4,886 matches
-
om; trecerea burlescă de la nobil la trivial (vehiculul acesta, pe meleagurile acelea, irlandez de neam și sfânt de meserie); accelerarea ritmului povestirii, care suprimă ethosul legat de miracolul hagiografic, în favoarea unei dezinvolturi mondene. Aici ethosul enunțării discalifică enunțul produs. Caracterul ironic din al treilea paragraf provine dintr-un anumit număr de indici ai unui decalaj dintre enunțător și enunț. Ridiculizarea nu se face prin trăsături ce se sprijină pe un gen de discurs cunoscut, ci printr-o distanțare marcată cu ajutorul unei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
comportamentul din perioada detenției, în ceea ce-l privește pe Steinhardt, inclusiv inamicii lui nu pot să afirme nimic blamabil. R.D.M.: Evident că nu. Așa este, cei doi nu pot fi comparați din perspectiva caracterului, a opțiunilor morale deși, în mod ironic, Crainic a fost profesorul de Teologie Morală. Astăzi știm cu toții că el a făcut niște compromisuri greu de înțeles și de acceptat. Dar mă refer strict la discursul teologic, la verbul său. Nichifor Crainic a fost, indiferent ce s-ar
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de fostul lider social-democrat, Constantin Titel-Petrescu, care publicase după eliberarea sa o scrisoare de adeziune în "Scânteia", în decembrie 1955. Într-o situație asemănătoare s-a aflat și Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), catalogat ca "dușman fără ocupație", ale cărui epigrame ironice la adresa partidului au dus în cele din urmă la arestarea sa în 195924. "Epigramele sale glumețe", după cum singur avea să recunoască în timpul anchetei, i-au adus acuzația de uneltire contra ordinii sociale, fiind condamnat la șase ani închisoare corecțională. Din
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
astfel încât polemicile întreținute de Luceafărul au fost folosite de adversarii literari ai lui Eugen Barbu ca pretext al îndepărtării acestuia de la conducerea revistei. Cu alte cuvinte, predispoziția romancierului spre polemică, ușurința de a-și face inamici datorită stilului său caustic, ironic și atacul declanșat de Luceafărul asupra unor scriitori proletcultiști au venit ca o mănușă adversarilor lui Eugen Barbu, care, prin intermediul consfătuirilor cu Nicolae Ceaușescu, au impus ideea că belicosul prozator ar fi un recalcitrant incurabil al literaturii române, un ațâțător
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
versuri inegale, cu ritmuri rupte, cu revărsări de prozaisme în care rima se îneacă), deși efectul final e unul de inefabilitate, de cristalinitate cu fine fisuri, ca nervurile dintr-o frunză înghețată"8. Relaționând observația lui Matei Călinescu despre forma ironic imperfectă cu cele spuse de noi mai sus, înțelegem că se poate deduce din această voință de discreție, la prima vedere doar tipografică, nu numai secretivitatea înțeleasă drept condiție a comunicării poetice între inițiați, dar și o paradoxală metodă de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care deschide calea regală a literaturii, instituind ad hoc universuri ficționale, cu o spontaneitate uimitoare. Iar spiritul său, fremătând în prodigii, revarsă asupra cititorului un torent: aforismele, paradoxurile, reflecția tăioasă, judecata subtilă, nuanțând până la infinitezimal, calambururile, meditația gravă și fandarea ironică se întâlnesc peste tot, în câteva pagini, uneori concentrate într-o singură, uriașă frază, în care "cuvintele cântă" - cum frumos spunea Marin Sorescu -, dar nu la întâmplare, ci atent dirijate de un chef d'orchestre cu auz rafinat. Vasta corespondență
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Viața s-a născut din apă (...)". "Foaie verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decât sindroame de murire ale limbii în el"22; pe de altă parte, Sorescu n-ar fi decât "un inteligent actor de calambururi ironice; acestea, traduse, devin metafizice, bășcălia sa poporană primește accente de mit și transcendență"23. Mai juste sunt afirmațiile lui Sîrbu privind literatura lui Eugen Barbu sau D.R. Popescu, deși judecățile sale sunt mai mult etice decât estetice, sancționând impostura, gloria
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
substitut al gâlcevelor mele cu lumea"38 etc. Așadar, scrisorile întrețin cu opera autorului legături multiple, alcătuind un foarte interesant joc de intertextualități. Sunt abundente, în epistolarul lui Sîrbu, citatele din autori mai mult sau mai puțin celebri, aluziile, parafrazele ironice cu tâlc; în corespondență trec apoi numeroase fragmente din jurnal, din romane și din alte scrieri ale autorului, fie preluate direct, fie modificate, recontextualizate. De-ar fi trăit în alt veac, Ion D. Sîrbu ar fi fost invitat în cele
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
discursului, renunțarea la certitudini și la ideea de perfecțiune, preferința pentru o reflectare a prozaicului, autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea, preferința pentru registrul ludic și ironic. Concluzia generală rezidă în considerarea poeziei albastrosiste ca fiind o reflectare a idealurilor unei generații-punte care a preluat într-o formă sublimată experimentele avangardiste, a reușit să schimbe criteriile poeticității și a avut intuiția prefacerilor ce-și vor pune pecetea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să-ți confirme plăcerea inițială. Este și motivul pentru care ne-am construit discursul ca o pledoarie implicită pentru lectură sau relectură. Fiecare dintre scriitorii amintiți aici merită recitit pentru că are capacitatea de a învia lumi, sentimente, gânduri serioase ori ironice astfel încât ancorarea lor în epoca pe care au reprezentat-o se estompează și faptul acesta este esențial pentru rezistența în timp a literaturii în general. În această privință susținem opinia lui Jauss, care, în descendență aristotelică, promovează catharsis-ul ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea (descriptivul se golește de tropi, narativul pare să invadeze spațiul poetic și să confere poemelor aparență de jurnal), preferința pentru registrul ludic și pentru cel ironic. Pe scurt, poezia albastrosistă reflectă o generație-punte care reușește să păstreze ceva din modernismul interbelic, să preia unele dintre experimentele avangardiste și să aibă intuiția schimbărilor care-și vor pune amprenta asupra literaturii române. Acestea sunt, până la urmă, coordonatele pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a lui R. M. Rilke tot ca pe un act protestatar căci poetul se refugiase la Paris încă din 1938 din cauza persecuțiilor naziste, indirect referirea laudativă la el se constituie într-un act de dezaprobare a fascismului. Aprecierile pe jumătate ironice pe care le face Geo Dumitrescu, într-o notă din numărul 2 al revistei, la reapariția Prepoemului care încerca o apropiere de "preocupările momentului liric actual" vor provoca, probabil, răspunsul lui Traian Mihăilescu (Cazul Albatros în numărul 19) care cere
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
parodia Rubrica Insectar apare pentru prima dată în numărul 3-4 al revistei și tinde să devină una permanentă. Sunt articole semnate neutru Ion Călimară, pseudonim sub care, se pare, se ascunde Geo Dumitrescu. Considerațiile teoretice cu privire la necesitatea unei asemenea rubrici - ironice, e drept - sunt avute în vedere de abia în numărul 8 al revistei, cel neapărut. Primul pamflet, apropiindu-se ca stil de violența celor argheziene, schițează portretul "naționalistului" păstrând și în titlu ghilimelele acestea care par a-l enerva cumplit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de luptător, în copilărie, "încă de când traversa gârla natală". E, în fond, un portret al publicistului și scriitorului de dreapta care s-a autosugestionat că este de datoria lui să lupte împotriva prezenței evreilor în cultură, contra literaturii pornografice... Jocul ironic presupune identificare cu tipul uman prezentat, concomitent însă se produce dublarea punctelor de vedere preluate și îngroșate de o subtilă detașare. Caricaturizarea culminează cu prezentarea complexului genialității de care suferă "naționalistul" convins că aceasta e "soarta geniilor", aceea de a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
redacția, remarcăm apariția lui Ion Caraion, alături de Ben. Corlaciu, Elena Diaconu, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca și Tib. Tretinescu. Primul număr se deschide cu un Protest, o luare de poziție față de cei care atacaseră grupul sau revista Albatros, e un text ironic, polemic, care afirmă trăsăturile grupului luând poziție față de criticile întâmpinate. Se acceptă eticheta "negativișiti", dar se nuanțează termenul. Albatros e o etapă pe care ei par a o fi depășit, " Decât, prietenii noștri, bunii noștri prieteni care ne urmăresc cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Se mai identifică drept trăsături distinctive ale liricii lui Tonegaru tentația de a banaliza viziunile, care "vine din satisfacția poetului de a se ști stăpânul absolut al lor și nu atât din neîncrederea în literatură", evocarea nu e nostalgică, ci ironică, Tonegaru construiește, de asemenea, o "mitologie a anorganicului", iar "lirismul său nu provine din nostalgia purității ci din mecanismul acestor disonanțe care pot fi depistate de la alăturările de cuvinte până la "fronda" celui care își refuză condiția"210. Al. Piru îi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetic și imaginarea unei lumi lipsite de idealuri și pecetea morții care pare să se întrezărească în toată lirica lor. 2. Imaginarul poetic. Tematizarea unor obsesii Poeții generației albatrosiste promovează, în general, o literatură a concretului, a universului banal, deliricizată, ironică, fără ca textele lor să devină reportaje. Primele lor volume nu conțin o poezie socială, deși liricizarea cotidianului este prezentă. Impresia dominantă este că realitatea este una peste care creatorul plimbă o lentilă deformatoare care fie apropie, fie depărtează prea mult
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a conștiinței. Niciodată afundarea în vis, în nebunie sau în poveste nu e o simplă călătorie romantică, simbolistă, parnasiană pentru că, dacă cititorul este, inițial, lăsat să creadă că s-a îndepărtat de tărâmul rațiunii (într-o maniera convergentă suprarealismului), întoarcerile ironice și autoironice care fac parte dintr-un sistem metatextual, evidențiază contrariul: "așa sar poeții peste cal" (Somn). În Weltshmerz regăsim, de asemenea, o lichefiere a universului: "Umbrele dobitoacelor curg pe apă,/ limba lor rămâne în tristețe;/ ele ling turnuri,/ palate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
atmosferei de final de lume. Coșmarescul invadează universul cotidian și pe cel literar, poezia devenind expresie a spaimelor proiectate asupra exteriorului. Sunt aici prelungiri ale suprarealismului, dar deformarea onirică a lumii este exclusiv nevrotică, lipsită de nuanța de ușor amuzament, ironică sau autoironică de la Geo Dumitrescu sau Constant Tonegaru. Poemul se constituie "la marginea vorbei", în afara tradiției poetice, din notații fulgurante într-o continuă subliniere a dualității (noi și voi, vocile prezentului și ceilalți) imposibil de conciliat, subliniere a faptului că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
implicare afectivă, trăire puternică și refuzare a ei, totul se succede de la o structură la alta. Steaua magilor e una care îi marghează existența, e probabil însemnul creației. Imperfectul din incidentă sugerează și el aceeași detașare, privirea de la o distanță ironică a propriilor zbateri sufletești. Lirismul lui Tonegaru se constituie tocmai din aceste ruperi de ritm, din aceste schimbări de tonalitate. De aceea se multiplică și elementele care sugerează lipsa de consistență a imaginarului, a lumii descrise, prin termeni ca "legănându
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Repetițiile sunt esențiale la Tonegaru, e cazul lui "înfundată" - "se-nfundase" care impun un raport de cauzalitate. Transformarea unui loc al plăcerii într-o groapă, înfundarea în pământ, un fel de autoîngropare, se datorează decăderii umane. Titlul capătă așadar dimensiuni ironice. Capacitatea umană de a falsifica existența este redată aici prin faptul că se reușește închiderea în acest univers claustrant a cerescului, totul e redus ca dimensiune, banalizat. Amestecul din pahare este, de fapt, o ștergere a granițelor dintre universul rațional
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pune în discuție, încă din titlu, o modalitate de contrucție a textului. Procedeul stilistic al alegoriei a fost destul de des utilizat, indiferent de epoca literară, de generație. Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din registrul serios în cel ironic, parodic. Distanțarea de literatura anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul "de mult" care implică un hiatus temporal, dar și prin punerea sub semnul vetustului, al degradării a unui motiv literar extrem de vechi "aștrii muriseră de gripă", "Luna
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
neobservată: "Lopata mi se proiecta în gând pe un ocean imens cât o sută". Textul se constituie astfel din reverii controlate însă de rațiune și nu din dicteu automat. Imensitatea oceanului e o proiecție a temerilor, dar și o replică ironică dată textelor confesiv-meditative. Inscripția "importantă", "Prin spațiu toate sunt derivate dintr-un perfect drum circular" e în parte banală, în parte tautologică, ceea ce conduce la aceeași idee, intenția poetului este să blufeze pe marginea literaturii "înalte". Trecerile de la secvențele de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spațiu toate sunt derivate dintr-un perfect drum circular" e în parte banală, în parte tautologică, ceea ce conduce la aceeași idee, intenția poetului este să blufeze pe marginea literaturii "înalte". Trecerile de la secvențele de text aparent serios la cele vădit ironice sunt rapide, "însă cum asistam evident la un categoric mister inedit/ am văzut miezul Lunii intrând în adânc drept onorar". Este în astfel de cazuri de evidențiat ostentația cu care sunt afișați indicii certitudinii, ostentație care tinde să provoace tocmai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
are un tragism aparte: "Tăcuți așteptam orizontali Cuvântul de sus/ să ne ridicăm în picioare". Morții reprezentați colectiv și deveniți locutori în discursul poetic aduc un plus de tensiune lirică textului. Termenul "orizontali" contribuie el însuși la crearea atmosferei voit ironice, dar ironia nu mai pare a atinge aici subiectul propriu-zis al discursului, ci universul exterior și modul de reflectare al acestuia în spațiul literar. Totul conduce spre o demitizare: "Glasul de Sus era o legendă, un mit./ Departe o trompetă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]