5,236 matches
-
Moldova, sub forma scrisorilor lui Bandini, va determina în timp reorganizarea și consolidarea misiunii pastorale în Moldova. În relațiile cu ortodocșii, el va promova o toleranță confesională specifică mediului spiritual românesc. Misionarul Bonaventura de Campofranco (? - după 1653), în raportul său, intitulat Despre Moldova și Țara Românească (3 septembrie 1650, Târgoviște), confirmă existența unei biserici catolice în orașul Huși, în care slujea un preot, și a unui număr de 150 de familii de unguri. Bunurile bisericilor din zonă erau administrate de misionarul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1789, precum și analizele publicate de Andreas Wolf, în 1796, despre unele surse similare, din păcate greu de identificat astăzi. Tot înainte de 1830 a apărut și o încercare de popularizare a cunoștințelor medicale, datorită doctorului N. Kiriacopol de la Roman. Lucrarea se intitula Douăsprezece învățături folositoare pintru fimeile acele îngreuate pintru ceasul nașterii, pintru lehuzie, pintru chipul de a se hrăni copiii acei mici și pintru boalele lor. Publicată în 1827, la Iași, în 160 ide pagini, lucrarea este scrisă într-un stil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
i se datorează atât înființarea celui dintâi laborator de medicină experimentală, anexat catedrei pe care a condus-o, cât și a primului laborator de radiologie medicală, organizat împreună cu marele fizician Dragomir Hurmuzescu (1900). În acela an, C. Thiron și-a intitulat catedra: "patologie, terapie și radiologie", denumire care, sub acest aspect, marchează o prioritate pe plan internațional. Pe linia acestor preocupări, activitatea profesorului C. Thiron se plasează sub semnul pionieratului. Sub directa sa îndrumare, dr. Vasiliu a elaborat o interesantă teză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-i numeroase gesturi de autoînvinuire, însoțite și de altele menite să convingă forurile conducătoare că totuși se putea conta pe el în lupta ideologică. Astfel apare poate cel mai reprobabil text al lui Ov. S. Crohmălniceanu, acel volumaș din 1960 intitulat Pentru realismul socialist, replică târzie și cu atât mai regretabilă dată mișcărilor reformatoare est-europene („revizioniste“), încurajate de micul dezgheț hrușciovian de la mijlocul deceniului al șaselea. Erau combătuți în acel pamflet „antirevizionist“ intelectuali estici reformatori sau scriitori disidenți precum Jan Kott
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tot spiritul său tensionat și dramatic. Poeziile Florenței Albu și jurnalul ei scris în două decenii se luminează reciproc, întregind imaginea unei scriitoare de a cărei însemnătate reală nu toți contem poranii săi au fost conștienți. Martorul obosit Astfel își intitulează Mircea Iorgulescu prefața unei cărți emoționante, apărută la Editura Compania, o carte pe care a alcă tuit-o din scrisorile lui Florin Mugur către câțiva prieteni din străinătate, trimise de poet în ultimii doi ani de viață (1989-1991). Prefațatorul este unul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Răsfrângeau contagiuni de lectură și nimic personal. Mai păstram și niște caiete cu însemnări „critice“, tot din peri oada liceului, când luasem obiceiul să fac un fel de recenzii despre cărțile citite, înșirând opinii de lectură naive, pe care le intitulasem, furând titlul lui Ibrăileanu, Note și impresii. Și pe acestea le-am distrus, pentru a nu mă compromite dacă ar fi căzut sub privirile cuiva. Accesul de vanitate m-a decis, așadar, să fac ordine într-un chip atât de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
discuții, mai pierdea din șocul datorat pierderii soției. Se mai deplasa, în apropiere și la bunul său prieten, avocatul Traian Mihail, mare iubitor și îngrijitor al florilor, căruia i-a dedicat și o poezie: „Poetului grădinar Traian Mihail”... i-a intitulat-o. Dinu Pillat, care s-a apropiat de poet mai ales după moartea tatălui său, Ion Pillat, spune că Voiculescu, revenindu-și în atitudine, din nevoia de a se confrunta cu cititorii și critica lor a mers până acolo că
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Discursuri la începutul capitolului 2. Dezbaterea continuă pe aceste probleme, dar majoritatea cercetătorilor accepta acum că Machiavelli a scris probabil capitolele 1-25 avându-l în minte pe Giuliano între 1513 și 1514 și că a adăugat dedicația și capitolul 26 (intitulat "Îndemn") înaintea prezentării cărții lui Lorenzo. Inserții în textul existent pe care este posibil ca Machiavelli să le fi făcut în 1515 includ referință în capitolul 2 la Discursuri, pe care începuse să le scrie până în 1515, deoarece există o
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
o "oglindă de aur". Un eidolon seducător, imaginea reflectată în oglindă este utilizată de romantici pentru a exprima ceea ce, cu un termen ulterior, se va numi inconștient". Bine-nțeles, romanticul asupra căruia se apleacă este Mihai Eminescu, iar volumul se intitulează Textul în oglindă, cu subtitlul explicativ: Reflecții ale imaginarului eminescian.* Discuția pornește, așadar, de la fixarea lui Mihai Eminescu în cadrul curentului romantic, reflectat în literatura română în condițiile particularităților istorice specifice, astfel încât, consideră Călin Teutian, "Eminescu rezolvă o criză a limbajului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gâlceava de presă a izbucnit. Replicile care i se dau lui Panait Istrati și insistenților săi elogiatori, în speță H. Sanielevici care publică în Adevărul literar și artistic (septembrie 1924) un amplu studiu de analiză asupra operei lui Panait Istrati, intitulat Clasicismul proletariatului, discută în principal chestiunea națională, în care cei doi scriitori, Istrati și Eminescu devin repere și ținte diametral opuse. "Un întreg cor de emigranți literari scrie Octavian Goga într-un articol intitulat Pânze de paianjeni, din Țara Noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mers până la Platen, Ruckert sau Geibel. Nu s-a oprit nici la acest nivel. Din textele publicate de Helmuth Frisch, reiese limpede că Eminescu era pasionat de experimentul liric în sine..." Aprecieri pozitive aflăm în legătură cu studiul lui Iosif Cheie Pantea, intitulat Literatură și existență (1998) în care se face un paralelism între Blaga și Eminescu, autorul beneficiind de "o solidă orientare istorico-literară, care îl ajută să nu "mitizeze", nici să nu "demitizeze" [...] pentru că are un respect aparte față de text, neîngăduindu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
comportamente și experiențe gânduri, speranțe, sentimente, vise, ale eroilor și ale cititorilor, la întâlnirea cu literatura și la despărțirea de poveste". Discuția privind această tipologie a catilinarilor demarează din tocmai observația că Mihai Eminescu a dorit, la început, să-și intituleze romanul Geniu pustiu, cu genericul Naturi catilinare, el dovedindu-se astfel a fi preocupat și documentându-se "asupra tezei naturilor catilinare", definind sau, mai bine zis, înțelegând prin aceasta "un anumit mod de valorizare a existenței". Exegetul marchează faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
activă în literaturile slave, Romanoslavica, 2012) etc. Numeroasele articole și comunicări la diverse simpozioane din țară, privind prezența lui Mihai Eminescu în spațiul culturilor lumii, semnate și susținute de-a lungul anilor, le-a adunat acum într-un volum compozit, intitulat Eminescu în perspectivă universală. Patru decenii de reconstituiri și restituiri (Editura Biblioteca, Târgoviște, 2013). Cele mai multe intervenții sunt, la drept vorbind, niște dări de seamă asupra numărului traducerilor efectuate în diverse limbi, începând încă din timpul vieții poetului, statistici, chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lui distinctă în ansamblul umanității". Pornind de la ideea că Doina este o "poemă politică", se impunea înainte de toate punctarea motivației sale istorice, autorii studiului acordând atenție cadrului conjunctural, social, al manifestărilor gazetărești ale lui Mihai Eminescu, în serialul de articole intitulat Icoane vechi și icoane nouă, în care se află întreg reliefată atitudinea politică a poetului, sub presiunea evenimentelor Războiului de neatârnare din 1877. Eminescu marchează aici "principalele momente ale evoluției neamului, accentuând rolul vieții economice contemporane și nevoia ca societatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
rându-i un subiect de tratare descriptiv ("Scrisorile lui Eminescu se axează pe o atare structură sufletească labilă, pe ștergerea nietzscheană a imaginilor vechi de pe tabloul ființei sale, pe o cumpănire / descumpănire ontologică / deontologică"). Cel mai interesant capitol este acela intitulat Odiseea receptării, în care sunt comentate pe larg toate meandrele discuțiilor pro sau contra, încă din perioada studenției și până în actualitatea noastră ("Odiseea receptării cunoaște două căi distincte:cea deschisă de Titu Maiorescu și cea promovată de critica socialistă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
au început jocul cu garnitura a doua, elevii lui Gheorghe Poenaru au avut probleme în a se apropia de careul advers, iar atunci când au făcut-o, s-au lovit de încăpățânarea unui arbitru localnic despre care am aflat că se intitulează Dumitriu și “Ricky” (deși, după maniera în care a arbitrat, mai potrivit ar fi “Freeky”). Acesta le-a refuzat băcăuanilor vreo două lovituri libere din apropierea suprafeței de pedeapsă, dar și un penalty, la o fază la care un fundaș romașcan
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
copiii proveniți din familii aristocrate. Lui Demolins i se datorează utilizarea pentru prima dată a termenului de educație nouă, termen ce apare în titlul uneia din lucrările sale L'éducation nouvelle (1898). Treptat, se deschid și alte școli, care se intitulau "școli noi" și care se opuneau școlii tradiționale printr-o nouă concepție asupra copilului (natura lui este bună), o nouă înțelegere a rolului școlii (o școală internat, care să-l protejeze pe copil de influența societății și care să-i
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aibă ca punct final individul. Către sfîrșitul secolului al XIX-lea se conturează o nouă teorie asupra educației care considera că factorul principal al dezvoltării ființei umane, precum și scopul creșterii sale îl constituie societatea. Pentru acest motiv s-a și intitulat pedagogie socială. Noua teorie, îmbrățișată de numeroși adepți, s-a dezvoltat într-o mișcare pedagogică puternică, influențînd evoluția teoriei educației în prima jumătate a secolului XX. Pedagogia socială n-a însemnat numai o reacție față de ceea ce Bogdan Suchodolski a denumit
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a cărei constituire adusese o contribuție hotărîtoare, a dezvoltat în prelegerile și lucrările sale ideea caracterului național al educației susținută încă din primul deceniu demonstrînd în plus necesitatea stringentă a constituirii unei pedagogii românești. Primul său curs s-a și intitulat "Prolegomene la o pedagogie românească". "Fără o pedagogie națională proprie" spunea el în lecția inaugurală -, "făurită în lumina calităților sale de rasă, a dezvoltării sale istorice, a intereselor sale specifice, a idealurilor sale de cultură, privite toate sub specie aeternitatis
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ele au devenit principii de bază ale reformei învățămîntului, provocînd ruperea școlii românești de tradițiile sale valoroase, închegate încă în cursul secolului al XIX-lea. Interesant de analizat mi se pare un articol semnat, în 1936, de Ilie Cristea și intitulat Impasul școlii (9 c). Autorul se înscria astfel printre participanții la dezbaterea privind criza școlii românești (G. G. Antonescu, Constantin Kirițescu, Iosif I. Gabrea etc.). Care erau, așadar, principalele cauze ale "impasului" în care se afla școala românească în anii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ale lui Constantin Beldie au apărut În două volume la edituri diferite, În momente diferite: primul volum, cu titlul Memorii [ Caleidoscopul unei jumătăți de veac În București (1900 -1950)], a fost publicat de Editura Albatros În anul 2000; al doilea, intitulat Oameni văzuți de aproape, mai curând un volum de portrete decât de memorii, conținând un șocant capitol despre Nae Ionescu, a apărut sub Îngrijirea lui Dan Zamfirescu la Editura Roza Vânturilor În 2005. Prezenta ediție a primului volum de memorii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am optat pentru prima variantă, unificând. Subtitlul pus Între paranteze drepte de Editura Albatros (v. mai sus) este de fapt titlul „Cărții Întâi“ a volumului. Ca să punem În evidență acest lucru trimițând totuși la un titlu deja cunoscut publicului, am intitulat ediția de față Caleidoscopul unei jumătăți de veac În București (1900-1950) și alte pagini memorialistice. Prefața din ediția Albatros, conținând informații biografice foarte utile despre aproape necunoscutul Cons tan tin Beldie, a devenit În volumul nostru, după revizuirea textului de către
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten cu reformatorii sociali ai locurilor sale de baștină, Dobrescu-Argeș și Ion Valescu, autentici aleși ai muntenilor din Argeș la colegiul al treilea, și cu Ion Niculescu, „fiul colibei“, cum se intitula. Era apoi nepot de iobagi revoltați, cum fu străbunicul, Pietraru, volintir de-ai lui Tudor Vladimirescu, de care ticăloșii de panduri s-au lepădat fiindcă-i spânzura pentru furti șaguri, dându-l cu mâinile legate ucigașilor săi și luând-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de a lucra prompt și asiduu - operațiunilor de mai sus, care nu comportau nici un fel de aptitudini mili tare, ci, mai degrabă, cele așa zicând „țivile“, În Înțelesul pe care Napo leon, acest mare țivil, cum Îi plăcea să se intituleze, Îl da acelor Însușiri clarvăzătoare, de bun-simț și de acțiune realiza toare promp tă, aptitudini foarte rar Întâlnite printre militarii de carieră. și am descoperit În executarea atribuțiilor mele de război o aplicație neașteptată a activităților mele sedentare de până
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de iridium inuzabil Încă mai este capabilă. Chipurile fizice și morale ale unor colaboratori ai revistei amintite, dimpreună cu altele, Întâmplător alese printre contemporanii mei, vor Încăpea, poate, Într-un volum deosebit, dar apărând concomitent cu cel de față și intitulat: Oameni văzuți de aproape. Asta nu de alta, dar fiindcă interesul memoria listic, anecdotic sau didactic pentru persoana, viața, aventura și pitorescul unora dintre aceștia a depășit valoarea omului sau colaboratorului. Unii dintre acești „Oameni văzuți de aproape“, precum Henric
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]