6,649 matches
-
din interiorul eului" (1978, p. 304). În terminologia pe care o propun aici, "eul relativ conștient de sine" desemnează pur și simplu ego-ul, în timp ce "eul din interiorul eului" desemnează eul creator. În cele din urmă, eul creator controlează ego-ul, fiindcă intuiția vizionara este sortită să escamoteze frontierele rațiunii mimetice. Coloana vertebrală a lui Urizen este o sinecdoca a structurii sale artificiale: zeul este lipsit de carne și de mușchi, precum intelectul sau este vidat de viziuni și de imagini divine. Acesta
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Forjând o abordare inedită a inspirației, Maritain susține că artistul (y compris poetul vizionar, m-aș grăbi să adaug) poate crea doar prin pătrunderea într-un spațiu subiectiv, internalizat în procesul ce preceda creația artistică propriu-zisă73. Legând experiență poetica de intuiția poetica, Maritain ajunge să descrie un moment de inspirație supremă, ce implică pansenzorialismul (implicarea activă a tuturor simțurilor) și respingerea tuturor formulelor raționale: "El pătrunde în acest loc nu printr-un efort de concentrare voluntară, ci printr-o concentrare, oricât
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
aflat în stare de posesiune sacra (enthousiasmos) și sub îndrumarea spiritului divin (hieron pneuma) este peste măsură de frumos" (Russell și Winterbottom, 1972, p. 4). Unul dintre discipolii lui Plotin, Proclus inventează o schemă psiho-poetică ce descrie trei facultăți spirituale: intuiția, bazată pe conținuturi divine, rațiunea, informată de logică și fantezia, hrănita de asociații de imagini aleatorii. Corelativ, există trei clase de poezie: prima este subordonată frumuseții, creată în acord cu inspirația divină și subordonată unei forme de nebunie (mânia), a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un adevărat tipar gnoseologic: "acea formă de cunoaștere liberă și nelimitată, pe care am încercat s-o descriu în termenii unui câmp vibratoriu, ceva ce au în comun poetul, artistul și filosoful" (1986, p. 187). Astfel ar putea fi înțeleasă intuiția blakeană a sacrului, odată ce rațiunea bazată pe memorie este exclusă din sfera noetica a experienței religioase. Totuși, în cazul lui Blake, chestiunea se complică din pricina faptului că el nu se comportă nici că un mistic pur, nici că un artist
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
foarte rar de compania domnului Blake; el se gaseste tot timpul în paradis" (Bentley, Jr., 1975, p. 42). Demn de remarcat este faptul că atitudinea celor doi soți își are originea într-o poziție tipic swedenborgiană 108, care încurajează obiectivarea intuițiilor personale că viziuni sau că dialoguri spirituale (Thompson, 1993, p. 134). Credință în factualitatea viziunilor blakeene este subliniată și de Arthur Symons, care, într-o mărturisire făcută lui Auguste Rodin, spune că artistul "obișnuia să vadă aceste figuri la modul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
viziunii, dar, precum vom vedea, trei alte tipare o subîntind. Mai întâi însă, trebuie să examinăm paradoxul imbricat în conceptul blakean de "viziune", care trebuie înțeles în relația pe care acest fenomen o stabilește cu cele două forme pure de intuiție sensibilă definite de Kant. 3.3. Paradoxul viziunii și polaritatea timp-spațiu Ideea blakeană de viziune implică existența unui paradox, care, la rându-i, depinde de contrastul spațio-temporal care rezidă la baza procesului de creație artistică. Respectivă antinomie presupune două fenomene
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
versurile introductive prezente în Night the First: "The Song of the Aged Mother 193 which shook the heavens with wrath / Hearing the march of long resounding strong heroic Verse / Marshalld în order for the day of Intellectual Battle" (E: 300). Intuiția mea critică se bazează pe interpretarea viziunii duble, oferite de Frye. Într-un interviu transmis, în 1971, de CBS Radio și intitulat "The Personal Cosmos of William Blake", criticul canadian răspunde la întrebarea formulată de Melvyn Hill, spunând că viziunea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
univers în care scriitorul est „le Maître”, cel care, deși nu vrea să dea impresia că dirijează destinul personajelor, cel care este mereu în spatele lor, ezitând dacă să intervină sau nu în evoluția acestora, jucându-se mereu cu puterea de intuiție a lectorului. Celebrul capitol Treisprezece se vrea a fi un fel de apogeu în încercarea continuă a romancierului de a-și autenticiza scriitura. Având drept moto un fragment din Tennyson („Căci învăluite în beznă sunt căile Făcătorului, precum Isis ascunsă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în a cădea în trista ipostază a acelui „hypocrite lecteur” de care Fowles însuși pomenește spre finalul capitolului; acel lector incapabil să unească cele două lumi artificial numite „reală” și „imaginară” prin puntea firavă a ceea ce în mod obișnuit numim intuiție rezultată din filtrarea individuală a faptelor. Cheia e oferită de fapt, chiar de scriitor, spre finalul capitolului: „Așa că dacă crezi că toată această digresiune nefericită (e, totuși, Capitolul 13, nu?) n-are nici o legătură cu ideile tale despre Timp, Progres
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
imediat, deoarece mai întâi vedem și după aceea auzim. Acest limbaj transmite stări și sentimente care pot fi greu exprimate prin cuvinte. Această informație limitată în spațiu și timp este inferioară limbajului. Însă copiii dau dovadă de multă sensibilitate și intuiție în comunicările nonverbale, remarcând cu ușurință intențiile și sentimentele. Dragostea de meserie nu poate fi mimată, la fel cum nici respectul față de elev nu poate fi mimat. Limbajul poate exprima orice sentiment, în schimb, cel nonverbal poate confirma sau infirma
Învăţarea, calea către cunoaștere by SIMONA CHIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1240_a_2106]
-
fost numai încercări de a stimula discuții despre utilitatea contemporană a imaginii de altădată a societății civile de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea. Ele au încercat și să reabiliteze și să prezinte critic intuiția remarcabilă din această perioadă asupra modului în care trebuie să aibă loc împărțirea și controlul public al exercitării puterii. Aceste cărți au prefigurat alte două lucrări ulterioare: Media și democrația (1991), care investighează funcțiile politice contemporane ale mijloacelor de comunicare
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
are nici baze teologice, nici ontologice. Nu există principii primare ale democrației. Poate să se dezvolte bine fără presupoziții filosofice. Tot ce se poate spune despre democrație, acolo unde ea există, este că ea este un sistem care concordă cu "intuițiile morale ale respectivei comunități istorice care a creat acele instituții". *** Problema cu această direcție de raționament care îi datorează mai mult lui Hume decît lui Kant este că riscă să cadă într-un abis relativist. Argumentarea lui Rorty că întrebările
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
care garantează posibilitatea vecinilor de a spune că nu există nici un Dumnezeu sau că există douăzeci de Dumnezei este bună doar pentru că este considerată drept un bun contextual specific (Rawls), nu este satisfăcătoare. Afirmația că democrația este bună numai cînd "intuițiile morale" constituite istoric (sau ceea ce numește el altundeva "obiceiuri sociale stabilite") ale unei comunități politice o consideră un bun reduce democrația la doar un ideal printre altele. Iar aceasta înseamnă că, dacă dintr-o anumită comunitate lipsesc toleranța și compasiunea
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sau ceea ce numește el altundeva "obiceiuri sociale stabilite") ale unei comunități politice o consideră un bun reduce democrația la doar un ideal printre altele. Iar aceasta înseamnă că, dacă dintr-o anumită comunitate lipsesc toleranța și compasiunea, sau dacă alte "intuiții morale" termen insuficient definit și care amintește de conceptul de "opinie" la Hume sînt ostile democrației, atunci apar neplăceri pentru democrații din alte țări. Democrații care nu sînt membri ai acelei comunități nedemocratice nu au dreptul să se amestece în
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
lui Rorty. Tot ce poate el să facă este să apeleze la importanța pragmatismului: să contribuie, la "sfîrșitul ideologiei", prin încurajarea cetățenilor și a politicienilor să fie conștienți că sînt urmașii acelorași tradiții istorice, că trebuie să practice compromisuri între intuiții împărtășite privind consecințele adoptării unor acțiuni și intuiții despre principiile generale, fără ca unele sau celelalte să aibă cîștig de cauză. Rorty nu este singurul pe această linie. Melancolia politică pare să fi atins proporții aproape epidemice în gîndirea contemporană post-fundaționalistă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
este să apeleze la importanța pragmatismului: să contribuie, la "sfîrșitul ideologiei", prin încurajarea cetățenilor și a politicienilor să fie conștienți că sînt urmașii acelorași tradiții istorice, că trebuie să practice compromisuri între intuiții împărtășite privind consecințele adoptării unor acțiuni și intuiții despre principiile generale, fără ca unele sau celelalte să aibă cîștig de cauză. Rorty nu este singurul pe această linie. Melancolia politică pare să fi atins proporții aproape epidemice în gîndirea contemporană post-fundaționalistă. Într-un alt studiu, am criticat afirmația prepolitică
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
să se îndrepte spre aceia meniți a fi controlați și nu extinse asupra tuturor"19. Relatările contemporane despre societatea civilă trebuie, în mod indiscutabil, să depășească această distincție aristoteliană între domeniul necesității (dominat de violențe) și domeniul libertății. Și totuși, intuiția fundamentală a lui Aristotel, că violența instrumentalizează potențialii subiecți interactivi și intercomunicativi, rămîne valabilă. Reformulată într-un limbaj pe care el nu l-ar fi înțeles pe deplin: o societate civilă protejată și sprijinită de instituții de stat justificabile public
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cu celelalte elemente; d) cunoștințele acumulate să se împartă în timp, astfel încât elementele noi să fie introduse atunci când cele vechi sunt încă proaspete; e) să se repete aceste îmbinări până când se consolidează în memorie. Se observă că acestea sunt principiile intuiției, accesibilității, temeiniciei, sistematizării, succesiunii logice, trecerii de la parte la întreg, de la cunoscut la necunoscut, de la ușor la greu, principii formulate de J.A. Comenius și recunoscute, fără schimbări prea mari, ca principii didactice (universal valabile pentru instruire). Concepția expusă duce
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
și trebuințele elevilor. Dintr-un obiect pasiv de influențare, elevul devine un subiect activ al unei activități, dirijate de sentimentele și interesele sale; acest tip de învățare contribuie la dezvoltarea curiozității, intereselor și capacităților de investigare ale elevului, la formarea intuiției științifice a elevului. Dar, cu toate părțile sale bune, modelul bazat pe behaviorism, adică pe reducerea întregii comportări a omului, inclusiv a învățării, la formarea de reflexe prin folosirea întăririlor, a pedepselor și recompenselor, prin încercare și eroare are și
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
constantă de finanțare, face ca modelele caracterizate de informația asimetrică implică o relație inversă Între premiul de finanțare externă și avuția netă a creditorilor. În literatură se știe că avuția netă a creditorilor este prociclică (ceea ce este În acord cu intuiția economică: prețul activelor sau profiturile sunt prociclice), astfel Încât, datorită relației inverse de mai sus, premiul de finanțare externă este contraciclic, ceea ce amplifică volatilitatea de-a lungul fazelor ciclului economic a unor variabile precum creditul, investițiile sau producția. Studiul seminar În
Criza economico-financiară internațională și formele ei de manifestare la nivel global, național și regional. In: IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
P1]. În același fel, [P4] este legat nu numai de [P3], prin adăugare, ci și de [P1] (în sensul: există o noutate pentru catalog, dar cititorul nu trebuie să se neliniștească, gazeta va apărea tot bilunar). Încercarea de a teoretiza intuițiile interpretative întînește numeroase probleme. O simplă informație (trecerea la o apariție semestrială) este miza operațiunilor enunțiative care funcționează pe baza reprezentării pe care editorul o are asupra publicului și a informațiilor pe care le împărtășește. Un ultim exemplu împrumutat din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nuvelă?"5. Răspunsul ce urmează suitei de întrebări aproape retorice e ușor de ghicit: el conține un îndemn la reflecție și la schimbare: moderația să ia locul entuziasmului în aprecierea literaturii noi, iar superficialitatea să fie înlocuită de adâncime și intuiție "în temeiul etern și totuși veșnic mișcător al vieții"6. Esteticianul nu face acum nicio propunere de tip canonic, observațiile din articolul său nu ne conduc spre vreuna din cele trei categorii propuse de acesta pentru clasificarea operelor de valoare
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
un strămoș celebru al lui Mitrea Cazacul. (n.a. Sandu Aldea Pe drumul Bărăganului) [...]. Ana tipul bunătății și mândriei femeiești [...]. Motivarea căderii acestei femei e mândria rănită, când se vede lăsată de bărbat în mâinile prietenului său"19. Studiul conține, dincolo de intuițiile deosebite ale autorului său, și o mulțime de carențe atât la nivelul expresiei, cât și al conținutului ideatic. Ceea ce i se poate reproșa de la bun început e utilizarea improprie a unor termeni ca "fatalitate", "vină tragică", "sentiment patetic" al căror
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
să fie o lume comună". Această calitate de a crea personaje veridice e trăsătura care contează și în măsura în care opera o certifică, ea se sustrage caducității. Demersul critic călinescian e condiționat primordial de un "simț" aparte, "simțul critic" (altă expresie pentru "intuiția" croceană) prin care comentatorul operei "dă valoare obiectului", "admițându-l ca un produs posibil al propriei sale activități creatoare". Altfel spus, captând pulsația intimă a operei, G. Călinescu o recompune cu mijloace proprii, punând totodată obiectul de studiu în tot
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
vremii sale. "Slavici este preocupat de adevărurile omului contemporan lui mai mult decât de Adevărul etern al artei. [...] Este pur și simplu om al timpului său"40. Această atitudine s-a tradus în operă printr-o obiectivare fără detașare, căci intuițiile artistice ale scriitorului sunt mai apropiate de criteriul modern al autenticității decât de estetica clasicismului pe care o îmbrățișează Caragiale. Ar trebui susține criticul "să revizuim imaginea pe care i-o păstrăm lui Slavici și să-l vedem ca pe
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]