5,195 matches
-
el se răzgândise și pornise din nou spre Camaro, dar cu spatele. De data aceasta, nu se mai opri și lovi din plin portiera din față a celeilalte mașini, făcând-o să se rotească de două ori și să se izbească violent de bordură chiar în dreptul grupului de adolescenți temerari. Asta îi făcu pe cei patru puști să ia atitudine și să se împrăștie care încotro. Sachs fu nevoită la rândul ei să se ferească și ateriză în genunchi resimțind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fu umplută de o singură voce colectivă, ca o respirație întretăiată. Un murmur al groazei, un muget. Apoi totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se afla în fața ei, rămânând pentru o clipă șocată. Țipetele se înmulțeau, creșteau în intensitate, avertizând despre incendii, despre bombe, despre teroriști. - Nu împingeți! strigă ea. Dar nimeni nu o auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în care femeia îi smulse pixul din mână și îl lovi în spate. - De ce-ai făcut asta? se smiorcăi el, sprijinindu-se într-un cot ca să se ridice. De ce? Răspunsul pluti în aer preț de câteva clipe, apoi fu izbit de un al doilea jet de spray arăzător. Capitolul XLII Amelia Sachs lăsă deoparte tubul cu spray paralizant. Sergentul dinăuntrul ființei ei era cumva necăjit de a doua pulverizare, absolut gratuită, pe fața lui Constable. Dar, chiar și așa, observând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ceva ce nu mai făcuse de ani de zile. Rhyme însuși porni pe teren. Cercetarea începu de la scena sângeroasă a evadării din Centrul de Detenție și fu purtat apoi pe coridoare întortocheate, luminate fluorescent în culoarea algelor verzi. Prin colțuri izbite de nenumărate ori de cărucioarele cu provizii și de paleți. Prin debarale și încăperi de încălzire. Toate în încercarea de a călca pe urmele, și mai ales de a ghici gândurile, lui Erick Weir. Traseul fusese parcurs, desigur, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Uite despre ce e vorba. Ai niște probleme. Lovitura aproape că era fizică. - Mă scuzați, domnule? - Un loc al infracțiunii de sâmbătă, lângă râul Harlem. Mașina a intrat în apă? Tu ai făcut asta? Era locul în care Mazda Magicianului izbise șandramaua lui Carlos și plonjase. - Da, așa e. - Ai arestat pe cineva acolo, spuse Marlow. - A, da. Dar nu l-am arestat. Tipul trecuse de banda de protecție și scormonea printr-o zonă izolată. L-am condus afară de acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vreți, fusese rezervată până atunci odraslelor mele. Poți citi atât de multe despre nefericirea tinerilor din ziua de azi - și, într-adevăr, la tribunal mă întâlnesc mult prea des cu manifestări ale ei, dar mi se întâmplă rar să mă izbesc de ele în viața reală, ca să zic așa, astfel că eram hotărât să fac și eu ce pot ca să schimb măcar norocul acestei creaturi nenorocite. De asemenea, mai eram conștient și că, de când începuse să mă intereseze, accesele de depresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din acela sfâșietor. Atunci l-am văzut, când am intrat în mica boxă din lateralul treptelor. Era îngenuncheat pe podea în colțul îndepărtat al încăperii mizere, cu spatele la mine, cu capul mișcându-se ritmic și regulat în spate, înainte de a se izbi din nou de peretele din fața lui, pe care îl lovea de fiecare dată cu o bufnitură surdă. Chiar și de unde mă aflam îi zăream sângele scurgându-i-se într-o parte pe față și când țipătul a izbucnit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
După un moment sau două, mișcările încetiniră până ajunseră să se oprească de tot, iar el se lăsă moale pe mine ca o jucărie stricată. Îl mângâiam acum pe frunte, evitând peticul de piele strivită și zdrelită cu care se izbise de zidul de beton, murmurându-i delicat la ureche câteva cuvinte liniștitoare. — De ce, dragul meu? am spus eu în cele din urmă. Ben, iubitule, dragule, de ce, pentru numele lui Dumnezeu? — Mă gândeam doar - oh, mamă, mamă! a spus, aplecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zgâriată de la barba lui; avea buzele umflate; pielea gâtului era roșie din loc în loc, cu urme de mușcături; părul era încurcat, cu noduri prin el; avea vânătăi pe pulpe de cât se împinsese el. Capul îi pulsa de cât se izbise în tăblia patului, osul pelvian o durea de la atâta frecat și pilea sensibilă dintre picioare părea că fusese frecată cu șmirghelul. Până și picioarele o dureau de atâtea ore de încordare. Nu se simțise niciodată atât de groaznic, dacă groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cîmp. CÎnd trecu pe lîngă movilă, se opri să se uite În sicriele fără capac. Scheletele Îngălbenite erau cufundate În noroiul spălat de ploi, de parcă acești sărmani țărani ar fi fost Întinși În culcușuri de mătase. Din nou, Jim fu izbit de contrastul dintre trupurile impersonale ale celor care muriseră de curînd, și pe care la vedea În fiecare zi la Shanghai, și aceste schelete Încălzite la soare, fiecare din ele fiind o individualitate. Îl atrăgeau craniile acelea cu orbitele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pulbere al tunului din față explodă fulgerător, Înnegrind pasarela și puntea. La vreo șase sute de metri mai departe, se auzi o explozie de răspuns cînd ghiuleaua lovi suprastructura vasului Petrel. Valul de suflu al acestei runde de detonări se izbi de hotelurile de pe Bund și geamul gros Îl lovi În nas pe Jim. CÎnd vasul de război trase a doua salvă cu turela din spate, Jim sări În pat și Începu să plîngă, apoi se opri și se cuibări la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
balconul lor. Un soldat japonez era pe acoperiș, strigînd În jos, În spațiul dintre aripile clădirii. Soldați cu baionete la armă alergau prin curtea spitalului, iar o motocicletă cu ataș intră pe poartă. Jim auzi zgomote de bocanci și puști izbite de scările de piatră precum și vocea unei călugărițe franceze, care protesta pe un ton ridicat. Se ghemui Între sacii din fața ușii Încuiate. Soldații străbăteau pasarela salonului de copii și nisipul curgea printre grilajele ruginite. Un claxon răsună În Avenue Foch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera de zi. Stînd În picioare pe pedale, făcu zig-zag-uri printre fotolii și mese, Își pierdu echilibrul și căzu pe o canapea, se redresă fără să atingă podeaua, ateriză izbindu-se de ușile duble care duceau În sufragerie, le deschise și Începu un circuit sălbatic În jurul mesei lungi, lustruite. O luă apoi prin cămară, Împrăștiind apa din balta de sub frigider, răsturnă cratițele de pe rafturile din bucătărie și Încheie În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umerii altora. Miile de gangsteri tineri, În costumele lor americane dispăruseră, dar la punctul de control de pe Bubbling Well Road Jim văzu un tînăr Într-un costum albastru de mătase care era bătut cu bețele de către doi soldați. CÎnd Îl izbiră În cap, Îngenunche Într-o baltă de sînge care Îi picura de pe revere. Toate casele de jocuri de noroc și cluburile În care se fuma opium de pe străzile din spatele hipodromului se Închiseseră și grilaje de metal blocau intrările la casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Trupul lui slab părea că plutește În noapte, Învîrtindu-se deasupra apei negre, În timp ce el se agăța de slabele mirosuri omenești care emanau din scaunele taxiurilor. Nivelul apei crescuse, oavioanele Începuseră să se Învîrtească În jurul balizelor lor. RÎul nu se mai izbea de zidulourilor. Pentru cîteva momente, suprafața apei păru să se transforme Într-o oglindă uleioasă din care vasele ruginite ieșeau ca din proprile lor reflecții. LÎngă debarcaderele funerare, șampanele porniră Înainte, desprinse de pe bancurile de nisip, chiar dacă erau pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oglindă uleioasă din care vasele ruginite ieșeau ca din proprile lor reflecții. LÎngă debarcaderele funerare, șampanele porniră Înainte, desprinse de pe bancurile de nisip, chiar dacă erau pline cu apă. Jim stătea pe vine pe scărița de metal, urmărind apa care se izbea de zăbrelele dintre picioarele lui. Din buzunarele hainei scoase una din ultimele două bomboane de ciocolată cu lichior. Studie ambalajele de nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea mai mare, o vîrÎ În gură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
picioarele nesigure. Scutură pudra de pe pat și numără bucățile de alamă salvate. — Asta-i tot, Frank? Asta nu e o cantitate de dus la piață. Negustorii ăia din Hongkew cer zece dolari pe un sac de orez. — Basie! TÎnărul marinar izbi violent cu piciorul În grămada de metal, supărat mai mult pe el Însuși decît pe bărbatul vîrstnic. — Băiatul stă de două zile pe debarcader! Vrei să vină japonezii aici? — Frank, japonezii nu ne caută pe noi. Golful Nantao e plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Marinarul rănit Îi făcu semn lui Jim cu mîinile lui bandajate, bătînd În gamela goală În același ritm ca și cerșetorul muribund de la porțile din Amherst Avenue. Chiar și soldatul slab găsise capacul unei gamele. Cu fața lipită de perete, izbea capacul de podea. Jim Începu și el să zăngăne spre japonezii care priveau din spatele măștilor lor albe. Totuși, chiar În momentul În care era În pragul disperării că nu-și va mai găsi părinții, simți un val de speranță. Îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi putut fi de ajutor. Jim Îl privi, fără resentimente. El și cu Basie colaboraseră la centrul de detenție ca să rămînă În viață, dar Basie, pe bună dreptate, se descotorosise de Jim, de Îndată ce reușise să plece spre lagăre. Camionul se izbi de o groapă adîncă din pavaj, alunecă pe șosea și se opri În malul cu iarbă. Părăsiseră marginea de nord a Shanghai-ului și intrau Într-o regiune de cîmpuri și orezării nelucrate. Dincolo de un șir de movile funerare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
armura de metal și piele, precum și mirosul puternic al trupului soldatului Kimura, care umplea coiful și apărătorile de umeri. Își aminti izbucnirea de violență, cînd soldatul Kimura l-a atacat cu sabia cu două mînere, vîrtejul de lovituri care Îi izbise coiful Înainte să poată răspunde. Capul Îi zbîrnîise zile Întregi. DÎndu-i ordine, Basie fusese nevoit să strige pînă Îi trezise pe bărbații din dormitorul Blocului E, iar doctorul Ransome Îl chemase la spitalul lagărului și Îi examinase urechile. Amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și ea, cititorul o găsește la pagina 31, unde vine să confirme legea recurenței, a structurii motivice: „Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vîltoarea iernilor care se succed cu repeziciune, spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tîmp. „Da, domnule, ce te holbezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
casă acoperită cu viță sălbatică, cu un singur etaj, ușa mare de lemn era Întredeschisă, iar În Întunericul Încăperii, protejat de covoare grele și mobile umflate de umezeală, se deslușeau, lângă teracota albastră, o oglindă mare, ovală, În care se izbea un petec de cer, acoperișul fabricii de ciocolată și o parte a zidului ce o Înconjura pe care, cu greu se mai vedea, desenat, un soare stângaci. Adică, Votați Soarele! În cadrul ușii, un băiețel fără vârstă privind fix Înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
român, mi-am retras cererea de plecare din țară, iar la 15 ianuarie 1982 am fost reîncadrat. Își trece palma peste chipul proaspăt bărbierit și Înnebunit de vâltoarea iernilor care se succed cu repeziciune spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și-a imaginat cât de greu este să fii om. Fu sincer cu el și Își spuse: „eu pe ea o iubeam, trebuia să-i spun, trebuia să-i spun”, dar era aproape imposibil, dacă nu chiar imposibil, și se izbi cu violență de stâncile ascuțite de lângă faleză. Sângele se prelinse Încet, printre firele verzi ale algelor ude, lipite de piatră. Ochii lui priveau fix, rostind o Întrebare cruntă: De ce să iubești, dacă murind, nimic nu moare? Pe drumul de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu-i venea să-și creadă ochilor, Ruby se duce să facă cunoștință. —Salut, eu sunt Duncan, spuse el strângându-i mâna Întinsă. Încântat de cunoștință. Soph mi-a povestit o grămadă de lucruri despre tine. Primul lucru care te izbea la el era vocea lui. O voce joasă și monotonă. Nu spusese prea multe, dar i se părea că să-l auzi pe el era echivalent cu ascultatul unui motor de mașină blocat În viteza a doua. Se așezară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]