6,119 matches
-
contextual prin aluzie la istoria conversațională comună a interactanților și prin evocarea deictică și anaforică a entităților din domeniul de discurs. Folosirea frecventă 14 a pronumelor personale, demonstrative și relative semnalizează, pe de o parte, relația strânsă de comunicare dintre interlocutori, pe de altă parte, complicitatea lor discursivă. A: io┴ și pă dinu io oarecum îl suspecTEZ. pentru că e un tip care pă mine mă enerVEAză. B: dinu? A: nu. e un tip care pă mine mă enerVEAză. B: Așa↓ Așa
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
problema noastră > A: da. da' a zis că # noi avem mai multă putere # forță # în fața lu' firma /secea/ (IVLRA: 90) . Comparativ cu aceste interacțiuni verbale informale, în interacțiunile verbale formale, unde universul de discurs partajat este mic, iar relațiile dintre interlocutori superficiale, numărul pronumelor se reduce, semnificația fiind elaborată de preferință prin cuvinte "pline semantic" (substantive, adjective): B: procuratura este una dintre instituțiile publice cel mai des acuzate în presa română. de cele mai multe ori↑ acuzațiile se referă la hotărîrile parchetului de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a pronumelor, se remarcă modul diferit în care acestea funcționează contextual: în dialogurile informale, pronumele opacizează referința pentru observatorii externi ai dialogului, în timp ce în dialogurile formale, pronumele, prin selecțiile operate de vorbitor, au tocmai rolul de a clarifica referința pentru interlocutor și pentru observatorii externi. 4.2. Opoziția dintre formele din seria demonstrativelor etimologic compuse cu ecce și a celor simple Dacă lucrările normative califică termenii acesta, acela ca livrești, iar termenii ăsta, ăla peiorativi (Avram 1986: 176), selecția, în conversația
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
faptul că uzul formelor acesta/ăsta, acela/ăla nu se corelează cu gradul de cultură a vorbitorilor, ci cu opțiunea de moment pentru o exprimare relaxată/formală; interesant este că B folosește forma acesta pentru a se adapta la statutul interlocutorului său, deși limbajul său până în acel punct este marcat de diverse elemente colocviale: A: și ăsta TOT la bucurești merge. B: ((tace)) A: TOAte care trag acolo merg la bucurești. B: știu. de un an TOT cu ele merg. A
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ă: consacrată zilei de două zeci și trei august. io am părerea mea în legătură cu treaba aceasta (IVLRA: 140, 149). Deși norma recomandă consecvență în folosirea pronumelor (Avram 1986: 160), uzul înregistrează situații de folosire inconsecventă a demonstrativelor, indicând tatonarea de către interlocutori a gradului de formalism al relației: MC: deci ↑ceea ce am vrut să vă explic↑ a fost numai ┴ mă rog↓ să vă explic↓ să încerc să vă conving↑ că: mă rog↑ v-am spus că am fost și avocaț↑ deci avocații
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
numele proprii diminutivate, numele de familie, porecle), onorifice (domnule președinte, domnule academician, majestatea sa; vezi Vasileanu, în acest volum, p.), adjective (stimate domn, iubiți ascultători, dragi prieteni), interjecții (măi, băi, bre), unor strategii discursive de negociere a imaginii publice de către interlocutori. Gradul de deferență este modelat de variabile pragmatice obiective (diferențe de statut social, grad de cunoaștere între interlocutori, diferență de vârstă) sau subiective (atracție interpersonală, respect, grad de intimitate perceput), deschise negocierii dintre interactanți (Șerbănescu 2007:147). Sistemul pronominal al
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
volum, p.), adjective (stimate domn, iubiți ascultători, dragi prieteni), interjecții (măi, băi, bre), unor strategii discursive de negociere a imaginii publice de către interlocutori. Gradul de deferență este modelat de variabile pragmatice obiective (diferențe de statut social, grad de cunoaștere între interlocutori, diferență de vârstă) sau subiective (atracție interpersonală, respect, grad de intimitate perceput), deschise negocierii dintre interactanți (Șerbănescu 2007:147). Sistemul pronominal al politeții în româna standard se organizează pe trei niveluri: egalitate discursivă (tu, el) - grad scăzut de deferență (dumneata
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
egal de ocurențe cu dânsul. Este posibil ca tendința limbii să fie spre constituirea unei gradări de deferență și în cadrul persoanei a III-a: el - dânsul - dumnealui. Cel puțin în atestările întâlnite, utilizarea pronumelui dânsul/dumnealui reflectă distanța ierarhică dintre interlocutori: dânsul este folosit în adresarea de la consilier la președinte și de la președinte la reprezentanții bisericii; dumnealui este folosit în adresarea de la ziarist la președinte și de la student la profesor-autor. PN: dacă-mi permiteți↑ domnu' președinte emil constantinescu beneficiază de: paza
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în timp ce, în discuțiile formale, sistemul ierarhic întărește uzul pronumelor de politețe. Pe lângă selecția propriu-zisă a formelor, gradul de deferență poate fi negociat și prin alte procedee lexico-gramaticale. În conversația informală, focalizarea deferenței și readucerea în actualitate a relației discursive dintre interlocutori se face prin însoțirea formei de persoana a II-a plural a verbului prin pronumele de politețe și prin repetarea pronumelui personal: A: da. deci dumneavoastră NU aveți calitatea să vorbiți↑# dacă doamna dorește să-și angajeze apărător↑# își poate
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
dau la direcția de impozite și taxe locale↑ DAR prezentîndu-mi exact care: este situația dumneavoastră (IVLRA: 217). În situațiile formale de comunicare, dumneavoastră și dânsul sunt simțite insuficient de puternice pentru a marca deferența, mai ales atunci când distanța discursivă dintre interlocutori este accentuată de ierarhie. De aceea, unii vorbitori (de pildă, Emil Hurezeanu, Realitatea TV) au tendința de a constitui, în cadrul sistemului pronumelor de politețe, opoziția informal/formal prin revitalizarea unor locuțiuni pronominale vechi în limbă, puțin folosite înainte de 1990, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
au tendința de a constitui, în cadrul sistemului pronumelor de politețe, opoziția informal/formal prin revitalizarea unor locuțiuni pronominale vechi în limbă, puțin folosite înainte de 1990, probabil și din motive ideologice (dumneavoastră, dânsul/dumnealui vs domnia voastră, domnia sa/domniile lor). Atenția acordată interlocutorului în adresarea politicoasă se reflectă și în ordinea nominalelor în sintagme bazate pe coordonare. În toate înregistrările din corpus ordinea este eu cu Ana Maria (39), eu și sora mea (212); în schimb, folosirea pronumelui de politețe produce inversarea ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
inversarea ordinii în sintagmă: dumneavoastră și eu (146). Tocite de uz, pronumele de politețe nu mai au uneori forța necesară de a exprima deferența. De aceea, sunt însoțite de alte formule de adresare care transpun în discurs raporturile sociale dintre interlocutori. Unele formule amplifică gradul de deferență printr-o strategie a politeții negative de nonintruziune a vorbitorului în spațiul privat al interlocutorul (onorifice, titluri academice, titluri ale funcțiilor administrative, titluri de noblețe, titluri bisericești): ați fost ă: ateu convins↓ ați fost
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a exprima deferența. De aceea, sunt însoțite de alte formule de adresare care transpun în discurs raporturile sociale dintre interlocutori. Unele formule amplifică gradul de deferență printr-o strategie a politeții negative de nonintruziune a vorbitorului în spațiul privat al interlocutorul (onorifice, titluri academice, titluri ale funcțiilor administrative, titluri de noblețe, titluri bisericești): ați fost ă: ateu convins↓ ați fost ANti mihai întîi # afirMAT prin fapte↓ ieșiți acuma în piața publică↑ flancat # de cruce și de coroană↑ adică de: prea sfinția sa
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ați fost ă: ateu convins↓ ați fost ANti mihai întîi # afirMAT prin fapte↓ ieșiți acuma în piața publică↑ flancat # de cruce și de coroană↑ adică de: prea sfinția sa și de: [majestatea sa (IVLRA: 147). Altele amplifică afectiv gradul de intimitate dintre interlocutori printr-o strategie a politeții pozitive de partajare a spațiului privat cu interlocutorul (forme de adresare - fată, fetele; interjecții - bă, mă, bre). A: ce zici fată? B: taci puțin A: vorbește fată mai tare. las-o să vorbească↓ nu te
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ieșiți acuma în piața publică↑ flancat # de cruce și de coroană↑ adică de: prea sfinția sa și de: [majestatea sa (IVLRA: 147). Altele amplifică afectiv gradul de intimitate dintre interlocutori printr-o strategie a politeții pozitive de partajare a spațiului privat cu interlocutorul (forme de adresare - fată, fetele; interjecții - bă, mă, bre). A: ce zici fată? B: taci puțin A: vorbește fată mai tare. las-o să vorbească↓ nu te mai băga (IVLRA: 78) A: așa fetele↓ și CE-ați mai făcut astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
te mai băga (IVLRA: 78) A: așa fetele↓ și CE-ați mai făcut astăzi. B: am chiulit de la germană. A: nu v-ar fi rușine. B: măi↓ # CE-ați făcut la germană (IVLRA: 76). Emoția anulează uneori deferența: empatizarea cu interlocutorul, enervarea, disprețul pot conduce la folosirea inconsecventă a pronumelor și a formelor de adresare: B: da' i-am expliCAT înainte toate cele. domnule am dat de el↓ uitați așa↓ uitați așa↓ i-am făcut aȘA↓ i-am dres aȘA↓ a
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
voi în comunicarea mediată (radio, televizor) - încălcând norma lui dumneavoastră, stimați telespectatori - a apărut la începutul anilor '90 după modelul limbii engleze. Fiind inițial o formă de manifestare a libertății de expresie și de negare a distanțelor discursive mari dintre interlocutori, impuse prin exprimarea protocolară și accentuate de limbajul de lemn15, acest tip de adresare a devenit azi cvasigeneral și funcționează ca strategie de mimare a apropierii discursive prin colocvialitate între moderatorii radio/tv și ascultători/telespectatori: B: și aș dori
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
C: bună ziua doamnă. B: ă sunt milita:ru:↑ și am cumpărat un loc de veci în pantelimon doi↑ [...] C: DOAMnă↓ CINE este cumpărător în actul de concesie. B: EU sînt↓ doamnă. C: dumneavoastră (IVLRA: 210). Strategia micșorării distanțelor discursive dintre interlocutori prin adresarea la persoana a II-a singular, neglijând diferențele ierarhice, de statut, de grad de cunoaștere, este astăzi foarte frecventă printre tineri, indicând, alături de alte fenomene, o tendință de orientare dinspre sistemul politeții negative, predominant în cultura română, spre
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ce (a spus ceea ce a crezut de cuviință/a spus ce a crezut de cuviință). Acești termeni, considerați pedanți în lucrările normative), sunt folosiți în conversație de vorbitori cu intenția de a marca prin limbaj granițe discursive în relația cu interlocutorii. 5. CONVERTIREA TRĂSĂTURII INERENTE [+ INDEFINIT] A PRONUMELOR ȘI A ADJECTIVELOR PRONOMINALE NEHOTĂRÂTE ÎN EXPRESII DISCURSIVE ALE VAGULUI, IMPRECIZIEI, APROXIMĂRII În utilizările de bază, nehotărâtele și negativele sunt substitute indefinite ale unor nominale și/sau cuantificatori universali sau existențiali, prezentând entitățile
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
oareșce - Zafiu, 2002b: 363 ș.u.). În foarte multe utilizări din limba vorbită însă, rolul de cuantificare trece în plan secundar, iar trăsătura inerentă [+ indefinit] se asociază cu valori discursive diverse, având un numitor comun: tatonarea prudentă a relației dintre interlocutori, printr-o strategie a vagului, indefinitului, aproximării. Tendința spre aproximare și vag în discurs se manifestă și prin atragerea în sfera indefinirii a unor pronume din alte subclase semantice, care nu au trăsătura semantică inerentă [+ indefinit]. Astfel, pronumele demonstrative, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
2002) sau în alte texte scrise (de pildă, științifice - vezi Stan, în acest volum, p. ) față de limba vorbită, unde ocurențele parazite îndeplinesc funcții discursive importante, pe care le voi prezenta în continuare. 5.1. Negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorul În negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorii, vorbitorii folosesc adesea pronume nehotărâte: și era un# bătrîn↓ căzut↓ de dimineață↓ i-a venit rău și ă mă rog↓ l-a(u) luat cineva cu mașina și i-am zis HAI
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
științifice - vezi Stan, în acest volum, p. ) față de limba vorbită, unde ocurențele parazite îndeplinesc funcții discursive importante, pe care le voi prezenta în continuare. 5.1. Negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorul În negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorii, vorbitorii folosesc adesea pronume nehotărâte: și era un# bătrîn↓ căzut↓ de dimineață↓ i-a venit rău și ă mă rog↓ l-a(u) luat cineva cu mașina și i-am zis HAI domle (xxx) la policinica vitan și: [...] chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
diverse: (i) vorbitorul nu cunoaște/cunoaște aproximativ informația, dar nu recunoaște acest lucru deschis pentru a nu-și prejudicia imaginea publică; (ii) vorbitorul reține informație, dacă, din motive personale sau pentru a-și manifesta puterea discursivă, nu dorește să comunice interlocutorului toate detaliile; (iii) vorbitorul presupune că informația este deja cunoscută de interlocutor, ceea ce face suficientă simpla ei evocare prin pronume nehotărât, fără numire explicită. Interesantă în exemplul următor este gradarea indefinirii prin glosarea unui nehotărât prin altul, perceput ca specific
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
lucru deschis pentru a nu-și prejudicia imaginea publică; (ii) vorbitorul reține informație, dacă, din motive personale sau pentru a-și manifesta puterea discursivă, nu dorește să comunice interlocutorului toate detaliile; (iii) vorbitorul presupune că informația este deja cunoscută de interlocutor, ceea ce face suficientă simpla ei evocare prin pronume nehotărât, fără numire explicită. Interesantă în exemplul următor este gradarea indefinirii prin glosarea unui nehotărât prin altul, perceput ca specific în raport cu primul: MC: < Î apare cineva↑ sindicatu' cutare↑ bun! nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
apare cineva↑ sindicatu' cutare↑ bun! nu trebuia să mă interesez dacă există >? (IVLRA: 158). 5.2. Atenuarea expresiei Pentru a nu impune brutal o aserțiune în universul de discurs sau pentru a evita performarea directă a unui act de vorbire, interlocutorii recurg la pronume/adjective pronominale nehotărâte și negative, care atenuează potențialul agresiv al actului de vorbire prin punerea unei distanțe între vorbitor și conținutul propozițional exprimat. Ca mărci ale ezitării, nehotărâtele sunt folosite în negocierea imaginii publice a interlocutorilor: am
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]