4,807 matches
-
și sever diagnostic al societății românești ceaușizate (dar nu numai): descurcăreala, ne-am descurcat, ne vom descurca, șmechereala, adaptarea la români sunt notele dominante. Să nu uităm nici ciocoiul sufletesc, nici mai ales Fenomenul Gogu (de la... Gogu Rădulescu, personaj comunist influent, patronul și protectorul scriitorilor de... diferite nuanțe), text antologic. Cu ajutorul său, intelectualul român a reușit, adesea, să se strecoare, să sară, într-un cuvânt, să se descurce. Dar această descurcăreală s-a întors împotriva noastră, fiindcă ea a anihilat puterea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
enorm, majoritar, al intelectualilor la prima generație. Această pătură, care constituie practic aproape întregul aparat al culturii oficiale, reprezintă, deocamdată, doar un hibrid cultural. Afinitățile sale profunde merg spre etnicismul tradiționalist, izolaționist și represiv. Dar mediul urban, noile media foarte influente, presiunea modelor internaționale, libera circulație a valorilor îl contaminează inevitabil. Instinctul său îl împinge, printr-un reflex moral și social invincibil, cât mai aproape de Putere. Noua sa existență morală și culturală îl obligă, pe de altă parte, la o profundă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a le pune în practică, energia crescută, nevoia scăzută de somn, hipervigilența și decizia, pot practic să îi avantajeze pe unii oameni, care ocupă anumite funcții, în special pe cei foarte inteligenți și talentați. Într-adevăr, unii dintre cei mai influenți de-a lungul istoriei, au suferit și, probabil, au beneficiat de avantajele tulburării bipolare sau depresiei. Lideri politici printre care Abraham Lincoln, Alexander Hamilton, Winston Churchill, Napoleon Bonaparte și Benito Mussolini, precum și lideri religioși ca Martin Luther și George Fox
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
rapid, însă psihoterapia interpersonală obținea îmbunătățiri în funcționarea socială și calitatea relațiilor interpersonale. Psihoterapia interpersonală a obținut rezultate promițătoare în Programul de Cercetare pentru Depresie al Institutului de Tratament pentru Sănătatea Mentală din 1989 (numit TDCRP), fiind probabil cel mai influent studiu pe această temă. În acest caz, pacienții cu depresie majoră au fost distribuiți în mod randomizat la șaisprezece săptămâni de CBT, IPT sau la imipramină TCA, combinată cu ședințe de psihiatrie sau placebo și ședințe. Pacienții cu depresie mai
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
trebuie să se distanțeze de teoriile normative și că trebuie să surprindă elemente și relații concrete, pentru că numai prin generarea acestor aspecte sunt evidențiate combinații de influențe, motive, credințe și scopuri care explică istoria. Hayden White, unul dintre cei mai influenți narativiști ai filosofiei contemporane, formuleză o teorie a narativității cu referiri la imaginația istorică din Europa secolului al XIX-lea. El arată că metaistoria, ca formă discursivă narativă, este un efect de limbaj și de imaginație istorică și consideră că
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza poststructuralismului, întoarcerea spre istorie, cultură, antropologie și etică și ascensiunea interesului pentru ceea ce Jerome Bruner numește construcția narativă a realității . Narratology or Narratologies? nu expune o istorie particulară despre naratologie, ci dezvoltă imaginea exploziei de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
încă) autoritară. Acesta este un caz destul de rar, fiind marcat, într-o prima etapă, de consolidarea precedentului regim autoritar și, apoi, de criza treptată și de transformarea lui într-un sistem în care elita militară este un grup de presiune influent. Condițiile esențiale pentru o astfel de transformare sunt cel puțin două: instituționalizarea regimului (care are nevoie din ce în ce mai puțin sprijin militar - deoarece se bazează mai puțin pe forță și represiune) și voința politică a unui lider capabil să pună în aplicare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și în circumstanțe dificile, nefavorabile pentru democrație, dar sunt relevante și pentru rolul actorilor protagoniști ai tranziției și ai instaurării, adică pentru componența coaliției fondatoare a regimului. Intervenția externă (o înfrângere militară sau chiar o simplă imitație a țărilor vecine influente) poate explica diferite crize ale autoritarismului, influențând următoarea fază a instaurării. Pridham [1994], Whitehead [1996], Bonanate [2000] și alții au pus accent pe aspectele internaționale. De exemplu, Whitehead [1996: 3-26] conceptualizează importanța acestui factor, referindu-se la "contaminare", la "controlul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
celorlalți și încerca uneori să aplice propriului domeniu de acțiune ideile care îi fecundau gîndirea. Să beneficiezi de o informație selecționată, dar vastă, să profiți de lecturile și competențele celorlalți și, în cazul unora, să-ți faci relații cu personalități influente (politice sau științifice), să discuți probleme numeroase pornind de la baze solide, în prezența unor oameni considerați competenți: membrii Grupului celor Zece găsiseră ceea ce mulți caută. Jack Baillet vrea să creadă că cei cu care intră în contact cu ocazia acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
idei nu și-a pierdut puterea în epoca noastră. Singura diferență este că Bastiat, combătându-le, lupta în ansamblul lucrurilor de partea economistului profesionist împotriva credințelor populare exploatate de părțile interesate, în timp ce propuneri similare sunt astăzi propagate de o școală influentă de economiști într-un limbaj extrem de impresionabil și, pentru profan, neinteligibil. Este îndoielnic că, printre erorile pe care am fi sperat că Bastiat le-a ucis o dată pentru totdeauna, există vruna care să nu fi cunoscut o înviere. Voi oferi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
își pierde prin acest fapt drepturile sale. Efortul fiecăruia constă în această situație, să contribuie puțin la masa sacrificiilor, și să retragă mult din beneficii. Or, în această luptă, câștigă oare cei mai nefericiți? Nu, cu siguranță, ci cei mai influenți și cei mai intriganți. Uniunea, concordia, armonia, sunt ele măcar rodul fraternității astfel înțelese? Ah! Fără îndoială fraternitatea este lanțul divin care, pe termen lung, va topi într-un întreg indivizii, familiile, națiunile și rasele, dar numai cu condiția să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în acest fel este foarte puțin probabil că ei vor avea exact aceeași influență asupra procesului politic, căci unii care își vor exercita dreptul egal la exprimare vor fi mai elocvenți sau mai energici decât alții și prin urmare mai influenți. De asemenea, drepturile egale de a oferi bunuri și servicii pe piețe libere ar putea să nu ducă la venituri tocmai egale, căci unii poate că lucrează mai sârguincios și mai mult (deoarece preferă venitul în detrimentul timpului liber) decât alții
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
15 Aluzie la alegerea sa, în data de 27 aprilie 1848, cu doar cu câteva zile înainte de apariția acestui articol, ca deputat în Adunarea Constituantă din partea departamentului Landes (n. tr.). 16 Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), filozof francez, unul dintre cei mai influenți gânditori politici iluminiști și în același timp unul dintre cei mai importanți critici ai Iluminismului; admirator al antichității clasice și critic al modernității liberale, Rousseau este adesea considerat astăzi precursorul gândirii totalitare (n. tr.). 17 Hugues-Félicité Robert de Lamennais (1782-1854
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Europe și Université d'Aix-Marseille sub numele Journal des économistes et des sciences humaines, formulă în care apare și astăzi după o sincopă între 2005-2009 (n. tr.). 68 Jeremy Bentham (1748-1832), jurist, filozof politic și reformator social englez, cel mai influent teoretician modern al utilitarismului (n. tr.). 69 Impozit aferent apartenenței la o breaslă sub Vechiul Regim (n. tr.). 70 Le libre-échange, jurnalul oficial al Association pour le libre-échange (n. tr.). 71 L' Hôtel-de-Ville este numele clădirii care adăpostește primăria și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dauna bogăției conținutului, în timp ce ultimele cuprind imensa varietate a cercetărilor, însă cu prețul coeziunii. Ambele strategii au, fără îndoială, valoarea lor. Dar studiul meu încearcă să găsească o cale de a îmbina varietatea și coerența, axîndu-se pe evoluția celei mai influente școli de gîndire, pe criticile care i-au fost aduse și pe mediul ei instituțional. El a fost scris pentru cei care se simt dezorientați în urma repetatelor încercări de a pătrunde în domeniul relațiilor internaționale. Dar această cercetare a realismului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în măsura în care ele afectau comportamentul politic extern. De asemenea, acțiunile interne ale statului, dacă nu erau cauzate de factorii transnaționali sau internaționali, nu se integrau în specificul disciplinei relațiilor internaționale. Pentru descrierea factorilor cauzali care acționează la nivel internațional, am folosit influenta reluare pe care Keohane și Nye (1977) au făcut-o acestor dezbateri, în care ei disting patru surse diferite ale schimbării sistemice: procesul tehnologic și economic, o balanță generală a puterii și o aplicare specifică a ei, pe o anumită
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru prima oară să aplice analiza declinului puterilor la propria țară. Criza petrolului și influența din ce în ce mai mare a armelor economice au transferat soluțiile economice în aria politicii de nivel înalt, adică a problemelor diplomației și războiului. Teoria realistă cea mai influentă care s-a dezvoltat ca reacție la această nouă agendă a fost teoria stabilității hegemonice. Dezbaterile din jurul acestei noi teorii subliniază încă o dată legătura strînsă dintre preocupările americane în ce privește politica externă și interesele de cercetare ale mediului academic din domeniul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
gîndire Diversele perspective din cadrul teoriei stabilității hegemonice pot fi deosebite în funcție de bunul public pus pe seama sistemului hegemonic. În ordinea cronologică în care intră în dezbatere, aceste bunuri sînt văzute ca: econo-mie internațională liberală, ordine internațională și regimuri internaționale. În formulările influente ale lui Charles Kindleberger (1981, 1986) și Robert Gilpin (1972, 1987), bunul public este economia internațională liberală. Ambii văd perioada interbelică ca una în care unui lider recunoscut (Marea Britanie) îi lipsea puterea, iar unui lider potențial (Statele Unite) îi lipsea voința
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legată de granițe naționale. Statul național, ca un cadru de referință, trebuie reconsiderat. În concluzie, Strange arată că securitatea oamenilor și întreprinderilor a devenit o problemă transnațională. Securitatea economică și-a pierdut caracterul național - firmele și piețele internaționale sînt la fel de influente ca și guvernele naționale. Solidaritățile care îndreaptă grupurile către angajarea în războaie civile întretaie acum granițele, așa cum o arată clar Mafia, mișcările islamice, biserica sau mișcările panturce și panslave (1986a: 296). Aceste schimbări au modificat modalitatea de furnizare a creditelor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și metodologice, lăsînd cu totul deoparte aspectele normative ale disciplinei relațiilor internaționale. Această concentrare exclusivă asupra matricei a determinat neglijarea dezbaterilor normative - și, printre altele, a preocupărilor centrale realiste (clasice). În al treilea rînd, se va arăta că cea mai influentă tipologie a școlilor, compatibilă cu această matrice, problema raționalism versus reflectivism la Keohane, este fie înșelătoare, fie ironică. În fine, acest capitol se va opri la cîteva asemănări dintre dezbaterea post-pozitivistă și disputa pozitivistă (Positivismusstreit) din științele sociale germane ale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și autorizată - și astfel legitimă - comunitatea academică a reacționat ca de obicei: ea a stabilit limitele peste care nu trebuie să se treacă. Acesta este contextul în cadrul căruia putea fi înțeles succesul, dar și animozitatea reciprocă a delimitării celei mai influente la acea vreme, anume distincția lui Robert Keohane (1988) între raționalism și reflectivism. Chestiunea de bază nu este numai dacă această distincție este corectă - și vom vedea că are cîteva scăpări - ci și cum, în ciuda acceptării unei multitudini de teorii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
disciplina relațiilor internaționale în general. Această fragmentare a standardelor disciplinare străbate realismul. Dacă în timpul disputei paradigmelor realismul era un concurent (mai mult sau mai puțin) coerent, el s-a împrăștiat în timpul cotiturii metateoretice. În vreme ce ideile realiste sînt încă vii și influente, realismul ca abordare comprehensivă s-a pierdut. 13. Realismul la răscruce Școala realismului reunea cîndva metode divergente de cercetare în cadrul unei singure discipline. Acum, într-un mod asemănător, profesionalizarea crescîndă a disciplinei relațiilor internaționale, mai ales în unele părți ale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lumii. Aici cultura diplomatică nu mai este luată ca un fundal de la sine înțeles pentru diplomație, ci doar ca un mod, deși dominant, de a o încadra.1 Enigma lui Kissinger a devenit mai complicată o dată cu apariția noilor actori internaționali influenți, alții decît statele, a căror viziune asupra lumii nu corespundea în mod necesar cu cea a politicienilor cu conștiință istorică. Nu este deloc clar că diplomații tradiționali, cei care activează în organizațiile neguvernamentale și conducătorii afacerilor vorbesc aceeași limbă. Realiștii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
americane din 1787, dar mai puțin pe cele din Franța secolului XVIII. Voltaire (1694-1778) a fost profund impresionat de monarhia constituțională și de democrația parlamentară din Anglia (care aduceau beneficii claselor de mijloc). Dar probabil că a fost mult mai influent în sens negativ prin impactul pe care l-au avut scrierile lui polemice care erau satire acide la adresa instituțiilor politice franceze și Bisericii. Chiar dacă nu a fost un democrat în semnul că ar fi dorit ca oamenii de rând să
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
stăvili avântul polemic al celor trei gazetari, conservatorii numesc redactor-șef pe I.A. Cantacuzino, în februarie 1878. Libertatea de gândire și de exprimare a lui Eminescu îi va aduce mari neplăceri: jurnalistul intră în conflict cu Al. Lahovari, un influent lider conservator, ajungând să formuleze critici dure la adresa junimiștilor. Începând cu ianuarie 1882, Gr.C. Păucescu preia conducerea ziarului, iar în data de 16 februarie 1883, Eminescu demisionează din funcția de redactor-șef. Vorbind despre activitatea desfășurată de Eminescu la Timpul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]