i facă un serviciu, îi dăduse un rost băiatului! Ipoteza n-avea soliditate. Astfel conceput, gestul era mai degrabă nedelicat, incompatibil cu fineța infinită a lui Saferian. Avea aerul unui ajutor familial. Saferian, om eminamente cinstit, l-ar fi prevenit, i-ar fi explicat de ce nu este inconvenient ca fiul arhitectului Ioanide să facă puțină practică într-o prăvălie de cafea și smochine. Față de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu era decât uimirea unui om din prima generație de cercetători ai naturii, pentru care știința e o religie, și universul - un continuu miracol. Geograful nu arbora deloc prezumția, dimpotrivă, nota lui distinctivă era difidența în propriile cunoștințe. De unde prudență infinită, frica de a nu poseda toată "literatura" chestiunii, proorogarea la infinit a unei probleme din lipsa de comunicații științifice. Sub acest raport, Conțescu semăna cu Gonzalv Ionescu, cu deosebirea însă că el personal voia să meargă la substanța lucrurilor, să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dat de madam Pomponescu. Îmbrăcat ca de ordinar, în smochingul său tivit, pe care-l punea la solemnități oricât de minime, negrul fiind nuanța sa, Pomponescu se purtă ca un simplu secundant al soției sale, desfășurând o amabilitate plină de infinite atenții. Madam Pomponescu regretă de a nu fi văzut de mult pe Ioana, madam Valsamaky o scuză și adăugă că ar fi foarte fericite amândouă să primească vizita familiei Pomponescu. Ioana va avea grijă să se pună în înțelegere asupra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unanimiste, globalizarea capitalistă are nevoie în mod intrinsec de obiecții fantasmatice oferite ca spectacol pentru o garanție a fundamentului de libertate al pieței (piețelor). Aceste antinomii himerice trebuie înmulțite pentru a hrăni inspirația actorilor individuali și autorevalorizarea lor în comparație cu evantaiul infinit al strategiilor care li se oferă. Antropologia ca mod de cunoaștere directă înrădăcinată în țesutul relațiilor interpersonale care agită orice microcosmos permite abordarea mirajului intelectual pe care-l prezintă ideea unor sedimentări societale populate cu urme care îi cheamă insistent
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
exorciza înmulțirea "săracilor" de orice origine -, antropologia se poate deci simți interpelată la mai multe nivele, care se înscriu într-o filiație directă cu temele cutumiare. Construirea miturilor cu vocație universalizantă ale "mondializării economice" și ale pieței, reprezentările lor endogene infinite la diferite scări naționale și sociale se oferă ca niște șantiere de explorare cu atât mai fecunde cu cât necesită investigații asupra efectelor concrete ale unor procese care sunt abia la început. În acest context, "economiile socialiste de piață", după
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
societate care își află principiul în raportul comercial. Evoluția pe care o cunoaște centrul urban este îngrijorătoare: birocrații lui se întorc din ce în ce mai mult către ei înșiși într-un univers în care vanitatea și să spunem lucrurilor pe nume imbecilitatea sunt infinite (raliindu-se de altfel incapacității tehnice și necinstei, cele două plăgi ale oricărei birocrații atotputernice și rupte de populație). Singurul punct de contact este biroul dar aceste contacte sunt deosebit de nefavorabile, combinând aroganța și bacșișul (există tarife implicite pentru actele
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Nu vi s-a întâmplat niciodată să auziți zicându-se: Impozitul este cea mai bună investiție, o fântână dătătoare de viață. Uitați-vă câtor familii le asigură traiul și faceți un experiment mental urmărind efectele sale indirecte asupra industriei: sunt infinite, la fel de mari ca viața însăși. Pentru a combate această doctrină, sunt obligat să reproduc infirmarea precedentă. Economia politică știe foarte bine că argumentele sale nu sunt atât de distractive pentru a putea zice: Repetitia placent. Astfel, precum Basile, ea a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aproape în aproape, activitatea va aduce câștig întregii țări. Această preafericită piesă de o sută de franci, pe care o veți arunca în cufărul meu, ca o piatră care este aruncată într-un lac, va radia mai departe un număr infinit de cercuri concentrice. Fermecați de acest discurs, încântați să afle că este atât de ușor să se crească legislativ avuția unui popor, fabricanții de legi au votat Restricția. Ce atâta vorbă despre muncă și economie? ziceau aceștia. La ce bun
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceste școli diferă între ele cel puțin la fel de mult pe cât diferă față de noi. Trebuie deci, mai întâi, ca ele să admită un principiu comun tuturor, pe care noi nu îl admitem; apoi ca acest principiu să se preteze la diversitatea infinită pe care o vedem între ele. Cred că ceea ce ne separă în mod radical este următorul lucru: Economia politică conchide că nu trebuie cerut legii decât Justiția universală. Socialismul, în numeroasele sale ramuri, și prin aplicații al căror număr este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să domnească justiția se va tăia ceva din inițiativa cetățenilor? Este oare acțiunea lor închisă, chiar și astăzi, în limitele fixate de către lege? Nu le va fi oare permis, cu condiția să nu se îndepărteze de justiție, să formeze combinații infinite, asociații de orice natură, religioase, caritabile, industriale, agricole, intelectuale și chiar falansteriene și icariene? Nu este sigură, pe de altă parte, că abundența capitalurilor favorizează toate aceste întreprinderi? Doar că fiecare se va asocia în mod voluntar la acestea, suportând
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unuia dintre numeroasele planuri pe care nu încetează să le inventeze. Interesul, principiu dezorganizator, trebuie înlocuit cu devotamentul legal, principiu involuntar, forțat, într-un cuvânt, Spolierea organizată; și cum acest nou principiu nu poate decât să nască repulsii și rezistențe infinite, se va încerca mai întâi ca el devină acceptat sub numele mincinos de Fraternitate, după care se va invoca legea, care însemnă forță. Dar dacă providența nu s-a înșelat, dacă ea a aranjat lucrurile astfel încât interesele, sub legea justiției
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care se dă un serviciu pentru a primi imediat un serviciu echivalent. Sub această formă, tranzacțiile ar fi extrem de limitate. Pentru ca ele să poată să se multiplice, să se împlinească peste timp și spațiu, între persoane necunoscute și prin fracțiuni infinite, a fost nevoie de intervenția unui agent intermediar care este moneda. Ea dă naștere schimbului, care nu este altceva decât un troc complex. Acesta este un lucru care trebuie remarcat și înțeles. Schimbul se descompune în două trocuri, în doi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
atât de decisivă asupra sorții umanității? Se datorează oare acest lucru faptului că statul nu a introdus-o în programa de învățământ? Nu chiar. Acest lucru ține de faptul că, fără să o știe, statul se străduie cu o grijă infinită să satureze toate mințile cu prejudecăți și toate inimile cu sentimentele favorabile spiritului de anarhie, de război și de ură. Astfel încât, atunci când se înfățișează o doctrină a ordinii, a păcii și a uniunii, se străduie din greu să aibă de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unei societăți în care fiecare industrie, ajutată în acest scop de către lege și de către forța publică, își caută succesele în oprimarea tuturor celorlalte industrii? Acest lucru înseamnă a nu cunoaște gândirea providenței care prezidează asupra destinelor umane, manifestată prin varietatea infinită a climatelor, a anotimpurilor, a forțelor naturale și a aptitudinilor, cu toate că Dumnezeu nu le-a repartizat atât de inegal între oameni decât pentru a-i reuni, prin schimb, în legăturile unei fraternități universale. Acest lucru înseamnă a stânjeni dezvoltarea prosperității
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în cursul evoluției sale pentru a furniza informație informație despre disponibiliatea produselor și serviciilor, despre cantitățile relative, despre prețuri. Licențierea nu este o soluție pentru cazurile de asimetrie informațională; ea este cauza asimetriei. 5. Piețele funcționează numai atunci când un număr infinit de persoane cu informație perfectă schimbă bunuri nediferențiate Eficiența economică, în care produsul este maximizat și profiturile sunt minimizate, cere ca niciun participant la piață să nu poată impune prețul, adică niciun cumpărător sau vânzător să nu poată afecta, prin
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care abstrage din lumea reală condițiile ce caracterizează concurența. Pentru ca statul să fie agenția capabilă să miște piețele către o astfel de "perfecțiune", ne-am aștepta ca și acesta să fie produsul unei politici democratice "perfecte", în care un număr infinit de votanți și de candidați nu au niciun impact asupra măsurilor adoptate, toate politicile sunt omogene, iar informația despre costurile și beneficiile politicilor este necostisitoare. Așa ceva, în mod evident, nu se întâmplă niciodată. Metoda științifică de a alege între diferite
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
noastre. Această colaborare este tulburată în clipa în care încercăm să aflăm cu cine colaborăm de fapt. Ea devine încă și mai dificilă din clipa în care gândul că altcineva sau nimeni a ales în locul nostru dă naștere unui regret infinit. Ea devine imposibilă când acest fapt este resimțit ca o umilință și se transformă în prilej de necontenită revoltă. Dimpotrivă, colaborarea se face firesc când ceea ce e străin în noi devine intim și când ceea ce vine de dinaintea alegerii noastre este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libertate, poate la rândul lui să hotărască, omul este singura ființă care iese din jocul repetiției și care încetează să reproducă, prin fiecare individ, tiparul. Căci suita hotărârilor ce alcătuiește un destin este o construcție originală care asigură posibilitatea creației infinite, diversificînd-o în chiar clipa în care ea părea că se închide o dată cu omul. Față de istoria vieții speciilor, unde în spatele aparentei diversități domnește serialitatea ca monotonie infinită a tiparului, spectacolul omenirii ca istorie a destinelor produce diversitatea infinită în spatele identității aparente
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
suita hotărârilor ce alcătuiește un destin este o construcție originală care asigură posibilitatea creației infinite, diversificînd-o în chiar clipa în care ea părea că se închide o dată cu omul. Față de istoria vieții speciilor, unde în spatele aparentei diversități domnește serialitatea ca monotonie infinită a tiparului, spectacolul omenirii ca istorie a destinelor produce diversitatea infinită în spatele identității aparente. Fiecare destin este o explozie de noutate care, ea singură, echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. Ca modalitate de creatio continua, spațiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]