5,788 matches
-
momentul în care credeau că este gata să apese pe butonul aparatului său de fotografiat și să și facă o poză, a făcut o pauză și a ieșit din spatele trepiedului, pentru a da la o parte un fir de păr invizibil de pe fața lui Dani. Ashling și-a mușcat buza pentru a nu urla. Oare va face vreodată o afurisită de fotografie? — Îmi pierd încet dorința de a trăi, spuse Trix ușor, printre dinți. Până la urmă, Niall a făcut fotografii. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa. Și atunci s-a întâmplat. S-a întors să treacă prin zona de recepție către birou și, stând pe canapea era ultima persoană din lume pe care se aștepta să o vadă. Oliver. S-a izbit de un perete invizibil. Șocul o răscolea pe dinăuntru și urechile îi țiuiau în surzenie. Îl văzuse ultima dată de Revelion - și acum era 13 iulie. Tot timpul petrecut separți se condensase într-o secundă. —Hei, iubita! Ridicase privirea către ea, foarte confortabil, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu ai, știi tu, familie, care să te ajute? Părinți, de exemplu? — Da și nu, spuse el, râzând sincer. Biata mea mamă nu e tocmai sănătoasă. Din punct de vedere mintal. Și tatăl meu a făcut foarte bine pe omul invizibil când eu aveam cinci ani. Am crescut în cămine adoptive. Oh, Dumnezeule! Lui Ashling îi părea rău că deschisese discuția. — Da, sunt un clișeu ambulant, spuse Boo. E foarte umilitor. Și nu m-am putut adapta în nici un cămin, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îngrijindu-și fragilitatea. Lumea se transformase într-o pictură de Hieronymus Bosch: copii murdari cântau cântece ale căror cuvinte nu le cunoșteau; cupluri care își zâmbeau pentru a uita de propria goliciune interioară; o bețivă fără dinți care înjura inamici invizibili; vagabonzi stând în praguri, cu gura deschisă în disperare. Vagabonzi! Doamne, să fi plecat Boo. Și, te rog, ajută să nu mă fi jefuit de tot. Nu credea cu adevărat că ar fi făcut asta, dar, după cum decursese ziua ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că îl căuta un tip. Presupusese că era vorba de cineva cu haine obișnuite - pentru că ce altceva putea fi? -, dar nu era complet sigur. —Eu eram. Jack s-a chircit lângă Boo și, dintr-odată, ca și cum trecuse de o linie invizibilă, mirosul îl lovi în plin, ca un ciocan. Cu un efort enorm, se forță să nu îl simtă. — Deci, care-i treaba? întrebă Boo agitat. Îi plăcuse de Jack când se oprise pentru a pălăvrăgi cu el. Dar, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și eu stau pe ramura asta a mea și mă uit la tine spre geam, dar tu pari mai aproape de unde mă aflu eu decât crezi... pentru că există atâtea lucruri mult mai îndepărtate de noi decât noi. Și există poduri invizibile... Dar dacă faci un pas spre pervaz, o să vezi că lucrurile se rezolvă de la sine ... Și dacă nu-i nimic dincolo de pervaz? Încearcă. N-are cum să nu fie nimic, dacă deja eu sunt aici. Am stat pe gânduri câteva
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
desfășurarea și evoluția lumii? De-aici pot vedea întregul univers și pot discuta cu arborele de lumină oricând vreau... nici n-aș avea cum să mă plictisesc, există atâtea de văzut și de privit... galaxii întregi de lucruri vizibile și invizibile... din vârtejul timpului, și pe mine mă caută foarte mulți, mulți mă găsesc, iar alții se îndepărtează de mine... celor care ajung până aici le indic mai departe calea, ei își aleg singuri direcția din cartea vieții, din adevărul arborelui
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
-i vedem și să-i auzim, ei ne aduc din lumina lor limpede și nesfârșită... Drumul nostru înseamnă și trecerea prin valea incertă, și înfruntarea frigului, a întunericului, a îndoielilor și a dificultăților de diverse feluri... de aceea, prezența îngerilor invizibili aruncă un pod între noi și arbore, pentru a ajunge mai repede și mai ușor la lumina care salvează această lume... Noi fiind ființe de lumină ascunse în materie relativ concretă, avem acces la a ne imagina și a percepe
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de lumină ascunse în materie relativ concretă, avem acces la a ne imagina și a percepe lumina arborelui universal, și chiar a ajunge să comunicăm, să păstrăm o legătură cu acele ființe eterice care se constituie numai din lumina înțelepciunii invizibile și care au grijă de noi, plutind prin preajmă, oriunde ne-am afla. Aceste prezențe numite îngeri se manifestă adeseori chiar în ființe concrete din jurul nostru, pe care le recunoaștem ca fiind mesageri ai luminii și bunăvoinței absolute... și care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
prin care exiști și tu. Vedeam acum, într-adevăr, ramuri iridiscente, transparente și intens strălucitoare care apăruseră în jurul meu, pornind de la mine înspre orice direcție, înspre pod, înspre fluviu și de la fluviu, înspre cer și înspre arbore, în legături aproape invizibile, prin care aluneca fluxul auriu scânteietor al apei... era ca și cum, cu orice mișcare a mea, aceste ramuri deveneau vii și infinite... Ai înțeles acum de ce trebuie să mergi în continuare pe acest drum? a vorbit fluviul care izvora de undeva
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
țurțurii înghețați care se topeau, devenind apă, au căzut pe jos. Ia uite ce gheață cade de pe aripile tale! am auzit un glas ca un clinchet de pahare de cristal. M-am întors ca să văd cum prin cadrul unei uși invizibile apăruse cineva. Era un alergător în pantaloni de antrenament albi cu dungi albastre pe lateral. Avea și el aripi ca mine, însă părul aproape blond îi era învăluit de promoroacă. Avea ca haină doar o vestă albă, subțire și descheiată
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ridicat eu din umeri, privind înainte. Dacă suntem doi sigur avem mai multe idei. Doar să nu fie la fel... De unde știi că la etajul acesta nu se află de fapt mulți alții, la fel ca și noi? În universul invizibil al ușilor, așteptând să apară de undeva... dacă arborele are ramuri infinite, atunci și posibilitatea ca noi să existăm într-un număr infinit de reflectări ale unui gând asemănător este destul de probabilă. Am tăcut un timp, privind la peisajul interminabil
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
un timp, privind la peisajul interminabil de uși transparente și nori albi care apăreau și dispăreau prin seninul nesfârșit. Era liniște și pace la acel etaj senin... Ce importanță ar fi avut dacă eram doi sau un număr infinit? Ușile invizibile apăreau și dispăreau în seninul albastru al adevărului din acel moment... unicul adevăr valabil, etajul. Și mai departe încotro o luăm? a zis alergătorul la un moment dat. Vom vedea... să mai așteptăm, trebuie să apară un indiciu, deși Libertatea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
intenționam să ajung, se aduna înainte cu o secundă și dispărea în clipa următoare, la fel de repede... am început să alerg, încercând să văd dacă viteza schimba ceva din faptul că pașii mei apăreau pe nisip înainte să înaintez și deveneau invizibili atunci când înaintam cu adevărat, însă pe plaja aceea fermecată părea că nisipul și valurile aveau ceva tainic și miraculos, la fel ca infinitul oceanului. Am alergat o vreme de-a lungul malului, sărind peste fragmentele de stânci care se găseau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
luceau pe nisipul ud mi s-a părut familiar. M-am oprit, privind în jur. Pescărușii zburau pe deasupra stâncilor și a valurilor, fără să-mi spună dacă mai trecusem pe-acolo sau nu. În fața și în urma mea, pașii mei erau invizibili. Înseamnă că alerg în cerc?...” m-am întrebat. Era un alt loc iluzoriu al labirintului prin care călătoream?... Am decis să schimb direcția și m-am îndreptat spre o formațiune de stânci înalte care păreau să ascundă un pasaj prin
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de diverse feluri, pui de copaci... la fiecare colț de stradă răsuna un ecou, niște pași, niște glasuri, niște prezențe fantomatice care erau de fapt poveștile... însă nu locuitorii. Legendele de demult și basmele încă neinventate, așteptând să apară, alunecau invizibile ca niște vorbe răzlețe, înșiruite pe lîngă pereți, pe trotuare, pe după gardurile vii, proaspăt înfrunzite, într-un oraș cu anotimpuri amestecate, unde în unele locuri ningea, în altele era soare strălucitor, în altele răsăreau flori, în altele era lună și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în centrul universului și apare în orice direcție. Uneori mă întreb dacă nu merg în cerc, sau laguna aceasta ar fi un fel de magnet care, din loc în loc, aduce o întoarcere la apa esențială unde arborele își întinde vârfurile invizibile... iar eu, fiind parte din acest arbore, mă trezesc inevitabil aproape de laguna argintie, fără să înțeleg de ce fire invizibile mă atrag mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ar fi un fel de magnet care, din loc în loc, aduce o întoarcere la apa esențială unde arborele își întinde vârfurile invizibile... iar eu, fiind parte din acest arbore, mă trezesc inevitabil aproape de laguna argintie, fără să înțeleg de ce fire invizibile mă atrag mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint lichid, răsare surprinzător câte o coadă de sirenă, aruncând scântei pentru câteva clipe, sau chiar întârzie la suprafața apei
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mi-a strigat din depărtare. Atunci, să plec și eu? De ce mă întrebi pe mine? N-ai decât!... Și de data aceasta a dispărut fără să revină. S-a făcut liniște. Se auzeau doar valurile argintii, îndepărtându-se spre maluri invizibile... Am rămas pe stâncă, privind la suprafața jucăușă a apei, în care mi se părea că văd trecând umbre, sau reflexii de lumină, imagini incerte... mi se părea că văd Libertatea cu coroana ei, sau vestitoarea îngerilor, sau steaua răsăritului
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
soarele și insula s-a luminat deodată, ca de o mare fericire... în zare am observat razele coroanei imense a libertății - ca o apariție și o minune, fiind de fapt, dincolo de aparențe, însuși arborele universal care-mi zâmbea cu bunăvoință invizibilă... iar eu am rămas cu foaia în mâini, bucurându-mă indescriptibil de miracolul acela... am înțeles că iubirea este prezentă mereu ca adevăr etern al vieții, că libertatea mă însoțește la fiecare pas și cu fiecare clipă, că timpul nu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
sus și dintr-o parte în cealaltă... ceea ce nu se vede însă, este că acest arc este de fapt o roată, un cerc... din care se observă doar câte o parte, uneori... însă dincolo de imaginile trecătoare, ar fi un întreg invizibil... culorile se amestecă prin lume, de multe ori se împletesc în diverse feluri, însă întotdeauna ajung să înainteze împreună pe drumul rotitor, printre ramuri și aștri, odată cu lumina... se pot vedea în orice clipă într-un ciob de sticlă sau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se transformă mereu, aceste culori sunt de fapt roțile drumului ce înaintează printre ramurile arborelui infinit... Multe povești au fost spuse și imaginate despre panglica de culori, despre multitudinea de nuanțe ce se aruncă prin cer într-un arc adeseori invizibil, însă întotdeauna norocos... adevărata sa menire este mai mult decât o aparență colorată... este ceea ce duce viața înainte, roata eterică a mișcării luminii... un cerc invizibil ce anunță întotdeauna infinitul vieții. Aceasta este o veste bună, cu certitudine... Hai cu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
culori, despre multitudinea de nuanțe ce se aruncă prin cer într-un arc adeseori invizibil, însă întotdeauna norocos... adevărata sa menire este mai mult decât o aparență colorată... este ceea ce duce viața înainte, roata eterică a mișcării luminii... un cerc invizibil ce anunță întotdeauna infinitul vieții. Aceasta este o veste bună, cu certitudine... Hai cu noi, mi-au spus culorile când le-am întâlnit în apropierea arborelui, gata să o pornească în sus. Încotro mergeți voi? le-am întrebat. Noi nu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
un moment la altul... arborele infinit devenise asemenea unui râu, un fluviu imens colorat în milioane de raze diverse, ce alergau spre înălțimi, împletindu-se și rotindu-se prin universul nesfârșit și neștiut... iar fluviul acesta era de fapt roata invizibilă a vieții, întregul cerc al arcului curcubeului, definiția transparentă a luminii... se auzea încă râsetul vesel al culorilor, glasul lor vioi și am zburat și eu spre ele, într o clipă, ca și cum avusesem dintotdeauna această forță nebănuită, ajungând de-a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
prin fluxul de energie și lumină care aleargă, sufletul materiei fiind adevărata viață, esența flexibilă a încremenirii iluzorii a aspectului exterior al lucrurilor... mișcarea, înnoirea, creația, revelația, inspirația, progresul, evoluția, înălțarea, acestea ar fi aspecte ale fluxului vieții imateriale, spirituale, invizibile dar atotputernice și definitorii pentru ceea ce este indefinibil și adevărat din noi: lumina... Atunci dacă eu învăț mereu înseamnă că mereu cresc, fiind parte din arborele universal, care crește pentru că eu înțeleg mai mult și acumulez conștiință pozitivă? Atunci eu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]